Linkuri accesibilitate

Un Rasputin britanic, ce este “åsiktskorridoren” pentru suedezi și cum a devenit Bill Gates o sperietoare mondială. Revista presei europene


Caricaturistul bulgar Valdes Radev l-a transformat pe Bill Gates în "arch-villain", erou negativ din filme.

Boris Johnson se află supus unei mari presiuni pentru a se descotorosi de cel care e probabil singurul om în care el are încredere: Dominic Cummings.

Eminența cenușie a guvernului (acest „Rasputin al premierului britanic, cum îl numește italianul La Repubblica), Dominic Cummings, care prezintă simptome de Covid-19, şi-a părăsit domiciliul din Londra mergând de mai multe ori la părinţi, în Durham, în nord-estul Angliei, la 400 km departe de capitală. Asta în vreme ce Boris Johnson cere populaţiei să nu iasă din casă decât pentru nevoile esenţiale.

Ba chiar, potrivit The Observer, de acolo, de la părinți, Cummings a profitat ca să meargă de câteva ori în vizită într-un loc turistic situat la circa 30 de mile de Durham.

De altfel, Cummings nu e primul asemenea caz de dublă măsură. Un influent consilier științific al guvernului, Neil Ferguson, a demisionat după ce se întâlnise cu amanta, încălcând regulile carantinei și cu toate că prezenta simptomele bolii. «Umblă mult COVID-19 prin Westminster», spusese atunci Ferguson, cu flegmă britanică.

La fel, luna trecută, șefa serviciilor sanitare din Scoția, Catherine Calderwood, a demisionat după ce s-a dovedit că a mers de două ori la locuința sa de vară.

Un „Rasputin” și un „Svengali” al lui Johnson

Dominic Cummings fusese testat încă de luna trecută cu coronavirus și trebuise să se izoleze. Tabloidul Metro postase atunci un clip în care acest mare arhitect al Brexitulului fugea literalmente din reședința și cartierul general al premierului, 10 Downing Street, după ce se aflase că Johnson are coronavirus.

Deși nu deține o funcție oficială, acest consilier (spin doctor, cum spun englezii, sau „Svengali", de la numele unui personaj malefic, cum îi zice Daily Mail), Dominic Cummings exercită (exercita) mai multă influență decât orice ministru din cabinet. Cummings este pentru Boris Johnson ceea ce-a fost odinioară Alastair Campbell pentru Tony Blair, însă cu o putere asupra premierului mult mai mare. Cummings a fost, de pildă, la originea expulzării din partid a 21 de deputați Tories care nu erau de acord cu planurile lui de ieșire din UE fără un acord, printre aceștia aflându-se chiar nepotul lui Winston Churchill. (Zece dintre ei au fost primiți între timp înapoi.)

Încă de sâmbătă, tabloidele preluaseră afacerea Cummings, iar The Mirror a revelat că se ridică multe voci până și în interiorul partidului Tory care cer ca el să fie îndepărtat definitiv.

Aroganță, conchide editorialul din The Observer. Până și conservatorul The Spectator lasă de înțeles că e limpede că fără Cummings Boris Johnson este incapabil să conducă țara și că Dominic Cummings trebuie să plece. Mai multe voci conservatoare importante cer, de altfel, insistent, plecarea lui.

Dar, scrie The Times, Johnson refuză deocamdată încăpățânat să-l vadă pe fidelul său consilier aruncat gloatei (‘to the dogs’).

În vremea aceasta, guvernul lui Johnson a decis să impună o carantină strictă de 14 zile tuturor persoanelor care sosesc din străinătate. Franța, care spera să obțină o derogare pentru cetățenii săi, a impus la rândul ei o carantină similară oricăror persoane care vin din Marea Britanie, indiferent de naționalitate. Franța făcuse deja același lucru și cu Spania.

Åsiktskorridoren și icoana ce a fost Suedia

În The Observer, cel mai vechi săptămânal duminical din lume, comentatorul Nick Cohen analizează cazul Suediei, care a devenit o icoană a dreptei prin felul relaxat în care a ignorat epidemia, pentru ca acum să ajungă să aibă cea mai ridicată mortalitate din Europa. Atâta nebunie, scrie el, într-o țară blândă, armonios legată prin consensul social și care până acum ne-a dat doar manifestări inofensive precum Abba și Ikea.

Conservatorii de pe întreaga planetă, scrie Nick Cohen, au cotcodăcit arogant cum că exemplul suedez (iar inițial și cel al guvernului lui Johnson) ar arăta limpede că nu e nevoie să se recurgă la măsuri care duc la încetinirea economiei.

Exemplul suedez arată însă contrariul, și anume: ce se poate întâmpla atunci când populația are prea multă încredere în guvern și în autoritatea specialiștilor guvernamentali. Suedezii au crezut orbește în acel epidemiolog al lor prezentat ca o icoană națională, Anders Tegnell, care le spunea în fiecare zi să aibă încredere unii în alții și că așa vor căpăta imunitate.

Aflăm cu această ocazie și minunatul cuvânt suedez åsiktskorridoren, “opinion corridor” pe engleză: este vorba de acel mănunchi îngust de idei comune pe care le au oamenii respectabili. Ele nu sunt constante și pot aluneca de la social-democrație la conservatorismul neoliberal. Dar cei care le susțin nu își dau seama de schimbarea tendinței și nici că grupul se află deodată într-un alt coridor.

Dacă acel Tegnell le-ar fi spus cetățenilor să se încuie în case, suedezii ar fi făcut-o fără să conteste. A lipsit acolo o oarecare modestie a savantului, ajungându-se la o dominație a experților care, se vede, nu este neapărat mai bună decât cea a politicienilor, s-a ajuns adică la ceea ce Le Monde numește: o « épistémocratie ».

Părăsind Europa, The Guardian (care formează același grup de presă cu The Observer), preia prima pagină din New York Times care anunță cu litere mari: SUA se apropie de 100.000 de morți, o pierdere incalculabilă, și înșiră o mie de nume pe șase coloane, pentru a da o idee despre autentica tragedie, dincolo de numere.

Bill Gates, sperietoarea mondială

Rămânând la morții în masă și conspirații, Le Monde, în numărul său de weekend, analizează și felul în care miliardarul Bill Gates a ajuns să cristalizeze ura de pe toată planeta. În mai puțin de două luni, fondatorul Microsoft și mare filantrop (Bill Gates este printre altele al doilea finanțator al Organizaței Mondiale a Sănătății, OMS) a devenit imaginea caricaturală a unui geniu al răului care caută să infecteze omenirea pentru a ne introduce cipuri de control mental în corp.

Că este vorba de o serioasă tendință mondială o arată evoluția căutărilor pe Google în comparație cu căutările pentru George Soros, pe care Bill Gates pare să-l fi înlocuit definitiv pe scara conspiraționistă a răului.

China pe scara răului

Toate acestea aproape că diminuează scandalul și indignarea declanșate de maniera în care Pekinul a introdus o serie de draconice noi legi securitare în Hong Kong. În SUA, Mike Pompeo a numit asta lovitura de grație (“death knell”) pentru autonomia fostei colonii britanice.

The Times, la Londra, scrie (cu un video pe site) că protestatarii și activiștii pro-democrație din Hong Kong au început, frenetic, să-și șteargă telefoanele, anticipând represiunea chinezească.

La rândul său, ultimul guvernator britanic al orașului, fostul comisar european Chris Patten, cere occidentului să nu se mai amăgească în privința Chinei.

Afacerile din Spania ale șefului spionilor ucraineni

În Ucraina s-a descoperit că nimeni altul decât șeful serviciilor secrete SBU, Ivan Bakanov, conduce o firmă de afaceri în... Spania. Cel pe care președintele Volodimir Zelenski l-a numit "cel mai cinstit șef al SBU" este, potrivit unor date oficiale spaniole, singurul administrator al firmei Nueva Tierra Verde Sociedad Limitada încă din 2015. Evident, legea ucraineană, ca în orice altă democrație europeană, nu permite ca șeful serviciilor secrete să conducă și o firmă de afaceri privată.

Fondatorul companiei din Spania a șefului SBU este de altfel o firmă cipriotă aparținând creatorului studioului TV unde Zelenski însuși a lucrat înainte de a deveni președinte, în urmă cu exact un an. De altfel, firma se află în vizorul autorităților spaniole, deoarece nu predă raportul anual fiscal obligatoriu.

În luna martie, Zelenski a împins în parlament o lege „urgentă", prin care declarația de avere a șefului SBU e făcută secretă. (Cf. si blogul pe care îl țin zilnic la Europa Liberă despre criza din Ucraina, zilnic de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace: Criza din Ucraina. LiveBlog.)

Ucraina în conflict cu Bulgaria pentru situația minorităților

După ce a avut probleme cu Ungaria (care i-a blocat o parte din cooperarea cu NATO) și, într-o măsură mai mică, și cu România, din pricina legii educației, care afectează minoritățile, iată că acum Ucraina se îndreaptă spre o ciocnire și cu Bulgaria.

Parlamentul de la Sofia a cerut guvernului să intervină pentru a opri planurile Kievului de a opera o redecupare administrativă în districtul Bolgrad, unde trăiește o importantă minoritate bulgară. Modificările dorite de Kiev ar putea afecta echilibrul demografic din zonă și ar priva circa 300.000 de etnici bulgari de învățământ în limba lor.

Ministerul ucrainean de externe a protestat după rezoluția parlamentului bulgar, spunând că orice inițiative de acest tip sunt de competența exclusivă a statului ucrainean.

Noua lege ucraineană a învățământului și regimului limbilor a fost deja criticată de Consiliul Europei. Ea a fost introdusă, deși nicăieri nu se afirmă explicit, pentru a reduce influența rusofonilor și a limbii ruse.

Viitorul presei tradiționale

În Marea Britanie, odată cu criza, BBC și-a regăsit locul său central tradițional în informarea cetățenilor. Astfel, în momentul in care Boris Johnson și-a prezentat planul de ieșire din carantină, duminică 10 mai, 27 de milioane de britanici i-au privit alocuțiunea la TV, dintre care 20 de milioane la BBC.

Pentru Financial Times, ale cărui vânzări pe hârtie au scăzut cu 40%, « această criză generează o reflecție cu privire la viitorul presei pe hârtie». În schimb, numărul de cititori ai site-ului internet a crescut cu 75%. Potrivit firmei de consultanță Enders Analysis, toate ziarele britanice au pierdut publicitatea, prăbușirea cifrei de afaceri din publicitate putând atinge 60% din venituri.

Și, conform unui raport al PNUD (agenție ONU), pentru prima oară de treizeci de ani încoace indicele dezvoltării umane ar putea să scadă anul acesta.

Viitorul sărutului: mort de la bise

În sfârșit, tot ca o scădere a indicelui dezvoltării umane pare a considera Le Monde a fi dispariția forțată a acelui obicei atât de francez (și belgian) care este la bise, îmbrățișarea, chiar și între bărbați, însoțită de mimarea unui sărut prin atingerea obrajilor.

Obicei în totală contradicție cu social distancing, sărutul amical franțuzesc, gest de neînțeles pentru nordici, pare a fi un neesențial, dar important simbol al unei nepăsări inocente ce pare pe cale să dispară definitiv.

Facebook Forum

Marea Britanie a relaxat restricțiile anti-COVID. Îngrijorările rămân
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:42 0:00
XS
SM
MD
LG