Peste 1,6 milioane de perechi de gemeni se nasc anual în lume. Trăim o adevărată „explozie” a numărului de nașteri gemelare, susțin cercetătorii, care au calculat că azi vin pe lume cu 30% mai mulți gemeni decât acum 40 de ani.
Gemenii au o legătură emoțională puternică încă din viața intrauterină. După ce se nasc, ei continuă să fie aproape unul de celălalt, chiar și când cresc și se maturizează.
Europa Liberă vă prezintă, pe larg, poveștile a trei perechi de gemeni. Aceștia ne-au povestit despre legătura lor puternică - cum s-a menținut și s-a intensificat aceasta în timp - dar și cum, în ciuda similitudinilor evidente, în final, fiecare dintre ei e diferit în felul său. Chiar dacă, uneori, cei din jur nu își dau seama de asta.
Gemenele folclorului maramureșean
Suzana și Daciana Vlad au 30 de ani și sunt numite „gemenele folclorului maramureșean”. Ele s-au născut pe 8 mai 1991, la o diferență de câteva minute una față de cealaltă. „Lumina zilei am văzut-o amândouă, cum ne place nouă să spunem”, afirmă Suzana. Surorile gemene spun că se trag dintr-o familie de gemeni. „Mama noastră mai are două perechi de gemeni frați. Avem și verișori gemeni”.
De când s-au născut, gemenele sunt de nedespărțit. Au făcut școala generală în satul natal, Săliștea de Sus, județul Maramureș, și apoi Liceul Pedagogic din Sighetu-Marmației. După aceea, au ales să urmeze facultăți diferite, dar în același oraș. „Noi am locuit în toată această perioadă împreună”, mărturisește Daciana, care a ales să studieze la Facultatea de Jurnalism, în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. După terminarea studiilor de licență, Daciana a terminat un master în „Etnologie, Antropologie culturală și Folclor”, la Facultatea de Litere, în cadrul Universității din București, și în prezent urmează studii de doctorat în istorie și filosofie, în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Suzana și-a dorit să studieze Conservatorul la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Ea a terminat și studiile de master în cadrul aceleiași instituții de învățământ superior.
Cele mai frumoase amintiri din copilărie, care ilustrează relația lor extrem de apropiată, sunt legate de muzică. Gemenele povestesc că la vârsta de 7 ani le-a fost descoperit talentul artistic de către învățătoarea lor, și din acel moment au început împreună o carieră muzicală. „Îmi amintesc cu drag de primul nostru contact cu scena. La 7 ani s-a făcut un spectacol la sfârșit de an școlar, a fost o surpriză și pentru părinții noștri, pentru că nu știau că avem această pasiune, a fost un moment emoționant pentru noi”, spune Suzana.
Pasiunea lor pentru muzică o moștenesc din familie. Tatăl lor era pasionat de muzica populară și folk, iar la debutul lor în muzică le-a acompaniat pe scenă. „Unele dintre cele mai frumoase amintiri sunt cele în care tatăl nostru venea cu noi prin concerte și ne acompania”, afirmă Suzana Vlad. De asemenea, sora din partea mamei lor cânta. „Din partea ambilor părinți putem spune că moștenim acest dar”, susține Suzana.
La 18 ani, cu câteva luni înainte de a susține examenul de Bacalaureat, gemenele Suzana și Daciana Vlad aveau să treacă prin momente cumplite. Tatăl lor a murit chiar în noaptea de Revelion, în acel an. „Nu am putut să oprim cursul vieții. În astfel de momente primești putere, trebuie să mergi înainte, dar totodată înveți să pui preț mai mult pe familie”, subliniază Suzana Vlad. Gemenele spun că le-a ajutat foarte mult faptul că au rămas mereu una alături de cealaltă. „Ne-am unit și mai mult după pierderea tatălui”, adaugă Suzana. Rămasă văduvă, mama lor a luptat din greu și le-a susținut să-și continue studiile.
„Este un om care nu s-a gândit o secundă că am rămas doar noi și că nu mai știe ce să facă, ea ne-a susținut întru totul. Fiecare părinte este pentru copiii lui un erou, dar mama noastră chiar este eroină, nu știu altă mamă cum ar fi rezistat și cum ar fi răzbit în lumea asta, să te trezești singură cu 3 copii”, povestește Suzana. Surorile mai au și un frate mai mic cu aproximativ 4 ani, pe nume Andrei, care a terminat teologia, este actor și iubește muzica folk. „Știam că doar noi patru ne mai avem unul pe celălalt. În astfel de momente îți dai seama cine îți este alături”, recunoaște Suzana.
Gemenele susțin că întotdeauna au avut prieteni comuni, chiar și atunci când studiau la facultăți diferite. „Noi fiind veșnic împreună, era normal ca prietenii mei să devină și prietenii ei, și invers”, spune Suzana.
Amândouă au pasiuni în zona artistică. Daciana este pasionată de pictură. „În timpul liber mai pictez, din păcate, în ultima perioadă nu am mai avut timp, pentru că avem un program foarte încărcat. Momentan a rămas la stadiul de pasiune, toate tablourile pe care le pictez, de obicei, le fac cadou sau le păstrez pentru mine”. Sora ei, Suzana, spune că o încurajează să organizeze o expoziție în viitor.
Suzanei îi place să compună poezii. „Compuneam foarte mult în perioada în care am rămas fără tatăl nostru, era un refugiu pentru mine. După o perioadă, am renunțat, apoi am mai discutat cu diferite persoane, le-am arătat niște poezii și mi-au spus că ar trebui să continui, pentru că ar fi păcat”. Surorile gemene mărturisesc că au moștenit atât muzica, cât și pasiunea pentru pictură și poezie, de la tatăl lor. Suzana și Daciana afirmă că ele sunt cele care își compun versurile și muzica, de ani de zile. „Repertoriul este 100% al nostru, în curând vrem să facem o lansare de album, de carte și, de ce nu, o expoziție”.
În ceea ce privește personalitatea fiecăreia, Daciana susține că deși sunt gemene, sunt firi diferite. „Eu sunt mai calmă, nu sunt așa vorbăreață ca Suzana, ea este o fire mai vulcanică, are mai mult curaj, este mai dezinvoltă, dar în același timp ea este cea care e afectată mai mult dacă se întâmplă ceva negativ în viața noastră, iar eu chiar dacă sunt mai calmă, mă detașez mai ușor”. În plus, Daciana spune că ele se completează reciproc și acest lucru le ajută foarte mult în viață. „Mai ales când ni se întâmplă ceva amândurora, suntem împreună”.
Suzana spune că petrece mult timp împreună cu sora ei geamănă, Daciana. „Până la vârsta asta, foarte puține momente au fost în care noi am fost despărțite”. Aceasta povestește că deseori li se întâmplă să gândească la fel și să scrie sau să spună același lucru în același timp. „Sau mă gândesc la o rochiță și vine Daciana și spune: uite am văzut rochița asta și mă gândeam...Și îi spun: 'acum două minute voiam să vin eu la tine și să-ți spun același lucru'. Asta ni se întâmplă din ce în ce mai des, înainte ori n-am observat, ori conexiunea noastră este tot mai apropiată”. Suzana povestește că și persoanele din cercul lor de prieteni observă cât de apropiate sunt. „Ne mai spun prietenii noștri: vorbiți atât de des de parcă nu v-ați văzut de o săptămână”.
Daciana susține că are o legătură emoțională strânsă cu sora ei, mai ales că au ales să urmeze amândouă o carieră în muzică. „Noi, cântând împreună, cred că și partea emoțională este mai mare”.
Gemenele sublinază că le-a fost insuflată și din familie ideea de a fi alături mereu una de cealaltă. „Cred că ține și de familie, cum te obișnuiesc părinții. Noi am petrecut foarte mult timp împreună, și în timp s-a dezvoltat acest lucru”, spune Suzana. Mai mult decât atât, Daciana povestește că mama lor obișnuia să le îmbrace la fel când erau mici. În adolescență, au început să aibă un stil vestimentar diferit, însă la facultate au reluat obiceiul de a se îmbrăca identic, deoarece le aduce aminte de copilărie. „La evenimentele pe care le avem și unde purtăm costum popular, ne îmbrăcăm la fel: pantofii la fel, sacoul la fel, rochia la fel, părul la fel, machiajul la fel...tot. Am început să avem garderoba destul de asemănătoare, mai nou chiar și hainele pe care le purtăm în viața de zi cu zi sunt la fel, mai ales că suntem numite gemenele folclorului maramureșean”.
Suzana și Daciana Vlad recunosc faptul că le-ar fi foarte greu să stea una departe de cealaltă, dacă viața le-ar separa drumurile la un moment dat, dar tot ar găsi soluții să păstreze strânsă legătura. „Cântecul oricum ne va aduce întotdeauna împreună. Dar nu se știe niciodată, va veni momentul să ne căsătorim, să avem o familie, este normal...Dar, cu siguranță, ne vom vedea și ne vom auzi cumva”.
Gemenii Lucian și Ștefan Pârvu
Lucian și Ștefan Pârvu au 21 de ani, locuiesc în București și provin dintr-o familie de artiști. „Am avut partea asta creativă acasă, am avut de unde să ne inspirăm”, afirmă Lucian.
Mama lor, Adela Pârvu, este designer de interior, are un blog și face parte din echipa „Visuri la Cheie” de la Pro Tv. Tatăl lor, Adrian Pârvu, este jurnalist, scriitor și poet. Gemenii Pârvu s-au născut pe 11 ianuarie 1999, la o diferență de aproximativ 7-10 minute, unul față de celălalt. „Când eram bebeluși era mai greu să ne deosebească părinții, pentru că semănam foarte tare, dar se luau după îmbrăcăminte”, povestește Lucian.
De când sunt mici, își petrec o mare parte din timp împreună. „Relația noastră din copilărie nu s-a schimbat foarte mult față de relația noastră de acum. Mereu am stat împreună, am avut un grup de prieteni comuni, am fost mereu uniți”, spune Lucian. Același lucru îl susține și Ștefan: „Noi suntem aproape în fiecare zi unul pentru celălalt. Nouă ne-au zis mai mulți prieteni că ei mai cunosc frați gemeni și unii nu stau chiar așa împreună, au grupuri separate de prieteni, fac activități diferite, dar noi suntem unul lângă altul. Jumătate din zi, cel puțin, o petrecem împreună”, mărturisește Ștefan.
Lucian și Ștefan Pârvu au învățat la aceeași școală și la același liceu. Au absolvit Liceul de arte plastice „Nicolae Tonitza” din Capitală, secția sculptură. „Când am intrat la liceu, profesorii ne strigau la catalog: Pârvu Lucian, Pârvu Ștefan – și apoi ridicau capul și ne întrebau: 'Voi sunteți gemeni?', și noi ziceam deodată: 'Da!', iar după vreo patru-cinci profesori care întrebau, răspundea toată clasa cu noi: 'Da, sunt gemeni!', se plictisiseră și ei”, povestește Ștefan, râzând.
Gemenii se pregătesc să susțină în toamnă admiterea la UNATC. „Eu vreau să dau la Actorie și fratele meu la Regie de film”, spune Lucian.
Deși seamănă la aspect și au multe lucruri în comun, gemenii Pârvu spun că au personalități diferite. „Eu sunt mai calm, mai serios, el e genul actor, ne face să râdem, mai nebunatic așa, aș putea să zic. Eu sunt fratele mai liniștit”, afirmă Ștefan.
Lucian susține că le plac lucruri diferite. „De exemplu, când eram în școala generală, eu am făcut vreo patru ani de percuție, în timp ce fratele meu a făcut chitară clasică”. Cu toate acestea, frații Pârvu au multe pasiuni comune: arta, muzica hip-hop și sportul – fotbal, tenis, baschet.
Gemenii Pârvu spun că nu le-a plăcut niciodată să se îmbrace la fel, deoarece au fost crescuți în ideea de a fi unici și de a nu fi dependenți unul de celălalt. „Noi semănăm, dar nu suntem aceeași persoană”, subliniază cei doi frați.
Lucian și Ștefan Pârvu recunosc faptul că au o legătură emoțională puternică, încă de când erau mici. „Pot să zic că am așa un feeling când fratele meu nu se simte bine. Eu când eram mai mic m-am tăiat la mână destul de rău și am mers împreună cu mama și cu fratele meu la spital, și îmi aduc aminte că fratele meu plângea mai tare ca mine”, povestește Lucian.
„Avem un fel de conexiune, nu vorbim de telepatie sau chestii de genul, dar aș putea să zic că am o conexiune mai diferită cu frate-miu decât cu oricine altcineva”, susține și Ștefan, care crede că această legătură s-a format și datorită faptului că petrec mult timp împreună. „Noi fiind de mici în același loc, stând împreună mereu, ne cunoaștem și foarte bine. Când ai un frate mai mare sau frate mai mic, nu stai cu el chiar tot timpul”.
Gemenii mărturisesc că există multe momente în care li se întâmplă să gândească și să spună același lucru. „Mai primim uneori și întrebarea: 'Ia zi, mă, tu poți să citești gândurile lu’ frate-tu', și zic: 'Da, da, când e semnalul bun, pot'”.
Amândoi frații spun că se susțin mereu. Lucian își amintește că a riscat și a fost în locul fratelui său la un examen de pian, pentru că ei făceau școala de muzică, în paralel cu școala generală. „Fratele meu făcea chitară clasică și acolo, pe lângă orice instrument ai face, trebuie să faci și pian, așa e regula. Fratele meu nu s-a dus la orele lui de pian, pe când eu m-am dus la ale mele, așa că ne-am folosit de faptul că suntem gemeni și m-am dus eu în locul lui la examen. Și am și luat examenul de pian. A fost foarte fericit. Pe hârtie scria numele lui”.
Ștefan povestește că au fost întotdeauna alături unul de celălalt. „Mi-aduc aminte și acum, când eram mici și, la un test, eu făceam într-o parte mai bine, el făcea în altă parte mai bine. Dacă ne puneam lucrările împreună, ieșea de un 10”.
Gemenii Pârvu petrec împreună aproximativ 8 ore pe zi. Ei spun că ar fi dificil și le-ar fi dor unul de celălalt dacă viața le-ar separa drumurile, însă cred că s-ar putea descurca, deoarece au fost crescuți și învățați să fie independenți. „Cu siguranță ne-ar fi dor unul de celălalt și ne-am suna”, crede Lucian.
„Stăm împreună de când suntem mici, ne-am obișnuit într-un fel așa”, afirmă Ștefan.
Gemenii Peticilă
Gemenii Alex și Costi Peticilă au 23 de ani și locuiesc în București. Cei doi s-au născut în pe 24 februarie 1998, la o diferență de aproximativ 15-30 de minute, unul față de celălalt. Amândoi au terminat școala gimnazială cu media 10 pe linie, în comuna Bătrâni, județul Prahova, după care s-au înscris la Colegiul Național „Ion Luca Caragiale” din Ploiești, la profilul matematică-informatică. „Când am făcut trecerea de la gimnaziu la liceu, nu am mai avut niciunul din foștii colegi, așa că a contat extrem de mult că ne-am avut unul pe altul, am și stat împreună și am avut un grup de prieteni comuni care era majoritar format din colegii de clasă sau de la alte clase din liceu”, spune Alex Peticilă.
La școală, materia preferată a celor doi frați a fost matematica. „Pot să spun că ne-a dezvoltat gândirea logică și analitică și d-asta am făcut și partea de programare amândoi. La școală am avut note identice sau măcar apropiate”, afirmă Alex.
La BAC au luat 10 la două materii: matematică și fizică. Gemenii Peticilă au urmat studiile la aceeași facultate, unde au luat 10 la admitere, respectiv la Facultatea de Automatică și Calculatoare, în cadrul Universității Politehnice din București. Între timp, gemenii au făcut și un curs psihopedagogic, și au ținut seminare și laboratoare pentru studenții mai mici. În prezent, urmează împreună și studiile de master în cadrul aceleiași facultăți pe care au absolvit-o. Programul de masterat se numește „Management în Tehnologia Informației”.
În timpul facultății, gemenii Peticilă au făcut împreună internship-uri și au avut joburi în același loc. Însă, începând de anul trecut, ei nu mai lucrează la același loc de muncă, deși amândoi profesează în domeniul pe care l-au studiat în facultate. „A fost benefic pentru noi că ne-am separat la locul de muncă. Înainte, dacă nu știa unul dintre noi, se întâmpla să apelăm imediat la celălalt, și nu mai eram motivați să învățăm lucrul acela”, susține Costi Peticilă. Pe de altă parte, Alex recunoaște că era bine când lucrau la aceeași companie. „Chestia asta era super utilă, pentru că ne planificam timpul, mergeam împreună la birou, mai vorbeam, mâncam împreună”.
Alex Peticilă spune că, în prezent, predă la o academie privată din București, în domeniul pe care l-a studiat la facultate, și că îl așteaptă și pe fratele lui să lucreze acolo. „L-am recomandat și pe el, cumva avem și pasiunea asta comună”.
Gemenii Peticilă subliniază că mereu au fost alături unul de celălalt. „La școală, am stat tot timpul împreună în bancă”, mărturisește Costi Peticilă.
Alex își amintește că se susțineau încă de mici. „În copilărie, aveam un dulap destul de înalt pe care mai puneau părinții noștri diverse, ca să nu ajungem la ele, și noi am pus un scaun pe canapea, apoi încă un scaun, mai mic, iar unul dintre noi îl ținea, în timp ce celălalt încerca să ajungă sus, să vadă ce e acolo”.
Gemenii au multe pasiuni în comun: fotbalul, sportul, nutriția, gătitul, investitul în acțiuni, călătoriile. „Cumva cred că astea au fost modelate, pentru că am petrecut și foarte mult timp împreună, așa că s-au dezvoltat destul de similar”, subliniază Alex.
El crede că există între ei o legătură emoțională mult mai puternică decât frații care nu sunt gemeni și că își transmit reciproc stările pe care le trăiesc. „Atunci când suntem împreună, e ușor de luat starea de la unul la altul. Îmi aduc aminte că, în copilărie, dacă unul dintre noi se întrista și plângea, sigur și celălalt plângea. Și e chiar ușor de citit starea și de empatizat unul cu altul”. Costi Peticilă e de părere că acest lucru se datorează și faptului că au stat mult timp împreună. „Dacă vezi că îi e rău celuilalt, cumva îți induci automat starea asta”.
Alex și Costi Peticilă mai au o soră și un frate (Adelina și Tudor): „Suntem o familie mare și unită și încercăm să ne strângem împreună acasă, la părinți, cu diverse ocazii. Diferența de vârstă este mai mare, avem și trei nepoței pe care îi adorăm și pe care vrem să îi vedem cât mai des. La sora noastră am stat în timpul liceului, perioadă care a consolidat relația dintre noi, iar fratele nostru ne-a oferit suport constant, fiind cel la care apelăm atunci când avem o decizie importantă de luat. În plus, părinții noștri nu au făcut niciodată diferențe, ci ne-au oferit iubire și suport în mod egal”, afirmă Alex Peticilă.
În ceea ce privește personalitatea lor, Alex spune că între ei există mai multe asemănări decât deosebiri. „Pot să zic că sunt mai răbdător. În schimb, nu sunt multe chestii foarte diferite, ăsta e singurul aspect”.
De când erau mici și până la liceu s-au îmbrăcat identic, iar în timpul facultății își mai împrumutau hainele. Costi Peticilă povestește că au existat momente în care oamenii să-i încurce, să nu știe care este el și care este fratele lui. „Îmi aduc aminte că eram în timpul facultății, mergeam pe stradă și a venit o fată la mine și m-a întrebat de ce am sunat-o. Și eu nu aveam nicio idee cine e.” Și acest lucru nu i s-a întâmplat doar o dată. „Alex a fost în Liga Studenților și avea mai multe cunoștințe acolo, și nu știu dacă ei știau sau nu că are un frate geamăn, dar mereu când mă duceam undeva singur, mă salutau, încercau să vorbească cu mine și mi-era așa să le mai spun că au greșit persoana, îi lăsam să vorbească ce aveau de vorbit și apoi plecam”.
Alex Peticilă spune că prietenii lor comuni reușesc să-i deosebească după voce, după felul în care sunt tunși – „nu avem neapărat același stil”, dar și după faptul că el este dreptaci, iar fratele lui, stângaci – „noi cumva suntem gemeni în oglindă”.
Cei doi frați stau în București, dar în zone diferite. Alex spune că locuiește cu prietena lui.
Gemenii vorbesc la telefon aproximativ 30 de minute zilnic, dar și prin mesaje. „Dacă mergem acasă la părinți, mergem împreună, facem cumpărături, ne sincronizăm programul, am plecat și în excursii împreună”, povestește Alex.
Gemenii Peticilă sunt de părere că ar fi dificil să stea o perioadă îndelungată departe unul față de celălalt. „Avem împreună un trecut destul de important. Am stat împreună și la facultate, și sunt atâția ani de obișnuiță”, spune Alex.
Psiholog: „este suficient să se privească și să știe ce intenții are celălalt”
Nina Sofian este psiholog, dar și mamă de gemeni. Aceasta afirmă că subiectul multipleților este unul care ne trezește curiozitatea la nivel social. „Parinții, dar și oamenii de știință sunt fascinați și caută să înțeleagă cauza legăturii speciale care se creează între gemeni”.
Psihologul susține că gemenii ne surprind fie prin asemănare, fie prin comportamentele lor, care „la unii gemeni sunt atât de diferite, iar la alții par identice”.
„Gemenii monozigoți au același sex și trăsăturile lor sunt identice la naștere, iar gemenii dizigoți sunt 50% identici din punct de vedere genetic. Ei pot fi de sexe diferite și nu se aseamănă la naștere mai mult decât frații născuți din sarcini singulare”, explică psihologul Nina Sofian.
Psihologul menționează că majoritatea studiilor gemelare se bazează pe comparația între gemenii monozigoți și gemenii dizigoți, pentru a estima ce are întâietate la dezvoltarea trăsăturilor și caracteristicilor personale: natura genetică sau mediul și creșterea copilului. „Indiferent că sunt monozigoți sau dizigoți, gemenii sunt unici în felul lor prin natura mediului intrauterin în care au crescut”.
Specialistul în psihologie subliniază faptul că gemenii au împărțit același pântec, s-au atins și și-au simțit unul altuia bătăile inimii, iar acest lucru automat conduce la crearea unei legături profunde, aceea de oglindire emoțională. „Noi, oamenii, comunicăm în proporție de 90% prin limbaj nonverbal, prin exprimarea corporală, iar gemenii folosesc încă din uter acest tip de limbaj și ajung să dezvolte o comunicare unică între ei – propriul lor limbaj pe care doar ei îl înțeleg”.
Psihologul e de părere că între gemeni se creează o legătură puternică, din moment ce sunt atât de apropiați înainte de naștere. „S-a observat că, în copilărie, este suficient să se privească și să știe ce intenții are celălalt, ce anume își dorește și mai ales cum să îi răspundă. Între ei există o conectare profundă”.
Prin urmare, psihologul Nina Sofian conchide că descoperirea identității, dezvoltarea personalității și construirea relațiilor sunt experiențe care decurg cu totul altfel pentru gemeni. „Spun acest lucru atât în calitate de psiholog, cât și ca mamă de gemeni”.
Articol realizat de Gabriela Neagu, stagiar Europa Liberă.
