Adrian Năstase (n. 22 iunie 1950, București) a fost ministru de externe, premier, președinte al Camerei Deputaților, șef de mare partid pretins socialist, candidat prezidențial și multe altele. Profesor la Facultatea de Drept a Universității din București, autor de studii juridice, Adrian Năstase a fost de două ori condamnat pentru delicte de drept comun, a sfârșit prin a petrece 500 de zile după gratii și nu mai poate fi președinte de partid ori ales în funcții publice până în anul 2022.
Este un caz paradigmatic de hybris, delir al grandorii și narcisism suicidal. La care se adaugă, într-o combinație toxică, o rapacitate inegalabilă, o insațiabilă poftă de înavuțire. Gangsterul Arturo Ui dintr-o celebră piesă a lui Bertolt Brecht ar fi o comparație potrivită pentru acest as al matrapazlâcurilor și șușanelelor de partid și de stat.
Adrian Năstase a învățat din junețe cum să mulgă sistemul. A devenit membru al mafiei nomenclaturiste, socrul său, Angelo Miculescu (1929–1999), a fost vicepremier, ministru al agriculturii, ambasadorul lui Ceaușescu la Beijing.
Primul mariaj al stelarului absolvent de Drept (cum encomiastic îl descria pe prima pagină a volumului lor de dialoguri amicul Alin Teodorescu, al său ministru-cancelar) a fost cu Ileana Preoteasa, fiica fostului membru supleant al Biroului Politic și ministru de Externe al RPR, Grigore Preoteasa, mort în catastrofa aviatică din noiembrie 1957.
Căsătoria s-a terminat rapidissim, divorțul a urmat în câteva luni. Dar Adi nu era omul care să se dea bătut. A găsit-o pe Dana, fiica agricultorului-șef al „Epocii de Aur”, absolventă de sociologie. A făcut și el sociologia ca a doua facultate.
În felul său un Julien Sorel al comunismului dinastic, arivist pe toată linia, Adrian frecventa constant saloanele înaltei nomenclaturi. Se strecura abil, utilizând toate pârghiile ascensiunii sociale. Se lipea de profesorii influenți, îi abandona când aceștia se aflau la ananghie. Omul nu are de fapt loialități. L-a descris cândva adecvat unchiul său, căsătorit cu sora mamei lui Adrian, fostul deținut politic Aurel Sergiu Marinescu (1929–2008). Portretul era devastator. Textele au apărut în anii ’90 în revista Lumea Liberă Românească, editată la New York de regretații Dan Costescu și Cornel Dumitrescu.
Înainte de 1989, cercetătorul Adrian Năstase era unul din stâlpii ADIRI (Asociația de Drept Internațional și Relații Internaționale), o instituție aflată sub directa supraveghere a Securității. ADIRI funcționa ca fereastră oficială a regimului. Era un instrument propagandistic. Ca și amicul său din epocă, asistentul de la „Ștefan Gheorghiu” Adrian Severin, a devenit rapid membru al „noii” elite post-decembriste.
Era convins, în 2004, că va ajunge președintele țării. În „Casa NATO”, fosta reședință a lui Ceaușescu din Bulevardul Primăverii 50, își instalase biroul personal chiar în locul biroului dictatorului executat în decembrie 1989. Vila „Lac 2” a fost complet remobilată și reamenajată pentru a fi reședința de weekend a președintelui Năstase, a primei doamne a țării, Dana Năstase, și a oaspeților lor.
S-au cheltuit sume enorme pentru lămpi de cristal, pardoseli de marmură, aparatură de gimnastică, șemineuri de lux, o piscină ca-n basme, servicii de porțelan și canapele din piele importate de la marile firme de mobilă din Italia. Cum se zice, n-a fost să fie...
Era una dintre speranțele eșalonului doi al PCR. Iliescu i-a fost mentor ideologic și naș politic. Adică, Godfather. A apărat și a justificat toate abuzurile feseniste. Devorat, cum spuneam, de narcisism arghirofil, s-a dedat unor combinații mafiotice care au făcut din el un nabab al anilor tranziției.
Feudal ca mentalitate, satrap ca atitudine, cinic ca mentalitate, expert al tertipurilor și loviturilor de pumnal, omul și-a clădit la un moment dat o imagine hieratică, solemnă și amenințătoare. În fapt, a fost împăratul ouălor, un găinar cu morgă.
Facebook Forum