Cu toate astea, astăzi,. Miercuri 6 februarie, la Bruxelles, în fața plenarei Comitetului Regiunilor, ea a citit lent aceleași paragrafe lemnoase despre "politica de coeziune" pe care vrea să o instaureze România în UE.
Totul fiind scris dinainte și căutând să nu se abată de la hârtie, Viorica Dăncilă nu a profitat de mâna de ajutor retoric pe care a căutat să i-o întindă președintele Comitetului Regiunilor, socialistul belgian Karl-Heinz Lambertz, care a amintit, prezentând-o, că Dăncilă a fost odinioară consilier local, și că așadar ea ar trebui să știe foarte bine ce înseamnă puterea locală și în ce fel autoritățile locale și regionale cunosc mai bine realitatea din orașe, sate și târguri. La urma urmei, autoritățile locale și regionale pun în aplicare trei sferturi din întreaga legislație adoptată de UE.
Comitetul Regiunilor, în fața căruia a vorbit astăzi Viorica Dăncilă, este o instanță europeană, sub forma unui parlament, formată din reprezentanți locali și regionali, care oferă autorităților sub-naționale (adică regiunilor, județelor, provinciilor, comunelor și orașelor) posibilitatea să-și facă auzită vocea în cadrul instituțiilor UE. România are acolo 15 reprezentanți, dintr-un total de 350.
România este direct interesată în buna funcționare a Comitetului nu doar pentru că deține în acest moment președinția Consiliului UE, dar și pentru că e una din țările cu disparitățile cele mai mari între regiuni.
Astfel, dacă e să luăm numai regiunea București - Ilfov, salariile medii sunt cu aproape 40% mai mari decât media națională, ceea ce înseamnă că regiunea București-Ilfov primește în același timp cele mai puține fonduri de coeziune și de dezvoltare din partea UE.
A fost însă oarecum paradoxal ca Viorica Dăncilă să vorbească în fața Comitetului despre descentralizare și cum România caută să apropie luarea deciziilor de cetățeni, luptând împotriva centralizării, când în România avem un sistem economico-politic în care entitățile locale și regionale depind, pe mai tot teritoriul țării, de mana distribuită de la bugetul central, așa cum Liviu Dragnea a amintit-o recent.
În sfârșit, în mijlocul gramaticii ei fluctuante și a dicției ezitante, Viorica Dăncilă tot nu s-a putut decide între formele "preșidenție" și "președenție", ambele eronate. Dar poate și aici a fost vorba de o gramatică descentralizată.
