Pe scurt
- În 2022, NATO a publicat un nou Concept Strategic care, pentru prima dată, a calificat Republica Populară Chineză (RPC) drept o preocupare serioasă și o potențială amenințare. În același document, Rusia este definită drept „cea mai semnificativă și directă amenințare la adresa securității aliaților și a stabilității în zona euro-atlantică”.
- Patru ani mai târziu, România, țară membră NATO din 2004, are încă în vigoare un Acord de cooperare militară semnat în 1999, între Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Apărării Naționale din Republica Populară Chineză.
- Acordul este postat pe site-ul ministerului, alături de alte încă 45 de documente similare, majoritatea cu țări europene, membre NATO.
- Acordul de colaborare militară cu Rusia a încetat, dar abia în decembrie 2025, la inițiativa Moscovei, printr-o notificare ce privește și alte state NATO.
Acordul de cooperare militară între Ministerul Apărării Naționale (MApN) din România și Ministerul Apărării din Republica Populară Chineză este în vigoare cu „diminuarea semnificativă a activităților în vigoare”, a comunicat MApN la solicitarea Europa Liberă.
Anterior, într-un alt răspuns, ministerul transmisese Europei Libere că acordul ar fi fost suspendat în 2020.
„Suspendarea de care am menționat nu trebuie înțeleasă în sensul juridic, ci cel al diminuării semnificative a dinamicii activităților bilaterale, acordul fiind încă în vigoare”, a transmis pe 22 ianuarie MApN, la solicitarea Europa Liberă România.
Un acord similar încheiat cu Rusia, în 1994, a fost denunțat unilateral în decembrie 2025, de Rusia.
Cu trei ani și jumătate în urmă, la summitul NATO de la Madrid, Federația Rusă fusese definită drept „cea mai semnificativă și directă amenințare” la adresa securității alianței și a întregii regiuni, drept răspuns la invadarea Ucrainei începând cu 24 februarie 2022 de către forțele ruse.
În tot acest timp, România a păstrat intact, cel puțin pe hârtie, acordul de cooperare militară cu Rusia. Încetarea lui a venit de la Moscova acum câteva săptămâni. La fel și pentru alte capitale, de la Londra și Berlin, la Sofia și Praga.
Acordul cu China
Pe 21 august 1999, la București, prim-locțiitorul Statului Major General al Armatei Române, general de corp de armată Tiberiu Costache, și locțiitorul șefului marelui stat major al Armatei Populare Chineze de Eliberare, generalul locotenent Wu Quanxu, au semnat un document prin care puneau bazele unei prietenii între Armata română și Armata Chineză.
Ministru al Apărării era, în acel moment, Victor Babiuc. Iar România era țară aspirantă la NATO.
Acordul cu Republica Populară Chineză stipula „cooperare prietenească în domeniul militar”, cooperare în domeniile învățământului militar, logistică, topografie, comunicații, cultură și cercetare, vizite reciproce oficiale.
Dar și lucruri mai puțin oficiale – „schimburi de vizite de bună înțelegere și pentru desfășurarea unor activități recreative ale unor delegații aparținând celor două armate”, costurile fiind suportate de armata gazdă.
Tot ce se întîmpla sub umbrela acestui acord urma să fie secret, lucru stipulat clar în document.
Acordul era valabil timp de cinci ani, cu prelungirea automată cu câte cinci ani, până la denunțarea sa de una dintre părți.
ARTICOLUL 1
Părțile vor dezvolta o cooperare prietenească în domeniul militar, în lumina propriilor necesități și capabilități, fără a aduce atingere intereselor niciunei terțe părți.
ARTICOLUL 2
Contactele și cooperarea dintre Părți se vor realiza, cu precădere, în următoarele domenii:
a) învățământ militar, instruire militară, logistică, topografie, comunicații și apărare civilă;
b) cultură, sport, reguli și reglementări cu caracter militar;
c) cercetare în domeniul științei, teoriei și istoriei militare;
d) alte domenii, care vor fi convenite de către ambele Părți.
ARTICOLUL 3
Părțile sunt de acord cu următoarele forme de contacte și cooperare:
a) vizite reciproce ale miniștrilor apărării naționale și ale șefilor altor departamente ale forțelor armate;
b) schimburi de vizite de bună înțelegere și pentru desfășurarea unor activități recreative ale unor delegații aparținând celor două armate;
c) întâlniri de lucru ale delegațiilor din serviciile medicale de urgență, pe bază de reciprocitate.
ARTICOLUL 4
Partea primitoare va acoperi costurile pentru cazare, masă, transport intern, precum și pentru serviciile medicale de urgență, pe bază de reciprocitate.
ARTICOLUL 5
Părțile sunt de acord ca problemele specifice legate de realizarea schimburilor să fie analizate prin intermediul structurilor responsabile de problematica relațiilor externe din cadrul celor două ministere ale apărării naționale și prin birourile atașaților militari ai celor două Părți.
ARTICOLUL 6
Datorită caracteristicilor specifice ale contactelor și ale cooperării militare, ambele Părți se angajează să păstreze secret conținutul acestora, iar publicarea lor să se facă numai după obținerea acordului comun, rezultat în urma unei consultări reciproce prealabile.
ARTICOLUL 7
Prezentul Acord va intra în vigoare la 1 octombrie 1999 și va fi valabil pentru o perioadă de cinci ani. Prelungirea Acordului se va face automat, de fiecare dată, pentru o perioadă de încă cinci ani, dacă niciuna dintre Părți nu va notifica, în scris, celeilalte Părți, cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea perioadei de valabilitate, intenția sa de a-l denunța.
Sursa: MAPN
O frumoasă prietenie oficială
- 18 august 2007 – O delegație a Armatei Chineze în vizită în România.
- 26 noiembrie 2008 – Șeful Statului Major General, amiralul Gheorghe Marin, în vizită în RPC.
- 2009, Brad/ jud. Hunedoara – Exercițiu de instruire comun româno-chinez „Friendship Action 2009”.
- 13 noiembrie 2010 – Vizita oficială a ministrului Apărării Naționale, Gabriel Oprea, în R.P. Chineză.
- 2010 - Exercitiu comun Friendship 2010, desfășurat în China. Exercițiul este descris într-un articol din Revista Forțelor Terestre.
- 2 februarie 2010 – O delegație militară chineză aflată în vizită în România inaugurează laboratorul de limba chineză la Universitatea Națională de Apărare.
- 29 septembrie 2014 – Ministrul Apărării Naționale, Mircea Dușa, în vizită în Republica Populară Chineză. E primit de generalul Xu Qiliang, vicepreședintele Comisiei Militare Centrale chineze.
- 18 noiembrie 2016 – Şeful Statului Major al Armatei române, General-locotenent Nicolae Ciucă, a fost primit la Beijing de Ministrul chinez al Apărării, consilierul de stat Chang Wanquan.
- 12 septembrie 2017 – Generalul Nicolae Ciucă, șeful Statului Major General din România,împreună cu directorul adjunct al comisiei pentru știință și tehnologie din Comisia militară centrală chineză, generalul-locotenent Yi Xin.
- 6 septembrie 2018 – Vizită în România a delegației medicale a Ministerului Apărării din Republica Populară Chineză.
- 9 ianuarie 2018 – Cadeții Universității de Inginerie Navală PLA Qin Haochen fac fotografii cu cadeți militari români în timpul călătoriei de trei luni cu Bricul Mircea.
- 22 februarie 2019 – Departamentul Regional de Studii pentru Managementului Resurselor de Apărare (DRESMARA) a primit vizita unei delegații din Republica Populară Chineză.
- 12 noiembrie 2021 – Saptămâna Cadeților – Nanjing, China, cu participarea României.
Călătorii ale militarilor
Nu doar oficialii au bătut lungul drum dintre România și China.
Pe baza acordului din 1999, militari români și familiile acestora au fost în China. La rândul lor, militari chinezi au venit în România. Informația privind aceste vizite a apărut, pentru prima dată, în publicația independentnews.ro.
În perioada 2008-2020, „un număr de 50 de cetățeni români (cadre militare împreună cu membrii de familie) au vizitat Republica Populară Chineză, iar în baza principiului reciprocității, 20 de cadre militare chineze au vizitat România”, a comunicat MApN, la solicitarea Europa Liberă România.
Deplasările s-au derulat cu respectarea strictă a normelor interne și a obligațiilor asumate de România în calitate de stat membru NATO, a dat asigurări MApN.
Care a adăugat că „acest statut [NATO] nu interzice activitățile de diplomație militară sau schimburile culturale cu state terțe, atât timp cât acestea nu implică transfer de informații clasificate sau tehnologii sensibile”.
Gabriel Oprea, ministru al Apărării între 2009 și 2012, spune pentru Europa Liberă că nu a știut de aceste vizite și nici de acordul de cooperare militară.
Șeful Statului Major General (SMG) între 2012 și 2015, Nicolae Ciucă nu a răspuns întrebărilor Europa Liberă România.
NATO consideră China o amenințare. Senatorii americani atenționează asupra parteneriatelor
Pe 18 iulie 2022, la cinci luni de la invazia rusească în Ucraina, NATO a publicat un nou Concept Strategic, prin care Alianța „se adaptează la încă o perioadă, caracterizată de o competiție geostrategică reînnoită ca urmare a comportamentului agresiv al Rusiei și a ascensiunii Chinei.”
„Conceptul Strategic din 2022 oferă o evaluare realistă a mediului strategic deteriorat al NATO. Concurența strategică, instabilitatea omniprezentă și șocurile recurente definesc mediul nostru de securitate mai larg. Amenințările cu care ne confruntăm sunt globale și interconectate.” (sursa: Conceptul Strategic NATO, 2022)
Federația Rusă, care a spulberat pacea în Europa prin purtarea unui război de agresiune împotriva Ucrainei, este recunoscută ca fiind cea mai semnificativă amenințare la adresa securității aliaților din întreaga zonă euro-atlantică.
Alte amenințări și provocări identificate includ:
- terorismul;
- conflictul și instabilitatea în Orientul Mijlociu și Africa;
- instabilitatea omniprezentă și impactul acesteia asupra civililor, bunurilor culturale și mediului;
- ambițiile declarate și politicile coercitive ale Chinei;
- spațiul cibernetic;
- tehnologiile emergente și disruptive;
- erodarea arhitecturilor de control al armelor, dezarmare și neproliferare;
- implicațiile de securitate ale schimbărilor climatice” .
sursa: Concept Strategic NATO 2022
Raportul Senatului SUA 2024
În 2024, un raport al Comitetului pentru Relații Externe al Senatului Statelor Unite – „Următorii pași pentru apărarea alianței transatlantice împotriva agresiunii chineze” – atrage atenția asupra Chinei ca potențial adversar al NATO și a cooperărilor externe care există cu armata chineză.
Potrivit raportului, Beijingul și-a dezvoltat accelerat forțele armate, inclusiv printr-un arsenal nuclear aflat în expansiune și o forță navală de mari dimensiuni, capabilă să influențeze echilibrele de securitate la nivel global.
În acest context, Armata Populară de Eliberare (PLA) nu mai este privită ca un actor strict regional, ci ca unul cu ambiții și impact geopolitic extinse, mai ales prin sprijinul acordat unor state implicate în conflicte majore.
Un element central de îngrijorare îl reprezintă lipsa de transparență și separație clară între structurile civile și cele militare în sistemul chinez, se menționează în raport. PLA este strâns legată de partidul comunist și de statul chinez, ceea ce face dificilă delimitarea scopului real al cooperărilor externe. Astfel, inițiative prezentate drept academice, tehnice sau culturale pot avea, în realitate, componente sau implicații militare ascunse, greu de identificat în lipsa unor mecanisme riguroase de control, subliniază raportul senatorilor american.
Raportul avertizează și asupra riscului de transfer de cunoștințe militare sensibile prin parteneriate educaționale sau academice cu instituții afiliate PLA. Aceste relații pot facilita accesul la doctrine, tactici, strategii sau proceduri utilizate de armatele occidentale, dar și la informații privind modul de operare și pregătire al forțelor NATO și aliate. În timp, astfel de informații pot contribui la consolidarea capacităților militare ale Chinei, în detrimentul echilibrului de securitate internațional.
Un alt instrument identificat este exploatarea relațiilor „non-oficiale”, cunoscute sub denumirea de „diplomație subnațională”. Prin legături stabilite la nivel local, academic sau economic, China, spune raportul, poate construi canale de influență care scapă adesea controlului guvernelor centrale. Aceste relații pot genera dependențe sau presiuni politice subtile, cu potențialul de a submina politicile de securitate stabilite la nivel național sau internațional, scrie în raport.
În acest context, raportul recomandă introducerea unor „garduri de protecție” și standarde mai stricte în cooperarea cu instituții apropiate de armata chineză. Printre măsurile propuse se numără stabilirea unor criterii clare de eligibilitate pentru parteneriate, creșterea transparenței și asigurarea faptului că astfel de colaborări nu oferă avantaje militare indirecte Chinei.
România, criticată în raportul Senatului american pentru legăturile instituțiilor de învățământ militar cu China
România este criticată în raportul din 2024 al Comisiei de politică externă a Senatului SUA pentru legăturile cu instituțiile chineze de învățământ militar și pentru cooperarea polițienească dintre cele două țări.
„NATO trebuie să precizeze că orice legături între membrii NATO și universitățile și instituțiile de învățământ chineze care au legături cu serviciile de securitate și informații ale Chinei sunt inacceptabile și vor duce la eliminarea anumitor privilegii NATO”, se spune în raportul întocmit de senatorul republican de Idaho James E. Risch.
„Mai mult, academiile militare NATO nu ar trebui să aibă legături cu universitățile din Republica Populară Chineză sau alte instituții cu legături cu industria militară sau de apărare”, spune raportul.
„Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu din România are un acord oficial de cooperare cu Universitatea de Inginerie al Armatei PLA din Nanjing”, se spune în documentul citat.
Îți mai recomandăm SUA. Raport critic față de România, pentru legături ale școlilor militare cu ChinaDupă publicarea Raportului Senatului SUA, într-un răspuns pentru Europa Liberă, MApN susține că „niciuna dintre instituțiile militare de învățământ superior ale MApN nu a semnat, până în prezent, niciun acord de parteneriat cu nicio universitate de pe teritoriul RPC”.
Ministerul spune că „relațiile de colaborare dintre instituțiile militare de învățământ din România și R. P. Chineză s-au bazat doar pe schimbul de bune practici în domeniul managementului educațional, fără materializarea componentei politico-militare”.
Reprezentanții de la Apărare subliniază că schimburile de bune practici „au respectat legislația națională și internațională în vigoare, inclusiv politicile naționale, NATO și UE referitoare la relația cu R. P. Chineză și nu au implicat schimburi de informații clasificate și nici participarea la activități care ar fi putut compromite securitatea națională a României”.
Îți mai recomandăm Reacția MApN după ce un raport SUA critică România pentru că permite universităților militare să aibă legături cu China„Colaborarea Academiei Forțelor Terestre «Nicolae Bălcescu» din Sibiu cu instituții de învățământ din RPC s-a limitat la participarea, în anul 2019, a trei studenți din cadrul AFT la Săptămâna Internațională a Universității de Inginerie Militară, PLA (AEUPLA), Nanjing, Provincia Jiangsu, iar doi studenți chinezi au desfășurat, în același an, instruire specifică activităților marinărești de bază la bordul Navei Școală «Mircea» – din subordinea Academiei Navale «Mircea cel Bătrân» din Constanța (navigație costieră și astronomică, navigație cu vele, noduri marinărești, etc).
Acțiunile s-au desfășurat cu respectarea procedurilor naționale aplicabile acestui domeniu, fără împărtășirea de informații privind programa școlară sau elemente privind instruirea militară specifică NATO”, se încheie răspunsul MApN pentru Europa Liberă.
De ce mai este încă în vigoare acordul
Din 2022, de la schimbarea politicii NATO cu privire la China, la conducerea MApN au fost, pe rând, patru miniștri: Vasile Dîncu (între 25 noiembrie 2021 și 25 octombrie 2022), Angel Tîlvăr (31 octombrie 2022-23 iunie 2025), Ionuț Moșteanu (24 iunie 2025 și 28 noiembrie 2025) și Radu Miruță (în funcție din 2025). Prim-ministru a fost în această perioadă și un alt ex-ministru al Apărării, Nicolae Ciucă.
Niciunul nu a cerut denunțarea acordului.
„În timpul mandatului meu nu am avut niciun eveniment, comunicare sau colaborare cu armata chineză”, spune pentru Europa Liberă fostul ministru al Apărării, Vasile Dîncu.
„Conceptul Strategic al NATO din 2022 menționează China ca amenințare potențială și concurent strategic, dar nu a generat vreun ghid operațional pentru denunțarea unor acorduri anterioare. Cred că există și alte armate din NATO care nu au denunțat acordurile încheiate anterior. Nu consider că vizitele reciproce ale familiilor de militari constituie o vulnerabilitate la adresa securității naționale”, adaugă el.
Europa Liberă a cerut puncte de vedere și celorlalți trei miniștri. Vom publica răspunsurile lor în momentul în care le vom primi.
„Relațiile internaționale trebuie să servească interesul național”, crede generalul în rezervă Virgil Bălăceanu.
„Nu trebuie să privim fatalist relația cu China: există pericole – tehnologie, culegere de informații în domeniul militar – dar participarea la anumite activități permite să înțelegi sistemul de pregătire al armatei chineze și doctrina sa, ceea ce te pregătește mai bine pentru eventuale conflicte”, explică el de ce nu crede că în acest moment, o cooperare cu China e periculoasă pentru România.
Cât despre vizitele militarilor români în China, generalul nu le consideră o vulnerabilitate. „Chiar dacă militarii au fost în concedii sau schimburi culturale, nu înseamnă că sunt spioni ai Chinei. China are alte modalități de spionaj, mai ales industrial. Participarea la activități minore nu reprezintă o amenințare directă”, spune el.
Acordul cu China nu e singurul cu probleme.
Acordul de cooperare militară cu Rusa, denunțat de ... ruși
În 1994, România și Rusia, semnau, pe 28 martie, un acord de cooperare militară între cele două țări.
Președinți erau Ion Iliescu și Boris Elțin. Delegația rusă care a venit la București era condusă de ministrul rus al Apărării din acea perioadă, Pavel Graciov.
Acordul era întocmit la două luni după ce, pe 26 ianuarie 1994, România a semnat Parteneriatul pentru Pace, inițiat de SUA.
România a fost primul stat din fostul bloc comunist care a semnat documentul, care a constituit angajamentul politic de cooperare mai apropiată cu Alianța Nord Atlantică și un prim pas spre aderare.
„Rusia recunoaște dreptul suveran al fiecărui stat de a-și alege calea de urmat și nu are asupra nimănui tendințe imperiale”, dădea asigurări, după semnarea acordului cu Federația Rusă, Pavel Garciov, citat de Cotidianul.ro.
De altfel, Bucureștiul era la a doua premieră în favoarea Moscovei după prăbușirea comunismului în Europa. În primăvara lui 1991, cu câteva luni înainte de puciul care avea să ducă la dezmembrarea Uniunii Sovietice, președintele Ion Iliescu încuraja semnarea de către ministrul de Externe, Adrian Năstase, a numitului Tratat româno-sovietic de cooperare, bună vecinătate și prietenie (5 aprilie 1991). România a fost singura țară europeană eliberată de comunism care a mai semnat vreun tratat de acest fel cu Uniunea Sovietică.
În ceea ce privește acordul de cooperare militară din 1994, documentul prevedea colaborarea în domenii precum pregătirea operativă și de luptă, dezvoltarea bazei materiale de instrucție, cooperarea tehnico-militară, pregătirea cadrelor, medicină militară, știință și istorie militară, cultură și sport.
„Ambele părți și-au exprimat dezacordul față de teoria divizării Europei în două sau mai multe zone. Parteneriatul pentru Pace trebuie să aibă și o componentă economică, iar colaborarea bilaterală poate contribui la soluționarea problemelor financiare ale armatelor noastre”, a declarat ministrul român al Apărării de la acel moment, Gheorghe Tinca.
„Securitatea României depinde de evoluţiile din Rusia”, a spus și ministrul român al Afacerilor Externe din 1994, Teodor Meleșcanu, la finalul întrevederii sale cu Pavel Graciov.
Fostul ministru al Apărării Vasile Dîncu spune că nu știa că există acest acord.
„Nici NATO nu a denunțat parteneriatul oficial cu Rusia; acesta a încetat de facto prin suspendarea cooperării practice și prin decizia NATO de a nu mai considera Rusia partener. Totuși, nu există o denunțare formală unică, ca tratat simplu, între NATO și Rusia. Relațiile rămân reduse la dialog strict pe subiecte de securitate, pentru a evita escaladările”, explică el.
După aproape 32 de ani de la acel moment, patru războaie purtate de Moscova (Cecenia, Georgia, Siria și Ucraina, în desfășurare) pe 16 decembrie 2025, Rusia a pus capăt acordurilor militare cu 11 țări, printre care și România.
Acordurile reziliate de Rusia, în același document, au fost cele cu Danemarca, Regatul Unit, Olanda , Croația, Belgia, Bulgaria, Norvegia, Germania, Polonia și Cehia.
Decretul de încetare a acordurilor a fost semnat de premierul rus, Mihail Mișustin, și publicat în Monitorul Oficial rus.
Autoritățile românești nu au dat declarații oficiale legate de această denunțare unilaterală.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.