Ce înseamnă criza din Kazahstan pentru China

Inițial, oficialii chinezi au spus că este o afacere internă și speră că se va stabiliza în curând. Abia când președintele kazah Kasâm Jomart Tokaev a ținut un discurs sfidător și amenințător, pe 7 ianuarie, în care a pus violența pe seama presupușilor „terorişti” antrenați în străinătate și a spus că forțele de securitate au primit ordin să împuște fără avertisment pentru a înăbuși protestele, Beijingul a intervenit.

Președintele chinez Xi Jinping și-a oferit atunci sprijinul pentru eforturile lui Tokaev de a înlătura ceea ce Beijingul a considerat „revoluția culorii” în Kazahstan.

„Într-un moment cheie ați luat, cu hotărâre, măsuri eficiente, restabilind rapid calmul”, i-a spus Xi lui Tokaev, potrivit unei citări a conversației lor publicate de presa de stat chineză. „China se opune oricăror forțe străine să comploteze în Kazahstan”, i-ar mai fi spus Xi.

Frică și foamete: Reporterii din Kazahstan descriu starea de tensiune în care se află

În timp ce China i-a oferit sprijinul lui Tokaev, analiștii spun că reacția Beijingului față de criza din Kazahstan indică abordarea sa cumpătată față de regiune în ansamblu. China și-a urmărit, cu rigurozitate, obiectivele economice și de multe ori s-a trezit intersectându-și interesele cu ale unui alt vecini influent: Rusia.

Criza bate la ușă

Asia Centrală, și Kazahstanul în special, a cunoscut o expansiune a influenței chineze în ultimii ani, Beijingul promovând legături economice profunde cu vecinii săi.

În Kazahstan, China a investit zeci de miliarde de dolari, în primul rând în sectorul său energetic, și a folosit țara ca rampă de lansare pentru Inițiativa Belt and Road, proiectul de politică externă pe care și-a pus semnătura președintele Xi.

Dar, în ciuda intereselor sale strategice și a influenței tot mai mari în țară, Beijingul a observat în mare măsură evenimentele recente de la distanță. Inițial, China nu a zis nimic la sosirea - la cererea lui Tokaev - a trupelor rusești în Kazahstan sub masca Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC).

În timp ce forțele ruse din Kazahstan s-au concentrat pe securizarea aeroporturilor și a altor locuri strategice în loc să suprime protestele, intervenția Moscovei de a-l sprijini Tokaev este văzută ca parte a unui plan pe termen mai lung al președintelui rus Vladimir Putin pentru a consolida loialitatea și mai profundă față de Kremlin și pentru a stimula influența Rusiei în regiune, ceea ce este în detrimentul Chinei.

Beijingul și Moscova au legături din ce în ce mai bune între ele, dar Asia Centrală - unde investițiile și interesele de securitate chineze au început să erodeze influența Rusiei - a fost văzută ca o potențială zonă de competiție între cele două țări.

„China înțelege că nu are puterea de a influența situația în același mod ca Rusia și nici nu vrea să se implice prea mult. Beijingul are o abordare pragmatică față de această criză și, pentru ei, cel mai important lucru pe care și-l doresc este să vadă Kazahstanul stabil”, a spus pentru Europa Liberă Temur Umarov, expert în China și Asia Centrală la Centrul Carnegie din Moscova.

Umarov susține că, deși intervenția rapidă a forțelor ruse în Kazahstan ar fi putut surprinde China, mișcările Moscovei nu sunt văzute ca fiind nedorite de Beijing.

„Această idee a unei rivalități între Rusia și China în Asia Centrală este supraestimată. Dacă misiunea OTSC poate avea succes și poate sprijini forțele kazahe, atunci China nu are nicio problemă cu asta”, a mai spus Umarov.

O parte din această acceptare poate fi că sosirea trupelor ruse a avut loc oficial, prin intermediul OTSC, la cererea guvernului kazah, mai degrabă decât o mișcare unilaterală a Kremlinului.

Kazahstanul are o mare populație de etnie rusă concentrată de-a lungul graniței sale de nord cu Rusia, iar sosirea forțelor ruse în țară a determinat mai mulți observatori să facă paralele cu intervențiile militare din trecut ale Moscovei, cum ar fi anexarea Crimeei în 2014.

Deși sunt încă multe lucruri de urmărit, OSTC a spus că misiunea sa are un interval de timp limitat și, până acum, forțele ruse au jucat aparent un rol minim.

„Dacă Moscova ar interveni sub pretextul protejării etnicilor ruși, asta ar suna alarma la Beijing. Dar justificarea misiunii este că Tokaev a mers la Putin pentru ajutor. China poate trăi cu asta atâta timp cât oferă stabilitate la sfârșitul zilei”, a declarat pentru Europa Liberă Raffaello Pantucci, membru asociat la Institutul Regal al Serviciilor Unite din Londra.

Cum se vede criza din Kazahstan din Beijing

Reacția din interiorul Chinei la evenimentele din Kazahstan a fost liniștită, dar s-a cristalizat încet în jurul susținerii regimului kazah în fața presupuselor și nenumitelor amenințări străine.

Comentariul inițial cu privire la aceste tulburări a venit de la purtătorul de cuvânt al ministerului chinez de Externe, Wang Wenbin, pe 6 ianuarie, care a spus că evenimentele din Kazahstan au fost o chestiune internă și că Beijingul speră ca ordinea să fie restabilită.

În mass-media de stat din China, abordarea subiectului a fost concentrată pe statutul investițiilor chineze în Kazahstan, în primul rând în sectorul energetic. Dar acest lucru s-a schimbat în urma discuțiilor dintre Xi și Tokaev din 7 ianuarie.

De atunci, acoperirea din mass-media chinezească și-a mutat accentul către ofertele chineze de asistență economică către guvernul kazah și amenințările reprezentate de terorismul în țară. Organizația de Cooperare de la Shanghai, un bloc regional de securitate condus de China, a declarat că este gata să ajute Kazahstanul să se opună.

Nu există niciun indiciu că criza din Kazahstan are vreo origine externă, dar aceste afirmații remarcabile au fost repetate de mai mulți comentatori chinezi.

Zhu Yongbiao, profesor la Centrul de Cercetare pentru Inițiativa Belt and Road de la Universitatea Lanzhou, a declarat pentru publicația de stat Global Times că Organizația de Cooperare de la Shanghai ar putea ajuta Kazahstanul să facă față amenințărilor străine.

Un alt expert, Pan Guang, directorul Centrului de Studii al Organizației de Cooperare de la Academia de Științe Sociale din Shanghai, a avertizat despre riscurile terorismului site-ului de știri chinez Guancha.cn.

„Vor fi încurajate de revoltele din Kazahstan organizațiile teroriste precum Mișcarea islamică din Turkestanul de Est? Situația este într-adevăr imprevizibilă”, a spus Pan, referindu-se la un grup extremist uigur pe care Beijingul îl învinovățește pentru atacurile din provincia sa din vestul Xinjiang.

Acum stabilitate, dar ce va urma?

Pe măsură ce protestele din Kazahstan au devenit violente, președintele Tokaev a pus criza pe seama elementelor străine și a numit demonstranțiile „o bandă de teroriști internaționali”. Această exprimare a fost adoptată de Rusia și, mai târziu, de Beijing.

„Inițial, China a tăcut cu privire la ceea ce se întâmplă. Abia după ce această narațiune despre interferența străină a fost adusă în mod public de către Tokaev și apoi de către Rusia, Beijingul a început să se ocupe de ea”, a spus cercetătorul Raffaello Pantucci.

Un nivel similar de îngrijorare a fost extins la ceea ce pare a fi o bătălie pentru controlul puterii care se desfășoară între președintele Tokaev și forțele loiale lui Nursultan Nazarbaev, fostul președinte al țării timp de 30 de ani.

În încercarea de a consolida puterea, Tokaev l-a înlăturat de săptămâna trecută pe Nazarbaev din poziția sa de șef al Consiliului de Securitate. Purtătorul de cuvânt al lui Nazarbaev a susținut, pe 8 ianuarie, că fostul președinte a cedat de bunăvoie scaunul său de consiliu lui Toqaev.

Pe 8 ianuarie, Karim Masimov, fostul șef al Comitetului de Securitate Națională, agenția de informații internă a Kazahstanului, a fost reținut sub suspiciunea de înaltă trădare. Mai mulți alți oficiali au fost de asemenea reținuți, după cum a declarat agenția de securitate într-un comunicat.

Potrivit expertului Temur Umarov, Beijingul „nu dorește să fie implicat în luptele interioare din elita din Kazahstan” și și-a clarificat pozițiile doar după ce Kremlinul i-a acordat sprijinul în lui Tokaev.

„China a putut să aștepte și să vadă. Beijingul știe că oricine ar fi la putere va trebui să lucreze cu China, deoarece este prea puternică din punct de vedere economic pentru a fi ignorată”, a mai spus Temur Umarov.