Parașutiștii împușcați pe 23 decembrie 1989 la Televiziunea Română au fost comemorați

Militari și civili care au participat la comemorarea parașutiștilor uciși în decembrie 1989 la Televiziunea Română i-au contrazis pe procurorii care au instrumentat Dosarul Revoluției: au existat teroriști și aceștia au fost din rândurile Securității comuniste.

Duminică, 22 decembrie 2024, a avut loc o ceremonie la Monumentul Parașutiștilor din curtea Televiziunii Române ridicat în memoria celor 12 parașutiști împușcați pe 23 decembrie 1989 în timpul misiunilor de luptă în apărarea Revoluției.

Terorișii au existat

Colonelul (r) Nicolae Buzoianu a relatat „o scurtă poveste a Regimentului 64 parașutiști din decembrie 1989”.

„De fiecare dată în decembrie 1989, ni se spune nu că au existat teroriști, nici securiști teroriști, deci nu știu de ce au murit copiii aceia (parasutiștii împușcați la televiziune - n.r.). Eu vă spun cu certitudine: au existat și au tras la ordin. Ei i-au împușcat pe cei de acolo. Și au fost! Știau limba română, erau români. Au vorbit noaptea cu noi de acolo, de sus (a indicat etajele superioare ale vilei de pe calea Dorobanți nr. 189 - n.r.). Ne-au amenințat cu moartea. Am reacționat ca atare. Deci, nu-i mai credeți. Dacă justiția n-a reușit să dovedească existența lor, nu înseamnă că n-au existat.”

Mai mulți militari și civili care au participat în urmă cu 35 de ani la apărarea sediului Televiziunii Române (TVR) au confirmat și ei în interviuri existența teroriștilor, despre care spun că ar fi executat, între 22-25 decembrie, în mod regulat, focuri de armă care aveau „un zgomot diferit” de al celor din dotarea armatei, în special pe timp de noapte, cu scopul vădit de a crea o stare de panică și haos între militari și civili.

Punctele de tragere se aflau în vilele din jurul TVR, dar în unele cazuri și în subsolul Televiziunii sau la alte etaje. Unii din trăgători au fost văzuți, răniți sau prinși și interogați. Purtau combinezoane negre sau haine civile și aveau în posesie armament sofisticat, cum ar fi cel cu țeavă scurtă și calibru redus.

Studiu de caz, Silviu (Dan) Duțu

Unul dintre teroriști, pe nume Silviu (Dan) Duțu, a fost prins după ce a tras câteva focuri de armă asupra militarilor din dispozitivul de apărare.

În timpul interogatoriilor, acesta și-a declarat multiple identități, pentru ca, în final, să recunoască faptul că avea gradul de locotentent major în Unitatea 1 Speciala a Securității, de la Roșu/județul Ilfov, spune Ion Chirănescu (UM 01842 Boteni, 2007.02.16), comandantul Batalionului 1 parașutiști, din rândul căruia proveneau parașutiștii uciși.

Chirănescu a fost audiat în Dosarul Revoluției (TVR vol. 13, pp. 70-71) și citat în cartea „Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989”, de Andrei Ursu și Roland O. Thomasson.

Duțu a declarat atunci când a fost prins că, împreună cu un grup de 30 de colegi, a fost instruit să producă panică, fără să ucidă însă, prin focuri de armă și că au ajuns în zona televiziunii cu câteva zile înainte.

Duțu cunoștea în profunzime topografia televiziunii și a vilelor din jur, părea antrenat în luptă de gherilă urbană și avea o condiție fizică deosebită.

Faptul că bea cantități mari de apă și avea o forță neobișnuită au stârnit suspiciunea că s-ar putea afla sub influența amfetaminelor. Purta o salopetă kaki pe o parte și neagră pe cealaltă și ghete de piele care nu se aflau în dotarea Armatei.

Apărătorii Televiziunii au mai relatat că unii din colegii lor au fost uciși noaptea, cu un glonț în cap, care le-a străpunsa casca. Adică executați.

„Când să ies, au tras cu pușcă cu lunetă într-un coleg de-al meu la care urma să fiu invitat la masa de Crăciun. Se numește Dan Dragomirescu. A fost împușcat în cap. Am trecut printre copaci, gloanțele șuierau, am sărit la baricadă, am intrat în Televiziune”, relatează pentru TVR Paul Bogdan Groman, angajat al TVR și revoluționar.

Martorii și-au exprimat convingerea ca trăgătorii erau extrem de bine antrenați și că foloseau arme speciale, cu lunetă și dispozitive de ochire pe timp de noapte, arme care nu se aflau în dotarea armatei.

Colegii parașutiștilor uciși spun că era exclus ca aceștia să fi fost uciși de colegii din Armată, pentru că pe timp de noapte in vilele respective nu se aflau patrule militare, nu ar fi avut sens ca aceștia să tragă spre televiziunea apărată de colegii lor. Mai mult, spun ei, focurile aveau o cadență specifică.

În ianuarie 1990, chiar şeful Securităţii, Iulian Vlad, a recunoscut că teroriştii de după 22 decembrie au fost cadre din Securitate, evident din reţeaua de rezistenţa pregătită de Ceauşescu şi DSS pentru a-l menţine sau readuce pe dictator la putere.

Toate aceste detalii coincid cu documente găsite în Dosarul Revoluției, cum ar fi raportul ofițerului de Securitate Domițian Bălței, din 25 decembrie 1989.

Documentul este o nouă mărturie olografă a unui ofiţer superior al Direcției Securității Statului DSS, scrisă „la cald”, care descrie lupta de rezistenţă a Securităţii din acele zile și a fost ignorat de procurorii militari în rechizitoriul întocmit în aprilie 2019 și păstrat în fișet fără nicio explicație de Secția Parchetelor Militare, avertiza Andrei Ursu încă din iunie 2021 într-o scrisoare trimisă autorităților române.

„Acest om fără inimă, fără creier, a întinat numai idealurile socialismului”, declamă Ion Iliescu în direct, la televiziunea publică, pe 22 decembrie 1989. Seara, va da însă citire comunicatului Frontului Salvării Naționale care scoatea în afara legii Partidul Comunist.

Cum au fost uciși parașutiștii din Regimentul 64 – Batalionul 1 și Batalionul 2

Începută la Timișoara pe 16 decembrie 1989, Revoluția Română s-a răspândit rapid în toată țara iar punctul culminant a avut loc la București, capitala regimului autoritar. Fuga soților Ceaușescu în ziua de 22 decembrie, prinderea și executarea lor au constituit finalul Revoluției. A fost însă o Revoluție sângeroasă, cu 1.116 români morți și 4.089 de răniți. Printre aceștia au fost și parașutiști militari din Regimentul 64 Parașutiști.

Aflați în cazarmă din data de 17 decembrie 1989, după primirea indicativului corespunzător „alarmei de luptă”, în ziua de 22 decembrie au primit ordin să se deplaseze în București. Eșalonul de luptă a fost îmbarcat în aeronave pe Aerodromul Boteni și transportat pe Aeroportul Otopeni. Mulți dintre ei aveau doar trei luni de pregătire militară.

Detașamentul condus de maiorul Ilie Croitoru era format din 18 cadre și 94 de militari în termen.

Militarii proveneau din Batalionul 1 Parașutiști, comandat de căpitanul Chirănescu Ion, Compania Cercetare Compania Anti-tanc și Compania Stat Major. Acest detașament a primit misiunea să întărească apărarea Televiziunii Române.

Înainte de realizarea dispozitivului de apărare, au trecut prin mulțimea care i-a aclamat în Piața Aviatorilor, actuala Piața Charles de Gaulle.

Dispozitivul de apărare a fost realizat în exteriorul clădirii TVR, pe întreg perimetrul acesteia.

La lăsarea întunericului s-au tras primele focuri de armă, inițial, pe străzile adiacente TVR, provocând victime printre manifestanți, apoi din vilele apropiate către manifestanții din curtea TVR. Au urmat câteva minute de liniște. Parașutiștii și-au revizuit dispozitivul, fiecare ofițer căutând orice obstacol pentru protecția militarilor din subordine.

A urmat o noapte lungă, cu focuri de armă trase de ambele părți. Atunci a fost ucis primul parașutist. Parașutiștii au ripostat cu foc și au anihilat un criminal, alți trei fiind reținuți și predați pentru cercetări.

A doua zi, dispozitivul a fost modificat, parașutiștii primind misiunea de a asigura apărarea, în interior a corpului central, inclusiv a vestitului Studio 4 al Televiziunii Române.

În noaptea de 23 spre 24 decembrie, grupul de parașutiști aflat în exteriorul clădirii televiziunii, chiar pe locul unde este amplasată „Troița Parașutiștilor”, a fost atacat de forțe amplasate sub un vehicul blindat, fiind uciși șase parașutiști.

Printre ei se afla și Locotenentul major Dragomirescu Liviu.

Atacatorii au fost la rândul lor anihilați de restul grupului de parașutiști.

În următoarele două zile au fost mai puține atacuri asupra televiziunii dar, în schimbul de focuri, încă doi parașutiști au fost uciși și alți zece răniți.

Printre cei uciși se afla și soldatul rezervist Leonete Crihană, din Galați, care se alăturase foștilor camarazi.

Între timp, Batalionul 2 Parașutiști din cadrul Regimentului 64 Parașutiști, comandat de căpitanul Boeru Gheorghe, a primit misiunea să acționeze în zona Comitetului Central, Palatului Republicii și Hotelului București. Reprezentant al comandantului de regiment era maiorul Ivan Ionel.

Constituiți în grupuri mici (un ofițer și nouă militari în termen), au verificat clădirile, de la subsol și până la ultimul etaj. Au cooperat bine cu grupurile de revoluționari, arestând persoanele ostile (în general ofițeri de securitate) pe care, ulterior le-au predat pentru cercetări.

Militarii Batalionului 2 Parașutiști au acționat pentru apărarea Hotelului București și stingerea incendiului, iar ulterior apărarea Muzeului Național de Artă. În acțiunile întreprinse a fost rănit un parașutist militar iar un altul a fost ucis.

În zilele următoare s-au dus lupte sporadice dar intense cu diverse elementele ostile. Încă doi ofițeri și un militar în termen au fost grav răniți în schimbul de focuri, militarul decedând ulterior la spital iar ofițerii (maiorul Ivan Ionel și căpitanul Popescu Marius) rămânând cu dizabilități fizice care le-au afectat ulterior cariera.

După data de 26 decembrie nu au mai fost situații deosebite exceptând pe cea din data de 29 când, într-un schimb răzleț de focuri, a fost ucis și un alt militar în rezervă ce se alăturase foștilor camarazi (Locotenent-major în rezervă Voica Constantin).

Efectele intervenției parașutiștilor

Efectele imediate ale acțiunilor desfășurate de militarii Regimentului 64 Parașutiști au fost:

- continuitatea transmisiunilor Televiziunii Române prin asigurarea eficientă a pazei și integrității clădirii, a instalațiilor de emisie și a personalului;

- limitarea difuzării de informații false prin restricționarea accesului în sediul televiziunii și a accesului la mijloacele de comunicare din acea vreme (telefonie fixă);

- împiedicarea forțelor ostile în executarea focului și implicit a creșterii numărului de victime în zonele de responsabilitate;

- limitarea actelor de fratricid prin preluarea și ulterior ținerea sub control a fluxului de informații între forțele din zona de responsabilitate;

- limitarea jafurilor la obiectivele avute în pază și apărare;

- evitarea apariției unor noi conflicte între civili și militari, prin executarea unor acțiuni de control al mulțimilor, asigurarea desfășurării în siguranță a procesului soților Ceaușescu și obligarea responsabililor pentru difuzarea imaginilor cu procesul și execuția acestora.

Cine sunt cei 12 parașutiști uciși. Mulți dintre ei aveau doar 19 ani

1. Căpitan (post-mortem) DRAGOMIRESCU Mihai Liviu, născut la data de 10.10.1964 în localitatea Bunești, com. Mălureni, jud. Argeș. A fost împușcat în noaptea de 22 spre 23 decembrie la Televiziunea Română;
2. Căpitan în rezervă (post-mortem) VOICA Constantin, născut în 1958 în loc. Valea Lungă jud . Dâmbovița. A fost împușcat în 29 decembrie 1989, în Piața Palatului din București;
3. Sublocotenent (post-mortem) BARBU Petre Marian, născut la data de 29.06.1969 în com. Ghimpați, jud. Dâmbovița. A fost împușcat în data de 22 decembrie la Televiziunea Română;
4. Sublocotenent (post-mortem) MATEI Cristea Petrișor, născut la data de 24.02.1969 în loc. Butoiu, jud. Dâmbovița. A fost împușcat în data de 24 decembrie la Televiziunea Română;
5. Sublocotenent (post-mortem) BARBU Ion Mihail, născut la data de 09.06.1970 în București. A fost împușcat în data de 26 decembrie la Televiziunea Română;
6. Sublocotenent (post-mortem) CRISTEA Adrian, născut la data de 25.08.1969 în mun. Târgoviște, jud. Dâmbovița. A fost împușcat în data de 22 decembrie la Televiziunea Română;
7. Sublocotenent (post-mortem) DIMA Gabriel, născut la data de 07.09.1968. A fost împușcat în data de 22 decembrie la Televiziunea Română;
8. Sublocotenent (post-mortem) NAE Ion, născut la data de 01.05.1971 în mun. Târgoviște, jud. Dâmbovița. A fost împușcat în data de 22 decembrie la Televiziunea Română;
9. Sublocotenent ( post-mortem ) PUIU Sorin, născut la data de 25.10.1970 în orașul Câmpina, județul Prahova. A fost împușcat în data de 22 decembrie în zona Hotelului București-Sala Palatului;
10. Sublocotenent (post-mortem) DRĂGUȚ Dumitru, născut la data de 29.10.1970 în loc. Mătăsaru, jud. Dâmbovița. A fost împușcat în data de 23 decembrie la Televiziunea Română;
11. Sublocotenent (post-mortem) PREDA Ionuț, născut la data de 30.01.1968 în loc. Varbilău, jud. Prahova. A fost împușcat în șold pe 23 decembrie 1989, în București, zona Hotel București și a decedat pe 01.01.1990 în spital;
12. Sublocotenent (post-mortem) CRIHANĂ Leonete, născut la data de 10.02.1968 în mun. Galați, jud. Galați. A fost împușcat în data de 24 decembrie 1989, în zona Televiziunii Române.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.