Procurorul militar Cătălin Ranco Pițu, fost șef al Secției Parchetelor Militare din Parchetul General, cel care a făcut rechizitoriul inițial din Dosarul Revoluției, spune că Revoluția Română începută la Timișoara avea toate șansele să fie înăbușită de regimul dictatorial dacă nu continua la București. Însă, din 22 decembrie, după fuga dictatorului Nicolae Ceaușescu, „a început să se manifeste și lovitura militară de stat”.
Procurorul spune într-un interviu pentru Europa Liberă că, după 22 decembrie, au fost inventați securist-teroriștii pentru a șterge urmele masacrelor de dinainte, de la Timișoara și București.
În timpul Revoluției din decembrie 1989, au murit 1.166 de oameni din toată țara. 850 dintre ei au murit după data de 22 decembrie, după fuga dicatorului Nicolae Ceaușescu de pe acoperișul clădirii Comitetului Central al Partidului Comunist Român (din actuala Piață a Revoluției din București). În total, au fost 4.089 de răniți, majoritatea tot după fuga lui Ceaușescu.
„Ruperea blestemului” (Editura Litera, 2024) este numele cărții scrise de Ranco Pițu, în care procurorul descrie desfășurarea evenimentelor din decembrie 1989 și demonstrează cum a fost acaparată puterea de Ion Iliescu, o parte din acoliții lui și o parte din armată.
Argumentația lui Cătălin Ranco Pițu se bazează pe studierea a mii de documente despre Revoluție și audierea a sute de martori, pe cercetarea documentelor comisiei senatoriale din anii '90 și a documentelor militare declasificate abia în anii 2018-2019.
„Toate aceste informații practic au fost necunoscute publicului. Eu am tras propriile concluzii, însă, totodată, l-am lăsat și pe cititor să analizeze și să treacă prin propriul filtru de gândire cele citite. În opinia mea, ceea ce am concluzionat corespunde adevărului, atât istoric, efectiv, dar și juridic”, spune Cătălin Ranco Pițu în interviul pentru Europa Liberă.
Întrebat de ce crede că „Dosarul Revoluției”, la care a lucrat din 2016 până în 2022, a fost retrimis definitiv la Parchetul Militar printr-o decizie a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie și de ce trenează atât de mult acest proces, Ranco Pițu spune că, dacă nu era foarte bun acel rechizitoriu, el nu l-ar fi semnat.
„Brusc, după emiterea rechizitoriului, judecătorii Înaltei Curți au considerat că nu sunt competenți în a judeca Dosarul Revoluției din 1989 și și-au declinat competența în favoarea Curții de Apel București, unde judecătorul a considerat că sunt întrunite toate condițiile pentru ca această cauză să fie judecată. A dispus începerea judecății”, spune Ranco Pițu.
„Sunt foarte clare acuzațiile împotriva celor trei (Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și generalul Iosif Rus - n.red.), nu există niciun fel de dubiu aici. Condițiile cerute de lege au fost respectate și, dacă prin absurd, ar trebui să soluționez din nou cauza, aș acționa exact în același mod.”
Despre retrimiterea dosarului înapoi la Parchetul Militar, în septembrie 2024, Ranco Pițu consideră că „în statul român există multe persoane influente la toate nivelurile, care nu își doresc adevărul despre Decembrie '89, pentru că acest adevăr este incomod pentru unii sau, în anumite situații, pentru întreaga societate”.
„Prin acel rechizitoriu se stabilește, fără echivoc, faptul că în Decembrie 89 nu am avut o revoluție pură, ea a coexistat cu o lovitură militară de stat. Și am argumentat de ce există această lovitură militară de stat”, spune el.
„Nu se dorește ca un fost președinte al României să fie judecat pentru crime împotriva umanității. Nu se dorește spunerea unor adevăruri printre care și faptul că în Decembrie 89 întreaga forță politico-militară a României a săvârșit infracțiunea de trădare prin chemarea trupelor sovietice”, arată Ranco Pițu.
Cei sunt cei trei acuzați din Dosarul Revoluției: Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și generalul Iosif Rus
- Ion Iliescu este acuzat că, „în calitate de şef de stat şi de guvern, preşedinte al CFSN (Consiliul Frontului Salvării Naționale - n.r.) şi al Consiliului Militar Superior”, pentru a obține simpatia poporului și a-și consolida puterea tocmai preluată, „a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic, prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22-30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.” „Aceste fapte au avut drept consecințe generarea și amplificarea psihozei generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situaţii de foc fratricid generalizat și astfel, în intervalul 22-30 decembrie 1989, au survenit 857 decese, 2.382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari.”
- Gelu Voican Voiculescu era la acea vreme unul dintre oamenii de bază din nou înființatul Consiliu al Frontului Salvării Naționale. Procurorii îl acuză, la fel ca pe Ion Iliescu, că ar fi indus, cu intenție, în rândul populației psihoza așa-zișilor teroriști. Voican Voiculescu ar fi urmărit astfel menţinerea şi consolidarea puterii politice obţinute, dar şi legitimarea în faţa opiniei publice, spun procurorii militari în rechizitoriu.
- Generalul (r) Iosif Rus este acuzat că, „în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, cu intenţie, în intervalul 22 decembrie, orele 16:00 - 30 decembrie 1989, a exercitat prin ordinele sale militare, date în mod sistematic, operațiunea de inducere în eroare a opiniei publice.”
Fostul procuror militar spune și cum a demonstrat că a fost și o lovitură de stat.
Totul a pornit din 22 decembrie 1989, atunci când, după sinuciderea ministrului Apărării, Vasile Milea, Nicolae Ceaușescu îl numește verbal ca ministru al Apărării pe generalul Victor Stănculescu și îi dă ordin să nu permită sub nicio formă pătrunderea revoluționarilor în piața Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR), actuala Piață a Revoluției din Capitală.
În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, după represiunea violentă din Piața Universității din noaptea precedentă - muncitorii porniseră deja de pe platformele industriale spre centrul Bucureștiului.
„În aparență, sistemul a reușit să redobândească un control în București după noaptea sângeroasă dintre 21-22 decembrie. Însă, pe la ora 8:30, de pe marile platforme muncitorești, oamenii s-au organizat și au pornit în marș spre centru, spre Comitetul Central. Auzind acest lucru, Ceaușescu s-a enervat cumplit și a ordonat Armatei să blocheze accesul spre piață, astfel încât piața era foarte bine securizată. L-a numit atunci pe Victor Stănculescu ministru al Apărării și îi spune că la nevoie să folosească tot ce are în dotare pentru a-i împiedica pe oameni să intre în centru”, spune fostul procuror.
Noul ministru al Apărării, Victor Stănculescu, a coborât la punctul de comandă aflat la Comitetul Central, instalat încă cu o zi înainte pentru represiunea din noaptea de 21 spre 22, și dă un ordin contrar total celui venit de la Nicolae Ceaușescu, afirmă procurorul.
„El le ordonă tuturor militarilor MApN să părăsească dispozitivele din centru și să se reîntoarcă în cazărmile de unde veniseră, astfel încât muncitorii, în clipa în care au ajuns în perimetrul respectiv, au putut intra în piață fără să li se opună cineva.”
„După acest ordin al ministrului Apărării, care este 100% contrar celui venit de la Ceaușescu, șeful Securității, Iulian Vlad, văzând cum stau lucrurile, le de ordin cadrelor Direcției a 5-a și cadrelor USLA să părăsească sediul CC și astfel Ceaușescu a rămas fără pază în interiorul CC. Tot Stănculescu, ministrul Apărării, este cel care îl convinge pe Nicolae Ceaușescu să plece cu acel elicopter”, arată Ranco Pițu.
Ședința de la Ministerul Apărării unde lui Ion Iliescu i s-a prezentat onorul militar
Procurorul Pițu spune că generalul Stănculescu pleacă la sediul Ministerului Apărării, unde îl primește pe Ion Iliescu, iar la ora 14:10 li se ordonă tuturor unităților militare din România ca din acel moment să execute exclusiv ordinele venite de la Ministerul Apărării Naționale.
„Din acel moment este dovedit că toate unitățile militare s-au subordonat exclusiv ordinelor venite de la Ministerul Apărării Naționale. Ulterior, la ora 16:00 în sediul central al Ministerului Apărării Naționale, noul ministru al Apărării, Victor Stănculescu, secondat de tot șefii de direcții militare din MApN, dar și de șefii de direcții de la Securitate și Miliție, l-au chemat pe Ion Iliescu și un grup de civili, care au ajuns la Ministerul Apărării la ora 16:00. Aici au fost așteptați de toți șefii Armatei, Ministerului de Interne înglobând securitatea statului.
Iar lui Ion Ilescu i s-a prezentat onorul militar ca fiind noul șef politico-militar al României, moment în care Ion Iliescu a și acceptat această calitate și din acel moment s-a comportat ca atare”, spune Ranco Pițu după ce a studiat documentele secretizate.
Procurorul spune că, după ce Nicolae Ceaușescu a fost prins la Târgoviște, nimeni nu a avut vreo intenție să îl elibereze.
„Securitatea l-a avut în mână și n-a avut niciun plan de a-l salva, pentru că, în colaborare cu noua conducere de la București, s-a agreat ideea de a fi transferat la unitatea militară din Târgoviște, unde timp de trei zile a fost ținut prizonier, iar în 25 decembrie a fost executat de un pluton militar coordonat tocmai de cel care, cu trei zile înainte, a fost numit ministru al Apărării de Nicolae Ceaușescu”, spune Ranco Pițu.
De ce au murit oameni după prinderea lui Nicolae Ceaușescu
Procurorul arată că, potrivit documentelor, pe 22 decembrie 1989, la ora 16:00, la Ministerul Apărării, a avut loc o ședință prezidată de Ion Iliescu.
„Despre această ședință au povestit mai mulți oameni, printre care și generalul Hortopan (Ion Hortopan, comandant al Comandamentului Infanteriei și Tancurilor în decembrie 1989, n.red.), care a spus că fiecare din cei prezenți a știut ce are făcut”, spune fostul procuror.
„Și au început toate acțiunile treptat, până s-a ajuns în acel moment în care s-a declanșat focul – în jurul orei 18:30, în ziua de 22 decembrie. Au murit 850 de oameni după acel moment, deși în aparență dezideratul națiunii de a scăpa de Nicolae Ceaușescu, care a și fost arestat, a fost atins. Și dezideratul în aparență al noii structuri de putere a fost atins pentru că erau deja recunoscuți de armată ca fiind noua structură. Populația l-a acceptat șovăelnic la început pe Ion Iliescu, care s-a adresat cu «stimați tovarăși»”, spune Ranco Pițu.
Procurorul susține că noua conducere de facto a țării a inventat un dușman imaginar – teroristul.
„Pentru inventarea acestui dușman a contribuit în mod decisiv chiar Ion Iliescu, prin comunicatele date la TVR și prin comunicatele preluate de toată mass-media, date ca președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN).
Au inventat dușmanul securist-terorist și, totodată, inventând acest dușman, întreaga opinie publică a României, întreaga populație a fost supusă unei psihoze unice în istoria noastră națională. Adică populația României a fost adusă în pragul nebuniei cu privire la acțiuniile securist-teroriștilor”, arată Ranco Pițu.
De asemenea, procurorul spune că teroriștii au fost inventați pentru ca noua putere, în frunte cu Ion Iliescu, să le garanteze structurilor armate care trăseseră în populație - la Timișoara, în 16-18 decembrie, la București, în 21-22 decembrie, sub comanda lui Ceaușescu - că nu vor păți nimic.
„Mult timp am fost intrigat, neînțelegând de ce a fost nevoie ca după 22 decembrie să moară foarte mulți oameni. Însă în momentul în care am văzut declarația lui Gelu Voican Voiculescu am realizat de ce s-a întâmplat acest lucru. Această declarație a lui a fost dublată, triplată și de alte probe”, spune Pițu.
„Întrebat fiind cine a săvârșit diversiunea de după 22, Voican a spus un lucru extraordinar și tragic totodată: a zis că au făcut-o șefii armatei. De ce? Pentru că la 22 decembrie, ora 16:00, între Ion Iliescu, pe de o parte, și șefii armatei, pe de altă parte, a existat o înțelegere. Această înțelegere prevedea ca lui Ion Iliescu să i se garanteze preluarea și păstrarea puterii totală în statul român ca nou lider politic, iar Ion Iliescu și puterea din jurul lui trebuiau să garanteze pentru șefii de direcții militare impunitatea”, explică Ranco Pițu.
Procurorul precizează că represiunea coordonată de Nicolae Ceaușescu - și la Timișoara, și la București - a fost exercitată cu ajutorul tuturor forțelor armate ale României.
„Împotriva românilor au tras și cei de la Securitate, și cei de la Miliție, dar și cei de la Armată. Aș putea spune că pumnul de fier împotriva revoluționarilor l-a constituit forța Ministerului Apărării, pentru că, în toate orașele unde au izbucnit revolte transformate în Revoluție, a fost folosită Armata”, mai arată Pițu.
Ranco Pițu: Ion Iliescu a contribuit la diversiunea cu existența teroriștilor
„Conform statutului Tribunalului Penal Internațional, liderul politico-militar – ceea ce a fost Ion Iliescu începând din 22 decembrie – care acceptă o anumită conduită din partea structurilor militare, conduită care provoacă morți și răniți în masă printr-un atac generalizat și sistematic împotriva unei populații civili, este la fel de vinovat ca aceia care declanșează acea acțiune”, declară fostul procuror militar.
„Ion Iliescu s-a aflat în permanență împreună cu liderii militari care au săvârșit acțiunea de inducere în eroare din Decembrie 89, pentru că și-a desfășurat în cea mai mare parte activitatea în biroul ministrului Apărării de la vechiul sediu al ministerului Apărării, loc în care își desfășurau activitatea toți șefii de direcții militari implicați direct în marea diversiune din Decembrie 89”, mai arată Ranco Pițu.
Cronologie. Revoluția de la București
21 decembrie 1989. La ora 12:00 începe mitingul cerut de Nicolae Ceauşescu în fața Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR) din centrul Bucureștiului.
După discursul de la TVR din seara precedentă, în care vorbise despre „elemente huliganice (…)” care „au provocat distrugeri de tip fascist în scopul destabilizării ţării, dezmembrării teritoriale, lichidării revoluţiei socialiste şi întoarcerii sub dominaţie străină” și despre „agenturile străine de spionaj şi românii din interior care îşi vând ţara pentru un pumn de dolari sau pentru alte valute”, dictatorul voia să-și asigure sprijinul popular la București, la un miting de condamnare a „acțiunilor huliganice” de la Timișoara.
La puţin timp după ce ia cuvântul, Ceauşescu este huiduit din mulţime. Mai face o încercare să-și reia speech-ul, apoi e tras înapoi din balcon, în sediul CC al PCR.
În jurul orei 17:00 mureau primii oameni în apropierea Sălii Dalles (zona Pieței Universității). La ora 22:00 manifestanții ridică o baricadă în faţa Restaurantului Dunărea (vizavi de Hotelul Intercontinental). La miezul nopții, forțele armate încep reprimarea manifestanților.
În noaptea dintre 21 şi 22 decembrie, au murit 49 de oameni. 463 au fost răniţi, iar 1.245 au fost arestaţi, torturaţi şi bătuţi la închisoarea Jilava.
22 decembrie 1989. La primele ore ale dimineții, mii de muncitori de la principalele întreprinderi ale Bucureştiului se îndreaptă spre centrul oraşului.
Nicolae Ceauşescu organizează o şedinţă cu câţiva generali, în timpul căreia îl acuză pe generalul Vasile Milea (ministrul Apărării de la acel moment) de trădare, iar mai târziu acesta este găsit împuşcat.
Ceaușescu îl numește pe generalul Victor Atanasie Stănculescu ministru al Apărării Naţionale. Acesta dă ordin tuturor unităţilor militare aflate în Bucureşti să se retragă în cazărmi. Ceaușescu instituie stărea de necesitate pe teritoriul României.
Dictatorul încearcă să le vorbească celor peste 100.000 de demonstranţi strânși în faţa Comitetului Central, dar mulțimea îl huiduie.
La 12:06, soţii Ceauşescu părăsesc clădirea Comitetului Central cu un elicopter.
23 decembrie 1989. Are loc masacrul de pe Aeroportul Internaţional Otopeni, unde militarii de la Câmpina trimiși să îl apere sunt omorâţi. Au fost 39 de morţi şi numeroşi răniţi.
La Bucureşti, seara, şapte ofiţeri şi subofiţeri, între care şi col. Gheorghe Trosca, şeful statului-major al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă, sunt ucişi într-un schimb de focuri cu militarii care apărau sediul MApN.
25 decembrie 1989. Are loc procesul soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu, în urma căruia cei doi sunt condamnaţi la moarte. Sentinţa a fost executată în jurul orei 14:50.
În timpul Revoluției din Decembrie 1989, au murit 1.166 de oameni din toată țara.
850 dintre ei au murit după 22 decembrie, după fuga dicatorului Nicolae Ceaușescu de pe acoperișul Comitetului Central.
În total, au fost 4.089 de răniți, majoritatea tot după fuga lui Ceaușescu.
Procurorul mai spune că Ion Iliescu a contribuit în mod direct la diversiunea cu teroriștii pentru că a dat comunicate care n-aveau nicio legătură cu realitatea, prin care acuza anumite acțiuni ostile cu scopul de a-l readuce pe Ceaușescu.
„Ion Iliescu știa că Nicolae Ceaușescu este arestat la Târgoviște, știind că acesta nu mai are niciun fel de putere, fiind deposedat total de putere, știind că împotriva unității de la Târgoviște nu a fost tras nici măcar un singur foc de armă, cu toate că oficial se spunea că acționează teroriștii pentru a-l elibera pe Ceaușescu și a-l readuce. Inclusiv uciderea cuplului Ceaușescu a avut la bază aceeași motivație de a ascunde filo-sovietismul noii puteri și de a-și consolida puterea”, a mai spus Ranco Pițu.
Cine adusese banda cu sunete de joasă frecvență la mitingul de susținere din 21 decembrie 1989
În cartea „Ruperea blestemului”, fostul procuror militar descrie și cum, pe 21 decembrie, la mitingul de susținere de la București, cerut de Nicolae Ceaușescu, au fost militari care au folosit sunete de joasă frecvență care au destabilizat mulțimea.
Ranco Pițu spune că nu a reușit să afle din ordinul cui au fost folosite astfel de sunete.
„Probele administrate au arătat cât se poate de clar că, la 21 decembrie – atunci când Nicolae Ceaușescu a ținut acel miting popular destabilizat – destabilizarea s-a realizat printr-o metodă specifică războiului psihologic, prin niște sunete de joasă frecvență. Fenomenul de panică indus prin sonorizare este un fenomen care nu poate fi negat. L-au resimțit sute de oameni, mii de oameni audiați. Cu toții au spus că au resimțit acea spaimă indusă de un sunet de joasă frecvență în sistemul de sonorizare din piață. Așadar, fenomenul nu putea fi ignorat”, mai spune Ranco Pițu.
În anii în care a lucrat la rechizitorul pentru Dosarele Revoluției, i-a audiat și pe acei militari componenți ai unei unități militare specializată în război psihologic – era o unitate a Ministerului Apărării Naționale (MApN), intitulată unitate de propagandă specială la inamic.
„Ei mi-au relatat sub jurământ că, dublând sonorizarea din piață, au suprapus sunetului deja existent acea bandă cu sunete de joasă frecvență, special concepută pentru ca odată ce o masă este supusă acelui sunet să aibă reacții de acest gen, de panică, de frică. Asta se face. Țările importante din perspectivă militară au de mult astfel de cercetări”, spune Ranco Pițu.
„Cert e că la acel miting exista această bandă, au folosit-o, după care au ars-o. Imediat după miting. Am întrebat de ce au făcut acest lucru, iar răspunsul a fost că nu știau cum vor evolua lucrurile. Cei care au relatat despre folosirea benzii nu au vrut pur și simplu să spună cine le-a dat ordin să o distrugă. Acest lucru rămâne o enigmă, cum vor fi probabil și alte aspecte legate de Revoluție”, spune Ranco Pițu.
Bucureștiul a avut un rol decisiv în Revoluție
După ce a studiat documentele, el a ajuns la concluzia că, dacă bucureștenii nu se ridicau împotriva sistemului, regimul Ceaușescu n-ar fi căzut în Decembrie 1989.
„Dacă nu se întâmpla în București ce s-a întâmplat, cred eu că regimul reușea să redobândească practic controlul în celelalte orașe unde inclusiv în Timișoara”, spune Pițu.
Fostul procuror militar susține că adevărul despre momentele din Decembrie 1989 trebuie cunoscute pentru că „noua noastră viață ca națiune a avut ca temelie mult sânge, multă dramă, tragedii, numeroase crime, minciuni, dezinformări, trădare prin acea chemare a trupelor sovietice, înșelătorie la nivel de populație”.
„Lucruri care s-au manifestat în timp și care, cred eu, se manifestă inclusiv în zilele noastre. De aceea titlul «Ruperea Blestemului»: am considerat că Decembrie 89, pe de o parte, a adus mult meritata și dorita libertate și, treptat, a adus inclusiv democrația din țara noastră. Dar, în paralel cu aceste realități pozitive, avem și acea tragedie din Decembrie 89, care s-a manifestat ca un blestem împotriva generațiilor care au urmat și împotriva generației care a făcut Revoluția. Blestem de care ne putem debarasa doar prin adevărul despre acele zile”, concluzionează Cătălin Ranco Pițu.
Cronologie. Ce s-a întâmplat cu Dosarul Revoluției: România condamnată de două ori la CEDO
- În 2007, după 28 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, Curtea Constituțională stabilea că dosarul trebuie judecat de o instanță civilă, și nu de una militară.
- În 2011, România a fost condamnată prima oară la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Procesul a fost intentat de Asociația „21 Decembrie”. CEDO a decis ca statul român să acorde despăgubiri de 15.000 de euro pentru părinții unui tânăr de 19 ani, ucis la Revoluție, în Brașov, în timpul unei manifestații reprimate de forțele de ordine.
- În 2015, dosarul, care fusese instrumentat de procurorul Dan Voinea, a fost clasat de procurorul general de la acea vreme, Laura Codruța Kovesi, sub motiv că genocidul, tratamentele neomenoase și infracțiunile contra umanității nu erau prevăzute în legea penală.
- În 2016, România a fost condamnată din nou de CEDO. Decizia viza încălcarea dreptului la un proces echitabil și tergiversarea dosarului timp de 25 de ani. Statul român a fost obligat la plata a 800.000 de euro cu titlu de daune către 76 de membri ai Asociației „21 Decembrie 1989”. În același an, dosarul este redeschis de către procurorul general interimar al Parchetului General, Bogdan Licu.
- În 2019, dosarul este trimis în instanță cu patru inculpați (Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus și Emil-Cico Dumitrescu, fost amiral, decedat în 2019), de catre procurorul general de la acea vreme, Augustin Lazăr, care și-a cerut scuze în numele Parchetului General pentru faptul că rezolvarea acestui dosar a durat 30 de ani.
- În 2020, Curtea Supremă exclude mai multe probe din dosar, printre care rapoartele întocmite de SRI și de Comisia parlamentară de anchetă a Revoluției, comisie care a funcționat în anii '90.
- În 2021, dosarul se întoarce la procurorii militari. Returnarea avea loc după ce judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au respins rechizitoriul și au decis restituirea dosarului pentru a fi refăcut. Instanța supremă a identificat mai multe probleme de legalitate în investigația procurorilor militari, iar magistrații au fost nevoiți să refacă ancheta la 32 de ani de la evenimentele din 1989.
- În 2022, Parchetul General reface rechizitoriul și trimite, din nou, dosarul Instanței Supreme. Anunțul este făcut de fostul procuror general Gabriela Scutea.
- În 2023, Înalta Curte, prin judecătorul de cameră preliminară, își declină competența motivând că Ion Iliescu nu era președintele României la data comiterii faptelor, între 22 și 30 decembrie 1989 și trimite dosarul la Curtea de Apel București.
- În septemrbie 2024, Dosarul „Revoluţiei” a fost retrimis definitiv la Parchetul Militar printr-o decizie a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie. Înalta Curte susține că procurorul nu a rectificat rechizitoriul, așa cum ceruseră judecătorii. În dosar au fost inculpați Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu. Decizia Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) vine după ce judecătorii au decis în 14 iunie 2024 că rechizitoriul din dosarul „Revoluţiei” conţine nereguli și au cerut Parchetului Militar să decidă dacă menţine trimiterea dosarului în instanţă sau reface ancheta.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
