Schimbul de prizonieri | Gershkovich, Kurmașeva și Whelan au ajuns în SUA. Poveștile lor și calvarul trăit în Rusia

Schimbul de prizonieri a fost mediat de Turcia, așa că, după ce au fost strânși din diversele închisori în care se aflau în Rusia, prizonierii au fost trimiși cu un avion la Ankara.

De acolo, prizonieri precum Evan Gershkovich, Alsu Kurmașeva și Paul Whelan au plecat mai departe către Statele Unite.

După ce au aterizat în statul Maryland, ei au putut să-și revadă familiile, care i-au întâmpinat împreună cu președintele Joe Biden și vicepreședinta Kamala Harris.

Americanii eliberați prin schimbul de prizonieri au fost duși apoi împreună cu familiile lor în Texas, pentru o evaluare medicală, o procedură comună după schimburile de prizonieri. Cu toții au slăbit și au îmbătrânit vizibil.

În viitor, vor participa la un program de suport psihologic care-i va ajuta să se readapteze la viața normală. Whelan, de exemplu, și-a pierdut în cei peste cinci ani de detenție atât casa, cât și slujba din Statele Unite.

Gershkovich, primul jurnalist acuzat de spionaj după căderea URSS

Evan Gershkovich (32 de ani) este fiul a doi emigranți ruși evrei, care au părăsit URSS în anii ‘70. Ei l-au obișnuit de mic pe Evan - și pe sora sa - cu limba rusă, ceea ce i-a permis reporterului să se mute la Moscova, unde a învățat și mai bine limba.

Acolo a lucrat mai întâi pentru Moscow Times, o publicație independentă declarată acum „agent străin” în Rusia și blocată de cenzura rusă.

Gershkovich, în 2021, cu mult înaintea arestului.

Redactoarea sa de la Moscow Times scria pentru Politico, în martie, despre cum lucra Gershkovich în primii ani de carieră: cu bucurie, cu curiozitate, primind critici fără să se supere.

El locuia în Rusia de șase ani când a început războiul, iar după ce a început să scrie pentru Wall Street Journal despre invazia rusă s-a mutat la Londra și călătorea periodic înapoi în Rusia pentru diverse investigații.

A fost reținut pe 29 martie 2023, la Ekaterinburg, în timp ce cerceta gruparea paramilitară Wagner. Moscova l-a acuzat de spionaj pentru CIA.

Gershkovich pozează sfidător din cușca acuzaților într-un tribunal din Moscova, 18 aprilie 2023.

Președintele american Joe Biden a declarat că Evan Gershkovich nu a comis vreo infracțiune și că „a fost ținta guvernului rus pentru că este jurnalist și pentru că este american”.

Gershkovich a devenit o senzație pe internet, de fiecare dată când se prezenta la tribunal și era fotografiat zâmbind calm.

Alți reporteri de la Moscova, prieteni de-ai lui Gershkovich, au povestit că erau „impresionați de energia sa, de cunoștințele sale despre limba și cultura rusă, ușurința cu care-și făcea contacte și dorința sa de a da 110%”.

Gershkovich, schimbat după un an de arest, salută din cușca acuzaților dintr-un tribunal din Ekaterinburg, 26 iunie 2024.

În prima sa scrisoare către cei dragi după ce a fost arestat, Gershkovich le scria: „Vreau să vă spun că nu-mi pierd speranța. Citesc. Fac sport. Și încerc să scriu. Poate că, în sfârșit, voi scrie ceva bun”.

Glumea despre mâncarea din închisoare, spunând că mama sa l-a pregătit bine în copilărie pentru ce avea să-l aștepte de la cantina din spatele gratiilor.

Din închisoare, nu a uitat de cei dragi.

„De Ziua Femeii, a aranjat ca toate femeile din viața sa să primească buchete de flori. Noi voiam să se concentreze pe el însuși și el avea grijă de noi”, povestea sora sa, Daniella.

Evan Gershkovich își îmbrățișează mama, fericit că a fost eliberat din arest. Maryland, 1 august 2024.

Înainte ca jurnalistul să ajungă pe pământ american, familia sa spunea că „abia așteptăm să-l îmbrățișăm puternic și să-i vedem zâmbetul dulce și curajos de aproape”.

Ei au spus că împărtășesc ușurarea și bucuria familiilor celorlalți americani eliberați și le-au mulțumit colegilor lui, care i-au susținut în lupta de a-l aduce acasă.

Kurmașeva. Sau cum se găsesc acuzații

Alsu Kurmașeva (47 de ani) este angajată a biroului tătar-bașkir al RFE/RL și locuiește la Praga. Ea călătorise în Rusia pentru o urgență familială în luna mai 2023, dar a fost reținută pe 2 iunie, în timp ce încerca să părăsească Rusia.

Jurnalista Alsu Kurmașeva are cetățenie rusă și americană.

Ea a fost arestată pentru că nu și-a declarat cetățenia americană și statutul de „agent străin” când a intrat în țară.

Așteptând să i se restituie documentele, Alsu a fost reținută pe 18 octombrie și, de atunci, fiecare proces a fost amânat sau perioada de reținere prelungită.

Soțul ei, Pavel Butorin, explica încă de la început că ea era deținută politic, fapt confirmat de acuzațiile aduse ulterior împotriva jurnalistei: distribuirea de știri „false” despre armata rusă.

Kurmașeva în februarie 2024, într-un tribunal din Kazan.

În aprilie, Parlamentul European a cerut eliberarea lui Alsu Kurmașeva, mesaj transmis și de președintele american Joe Biden în luna mai. În iulie 2024, a fost condamnată la șase ani și jumătate în închisoare, după un proces cu ușile închise.

Kurmașeva, reunită cu fiicele și soțul după ce a fost eliberată în schimbul de prizonieri, 1 august 2024.

Ea le-a descris familiei și prietenilor viața în arest: „Toată noaptea, în celulă, sunt aprinse luminile, slab. Micul dejun este terci și ceai dulce, negru”, „am fost scoase să ne plimbăm astăzi într-o curte de aproximativ 4 metri pe 6 metri”, „avem o bibliotecă, dar este închisă”.

Whelan, ajuns în închisoare pentru un stick cu poze din vacanță

Paul Whelan (54 de ani), fost membru al Marinei americane, a stat în închisoare încă din decembrie 2018, când s-a deplasat acolo ca musafir la o nuntă.

Autoritățile ruse spun că l-au prins în flagrant în timp ce se afla într-o misiune de spionaj și încerca să obțină informații secrete de pe un stick. El spune că a fost o înscenare și că a crezut că primea fotografii din vacanță.

Whelan, într-o fotografie dinaintea arestului.

În 2020, a fost condamnat la 16 ani de muncă într-o colonie penală.

„Nu s-a simțit real până când nu am zburat deasupra Angliei. Sunt cetățean britanic, cetățean irlandez, sunt canadian și american. Așa că în timp ce zburam peste Anglia și m-am uitat pe geam, totul a devenit real”, a povestit Whelan la scurt timp după ce a aterizat în SUA, mulțumind tuturor celor care l-au susținut.

„Abia aștept să-mi văd familia de aici și să mă recuperez după cinci ani, șapte luni și cinci zile de nemernicii din partea guvernului rus”, spune el.

Fostul prizonier a mulțumit familiei sale, care a pus presiune pe guvernul american încă de la început. El le-a mulțumit agențiilor americane care au lucrat „neobosite” pentru a-l elibera și spune că nu se va întoarce niciodată în Rusia.

Paul Whelan simțea, în lipsa susținerii diplomatice din partea Statelor Unite, că toată lumea a uitat de el. Fotografie din tribunal, 2020, cu mesajul: „Proces Politic! Făcut pe genunchi! Niciun drept al omului! Contează și viața lui Paul!”

La scurt timp după ce a fost eliberat, familia lui Whelan transmitea într-o scrisoare de mulțumire pentru toți care au contribuit la acest schimb de prizonieri: „Paul a fost ținut ostatic timp de 2.043 de zile. Cazul lui a fost acela al unui american în pericol, ținut de Federația Rusă ca parte din inițiativa lor bolnavă de a folosi oameni pe post de pioni pentru a extrage concesii”.

Ei spun că, încă de la început, au fost descurajați din a vorbi despre cazul lui Paul și că administrația Trump a ignorat problemele cu care se confrunta acesta.

Din această cauză, în primii ani doar munca jurnaliștilor a adus familiei informații despre starea lui, în timp ce SUA au coordonat eliberarea unor prizonieri mai cunoscuți, precum baschetbalista Brittney Griner și veteranul Trevor Reed.

Paul Whelan, ajuns în SUA, îl îmbrățișează pe președintele Joe Biden.

Frustrarea a acaparat și familia din State, care nu era ascultată de autorități, și pe Whelan însuși. „Practic, m-au abandonat aici”, declara Whelan anul trecut.

Whelan nu a dat până la acest moment declarații mai lungi, iar familia sa roagă publicul și presa să-i acorde spațiu până când va putea vorbi public. „Este povestea lui Paul și o va spune când va fi capabil”, transmite familia sa.

Kara-Murza, disidentul liber

Vladimir Kara-Murza (42 de ani) s-a născut la Moscova, fiul unui critic al regimului Brejnev, și provine dintr-o familie de revoluționari și politicieni letoni importanți pe o parte, și aristocrați tătari de cealaltă parte.

Având cetățenie rusă și britanică, el este jurnalist încă din adolescență și a studiat în Anglia, la Cambridge.

Este membru al opoziției pro-democrație din Rusia încă din 1999 și a militat ca guvernele occidentale să impună sancțiuni pe numele persoanelor acuzate că au încălcat drepturile omului în Rusia.

Kara-Murza a supraviețuit două tentative de asasinat: a fost otrăvit în 2015 și 2017, după ani de muncă cu opozantul Boris Nemțov, asasinat de regimul de la Kremlin în 2015.

Kara-Murza și Nemțov în 2014, la o conferință despre corupția și abuzurile din jurul Olimpiadei de iarnă de la Soci.

În aprilie 2022, a fost arestat cu pretextul că ar fi nesocotit ordinele poliției, iar mai târziu în același an procurorii au depus acuzații de trădare pe motiv că a denunțat războiul Rusiei din Ucraina.

În aprilie 2023, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare și transferat într-o închisoare de înaltă securitate din Siberia. Timp de un an înaintea acestei condamnări, nu i-a fost permis nici măcar să-și sune copiii.

„Știu că va veni ziua în care întunericul de peste țara noastră va dispărea. Când războiul va fi numit război și uzurpatorul [din Kremlin] va fi numit uzurpator, când toți cei care au aprins acest război vor fi numiți criminali și nu cei care au încercat să-l prevină… și când poporul nostru își va deschide ochii și va tremura privind crimele comise în numele lor”, a declarat Kara-Murza în timpul procesului din aprilie.

Kara-Murza, judecat pentru trădare într-un tribunal din Moscova, 17 aprilie 2023.

Din arest, a comparat procesul său cu cele politice de pe vremea lui Stalin. Pedeapsa a fost mai aspră tocmai pentru că și-a petrecut ani din viață făcând lobby împotriva guvernului de la Moscova.

Kara-Murza a câștigat în 2024 premiul Pulitzer pentru articolele sale scrise din arest, publicate în Washington Post.

„Nu se întâmplă mare lucru din izolarea în închisoarea de maximă securitate în Siberia”, scria Kara-Murza într-un articol publicat acum o lună de Washington Post. Printre puținele ocazii să-și părăsească celula se numărau aparițiile în tribunal.

Kara-Murza (dreapta), în prima fotografie din libertate, 2 august 2024. Lângă el, Andrei Pivovarov și Ilia Yashin, eliberați în același schimb de prizonieri.

La schimb, Rusia l-a primit pe Vadim Krasikov, membru al FSB-ului condamnat la închisoare pe viață după ce a asasinat un separatist cecen la Berlin în 2019, în amiaza mare.

El a fost cel mai „dorit” de Putin în acest schimb despre care CNN scrie că e lipsit de echilibru: criminali condamnați ai Rusiei, în schimbul oamenilor considerați a fi reținuți nedrept ori în baza unor acuzații nefondate.

Au mai fost eliberați și alți disidenți și activiști pentru drepturile omului - precum și ruși arestați în Occident, despre care Europa Liberă a scris aici.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.