Flancat de de drapelele americane, președintele-ales Donald Trump enumeră nume dintr-o listă: sunt șefi din domeniul tehnologiei care s-au adunat la Mar-a-Lago, în Florida, pentru a-l întâlni după victoria în alegeri.
„Toți vor să fie prietenii mei”, le-a spus el reporterilor, în decembrie.
Înainte de ceremonia de învestire din 20 ianuarie, Trump s-a întâlnit și cu lideri din țări europene aliate, care speră să aibă o relație bună cu el, în al doilea mandat.
E ceva firesc ca liderii străini să caute să fie în apropierea unui președinte american. Însă Trump a distrus vechiul manual de politică externă al Washingtonului și pare că mizele, de această dată, sunt mai mari.
Ar putea să apară noi jucători în poziția celor mai apropiați aliați europeni ai lui Trump. Dar chiar și aceștia ar putea să afle că, uneori, Washingtonul are alte interese.
Viktor Orban
Viktor Orban a fost primul lider european care l-a vizitat pe Trump în Florida, după victoria din alegerile de pe 5 noiembrie.
Premierul ungar cultivă de multă vreme relații apropiate cu Trump și a fost primul lider european care a sprijinit campania electorală a acestuia din 2016. E o relație bazată atât pe apropiere ideologică, cât și pe chimie interpersonală.
Dacă acestea se vor transforma în favoruri practice este altă chestuine. Trump a amenințat că va aplica tarife vamale ridicate bunurilor din Uniunea Europeană.
Tarifele la importurile de automobile ar putea afecta Ungaria, unde producătorii de automobile acoperă cam 12 % din totalul locurilor de muncă din industria prelucrătoare. Printre acestea se numără și companiile chineze, o problemă politică pentru Trump.
Însă, pentru Orban, premierul unei țări cu 10 milioane de oameni, legăturile speciale cu liderul celei mai puternice națiuni din lume sunt o chestiune de prestigiu – mai ales că acasă, el are ceva probleme politice.
Oficiali de la Budapesta au declarat pentru serviciul maghiar al RFE/RL că Trump a solicitat, de asemenea, opiniile lui Orban cu privire la încheierea războiului de aproape trei ani al Rusiei în Ucraina. A existat, de asemenea, o serie de apeluri telefonice de când Trump a câștigat alegerile din SUA.
Orban este apropiat de președintele rus, Vladimir Putin, și a încercat să se înfățiseze precum un om de stat care poate facilita un acord de pace.
„Desigur, acest lucru nu înseamnă că Ungaria va primi un rol serios în negocierile de pace privind Ucraina”, spune analistul politic Botond Feledy.
„Dar îmi pot imagina că Viktor Orban va primi un fel de gest simbolic. Să spunem că va exista o rundă de negocieri și la Budapesta.”
Giorgia Meloni
Premierul italian Giorgia Meloni l-a vizitat și ea pe Trump în Florida, în ianuarie.
Dacă ar fi fost vorba despre o cursă despre „cine să-l viziteze mai repede pe Trump”, Meloni ar fi ieșit pe locul al doilea – însă ea va fi, probabil, un partener mai influent decât Orban.
În timp ce maghiarul este în mare parte izolat în UE, Meloni este bine conectată.
Mulți dintre cei 27 de membri ai blocului european speră că ea poate fi legătura cu Trump, influențându-l pe președinte în unele probleme-cheie.
Ucraina este un subiect important, deoarece Meloni a fost o susținătoare fermă a Kievului. Tarifele vamale sunt o altă problemă.
La fel ca Orban, ea este, de asemenea, apropiată de Trump din punct de vedere ideologic, împărtășind poziția dură anti-imigrație. Trump a numit-o „o femeie fantastică” care a „luat Europa cu asalt”.
Dar, spre deosebire de Ungaria, Italia nu atinge obiectivul NATO de 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare, ajungând la doar 1,49% în 2024, potrivit estimărilor. Dacă Meloni îl presează pe Trump să continue să sprijine Ucraina, acesta i-ar putea cere să ridice nivelul cheltuielilor.
„Italia a fost una dintre țările care au profitat mult de, să spunem, umbrela americană asupra Europei”, afirmă Olivier Costa, de la Sciences Po din Paris.
Costa indică, de asemenea, potențialele tarife americane ca o problemă în care interesele ar putea fie divergente.
„Cine va bea tot vinul francez și italian? Cine va cumpăra toate acele poșete? Impactul asupra economiei ar fi uriaș.”
Emmanuel Macron
Președintele Franței, Emmanuel Macron, s-a asigurat și el că se vede din timp cu Donald Trump – i-a primit pe acesta și pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski la Paris, la redeschiderea din decembrie a Catedralei Notre Dame.
A fost un efort timpuriu de a influența abordarea lui Trump față de Ucraina și nu există încă nicio dovadă că a avut vreun impact. Trump a amenințat că va reduce ajutorul pentru Ucraina și a promis să pună capăt rapid războiului, deși nu a spus cum.
Macron este slăbit pe plan intern, confruntându-se cu o criză politică continuă după ce a pierdut majoritatea parlamentară în alegeri. Criticul său feroce și posibilul său succesor, Marine Le Pen, este un politician care seamănă mai mult cu Trump.
„Trump e foarte supărat pe cei care s-au bucurat atunci când el a fost învins de Biden. Și cred că vrea ca toți acești oameni să plătească – von der Leyen, Scholz, Macron și toți ceilalți. S-a întors, e un pic ca într-un film – Trump 2”, spune Costa.
Dar Macron are greutate în calitate de lider al unei națiuni înarmate nuclear, cu cea mai puternică armată din UE și un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU.
Precum Trump, el a încercat, de asemenea, să mențină deschise canalele de comunicare cu Putin. Dacă vor începe negocierile de pace în Ucraina, se așteaptă ca el să facă tot posibilul pentru a se implica.
Keir Starmer
Atunci când, în 2016, Trump a preluat funcția de președinte, predecesoarea premierului britanic de acum, Keir Starmer, Theresa May, a traversat Atlanticul pentru a fi primul vizitator al Casei Albe.
Este ceva ce prim-miniștrii britanici fac în mod tradițional – nu e clar dacă acest lucru se va întâmpla și de data aceasta.
Starmer este opusul politic al lui Trump, un social-democrat discret, iar Elon Musk, finanțatorul miliardar al lui Trump, îl trollează de câteva săptămâni.
Importanța internațională a Marii Britanii este, de asemenea, probabil diminuată de Brexit, dar ea deține încă unele dintre aceleași cărți militare și diplomatice pe care le are Franța.
Ministrul de externe al lui Starmer, Daniel Lammy, și-a petrecut luni de zile încercând să stabilească o relație personală cu vicepreședintele ales J.D. Vance și a declarat că cei doi au găsit un punct comun în trecutul lor din clasa muncitoare și în credința lor creștină.
Starmer speră și că rădăcinile britanice ale lui Trump – mama lui este din Scoția – ar putea juca un rol. Acolo unde Franța are grandoarea paradei de Ziua Bastiliei, Marea Britanie are ceaiul cu familia regală.
„Starmer și Partidul Laburist au încercat să construiască legături cu lumea lui Trump și acum cu administrația Trump”, afirmă Ian Bond, de la Centrul pentru Reforma Europeană.
„Cred că numirea lui Peter Mandelson ca viitor ambasador poate fi văzută în această lumină. Cineva care este politician abil. Va funcționa? Nu sunt suflete pereche în multe privințe. Dar, în egală măsură, Trump pare să aibă un fel de slăbiciune pentru Regatul Unit.”
Olaf Scholz
E greu de crezut că Olaf Scholz, premier al Germaniei, țară în care sunt alegeri în februarie, va mai fi mult în funcție.
Predecesorul său, Angela Merkel, a avut o relație problematică cu Trump – chiar a făcut, la un moment da, o grimasă lângă el în timp ce acesta părea să o ignore.
Cel mai probabil succesor al lui Scholtz, Friedrich Merz, ar putea avea și el dificultăți. Manifestul său electoral vorbește despre cheltuieli pentru apărare de „cel puțin” 2% din PIB – o cifră puțin probabil să provoace entuziasm la Washington, deoarece Germania cheltuiește deja această sumă.
Poate mai important, Germania are un excedent comercial de 60 de miliarde de dolari cu Statele Unite, pe care Trump l-a criticat în mod repetat. Tarifele se anunță din nou importante.
Musk a intervenit, de asemenea, pe scena politică germană, susținând partidul de extremă dreapta Alternative fuer Deutschland (AfD), cu care Merz a refuzat să colaboreze.
Totuși, Trump nu a aprobat aceste comentarii, iar Germania rămâne un partener important.
Merz a arătat curaj și a spus că UE ar trebui să facă un nou efort pentru un acord de liber schimb cu Washingtonul. Ultimul astfel de efort a fost abandonat în timpul primului mandat al lui Trump.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.