Cum a răzbit o familie de americani prin chinul de la Imigrări. „Atitudinea românilor este încântătoare, nu și sistemul de putere”

O tânără familie de americani, Broderic (25 de ani) și soția sa gravidă, Kristyn, a trăit o experiență aproape traumatizantă pentru depunerea actelor de obținere a permiselor de ședere temporară în România, la Cluj.

„E complicat să navighezi prin procesul de imigrare de aici, mai ales că sunt cu soția mea gravidă în șapte luni. Am venit seara la 7, am așteptat 13-14 ore ca să putem fi primiți la Imigrări”, a povestit pentru Europa Liberă tânărul.

Broderic și soția sa Krystin, gravidă, au trecut prin mari emoții până să își poată depune documentele pentru obținerea permisului de ședere pe un an.

„Suntem foarte mulțumiți de sistemul de sănătate din România, chiar vrem să avem parte de un cămin și de o naștere sigură pentru soția mea, dar nu ne simțim foarte adaptați aici, nu ne simțim foarte bine primiți. E o loterie dacă funcționarul de la ghișeu e drăguț sau nu, nu e un start foarte bun pentru o experiență în România”, se confesează Broderic.

O familie americană, șocată de experiențele prin care a trecut la Imigrări

Impresiile îi sunt împărtășite și de ceilalți imigranți din afara UE, aflați la coadă, fie că sunt din India, Siria sau alte țări din Asia și Orientul Mijlociu.

Le place România, atitudinea oamenilor, dar neclaritățile și modul în care sunt tratați pentru obținerea formelor de ședere legală îi dezamăgesc pe mulți dintre ei.

Voluntar pentru ucrainenii din Cluj

Sosit la începutul anului la Cluj, alături de Krystin și de băiețelul lor de 2 ani, Broderic coordonează activități pentru tinerii ucraineni și români din oraș, în cadrul unui ONG.

Aici se află de anul trecut părinții și frații săi, cu toții cetățeni americani. Au locuit 16 ani în Ucraina, unde au pus pe roate un ONG de servicii sociale.

Broderic, alături de tinerii implicați în proiectul de voluntariat pe care îl coordonează în România.

Broderic a absolvit studii de Media și Marketing și a câștigat experiență în management hotelier, în Florida, după care s-a alăturat familiei și s-a ocupat de voluntariat.

Speră ca, în România, pe lângă timpul petrecut împreună cu familia extinsă, să îi ajute pe liceeni să își croiască propriul drum, prin programe de mentorat și activități dedicate lor.

Întrucât cele 90 de zile acoperite de viza de ședere legală urmau să expire la mijlocul lunii aprilie, a solicitat încă din prima parte a lunii martie emiterea permisului de ședere pentru un an, pentru programe de voluntariat.

„Am încărcat documentele online, dar au trecut trei săptămâni și nu am primit niciun răspuns și nicio programare pentru a veni aici”, spune, în fața ghișeului de la Imigrări, tânărul.

Locul unde a dormit Broderic peste noapte, alături de alți imigranți non-UE, pentru a fi siguri că depun documentele de ședere legală la timp.

E însoțit de reprezentantul firmei de avocatură contractat de către familie. Chiar și așa pare că joacă într-un film absurd, din care înțelege frânturi.

De altfel, familia extinsă aproape se resemnase cu gândul că tânărul și soția sa vor fi nevoiți să se întoarcă în SUA.

Tatălui lui Broderic, Bruce, antreprenor și inițiator de proiecte non-guvernamentale, mărturisește că experiența i s-a părut de necrezut pentru o țară UE.

În Ucraina chiar, în timp de război, digitalizarea a devenit mult mai eficientă și procedurile merg mai rapid, susține el.

„Dormitorul” de lângă Imigrări

Broderic a petrecut noaptea în anticamera mall-ului, unde se află sediul Serviciului de Imigrări, alături de fratele său - care i-a ținut locul soției gravide - dar și de alți 10-15 cetățeni non-UE.

Cetățeni non-UE, peste noapte lângă Serviciul de Imigrări.

A avut o experiență similară cu o săptămână înainte, atunci când documentele nu i-au fost acceptate din cauză că lipsea actul constitutiv al ONG-ului, în original.

Oameni care așteaptă în fața Biroului de Imigrări din Cluj, în singura zi când documentele pot fi depuse fără programare online.

„E dificil, nu sunt scaune; e stresant, să alocăm două zile, apoi să așteptăm din nou o săptămână ca să depunem documentele”, spune și Kristin, nevoită să aștepte în picioare câteva ore până să intre la ghișeu.

În sediu nu sunt într-adevăr scaune pentru așteptare, deși aici poposesc frecvent mame cu copii mici sau gravide.

Vii în România, „trebuie” să vorbești română

O altă problemă. Anunțurile care pot interesa și cetățenii din afara țării sunt în limba română.

„Nu e nicio informare sau altceva în engleză aici și e un pariu dacă ofițerul de imigrări vorbește engleză sau nu. Foarte mulți oameni care așteaptă aici vorbesc în engleză.”

„Data trecută am ajuns la ghișeu dar mi s-a spus «nu în engleză». La ghișeu sunt uneori doi ofițeri, dar alteori doar unul”, întărește un alt imigrant aflat în fața Biroului.

Majoritatea anunțurilor de la sediul Serviciului de Imigrări sunt doar în română.

Reprezentanții Serviciului spun că toți funcționarii cunosc engleza, dar dau de înțeles că legile i-ar constrânge să ofere informații oficiale, în scris cel puțin, doar în română.

Broderic ține în mână un document în limba lui Eminescu, cu informațiile punctuale despre actele și pașii pe care îi are de urmat.

„E ceea ce mi-au dat în urmă cu trei săptămâni, totul e în română. Aceste informații nu sunt disponibile online, a trebuit să stau toată săptămâna să le obțin; a fost foarte stresant, dar sper să încheiem aventura curând, urmăm la rând”, spune el, bucuros că în sfârșit va ajunge în fața ghișeului.

Broderic cu documentul în care îi erau indicate actele necesare obținerii permisului de ședere, scris exclusiv în română.

Accesul la ghișeu - în singura zi când imigranții pot depune documente fără o programare prealabilă - se face pe baza unei liste deschise de cei care au dormit noaptea lângă sediul Serviciului de Imigrări, continuată de cei care sosesc dimineața și pe parcursul zilei.

„Uneori apar şi mici certuri. Și jandarmii mai treceau pe aici”, punctează Sacin, din India, care tocmai și-a depus actele, după o noapte (ne)dormită lângă Birou.

Reprezentanții Serviciului de Imigrări Cluj spun că aparatul de bonuri de ordine poate fi folosit, însă nu mai devreme de 15-20 de minute înainte de startul programului. Listele neoficiale, pe care cetățenii non-UE le întocmesc încă de seara, nu sunt încurajate de autorități.

Aparatul de bonuri de ordine devine nefuncțional în momentul în care oamenii încearcă să obțină un număr cu mult înainte de startul programului, explică inspectorul principal de poliție Ciprian Tămaș, șeful Serviciului de Imigrări Cluj.

Miercurea, cetățenii non-UE intră la ghișeu pe baza unei liste de mână (în centru) pe care o încep încă de seara, în condițiile în care unii dorm lângă sediul Serviciului de Imigrări.

„Bonuri pot fi scoase doar cu 15-20 de minute înainte de începerea programului. Oamenii vin cu multe ore înainte și îl forțează practic, după care fac listă de mână. E o practică neasumată de Serviciul de Imigrări și neîncurajată de noi.”

Aglomeraţie la Imigrări

Serviciul de Imigrări din Cluj este unul din cele mai solicitate din țară de către cetățenii non-UE, care solicită permise de ședere în scop de muncă sau studii.

În iarnă, numeroși imigranți non-UE au trecut prin situații similare, cu nopți dormite în anticamera mall-ului unde se află sediul Serviciului.

În primele 3 luni din 2023 s-au înregistrat peste 1.300 de cereri, cele mai multe pentru muncă. Aproximativ 600 de persoane care au încărcat documentele online nu au primit încă o programare.

La finalul anului trecut, alte câteva zeci de persoane, în special studenţi, au dormit la intrarea în mall, în condiţiile în care afară erau temperaturi negative, pentru a-şi asigura un loc la rând.

Oameni în așteptare, la Serviciul de Imigrări

„Multă lume e confuză, pentru că atunci când am depus totul online ar fi trebuit să primesc o programare pentru a fi primit aici; au trecut peste trei săptămâni și nu am primit niciun mail legat de când pot veni la sediul Serviciului de Imigrări”, povestește Broderic.

Reprezentanţii Serviciului spun că situaţii precum cea de acum, respectiv din iarnă, sunt temporare şi nu pot fi anticipate.

„Am cerut sprijinul colegilor din alte structuri, pe care îl vom primi în cel mai scurt timp, pentru a putea verifica documentele încărcate şi a le procesa mai eficient. Decât să programăm oameni peste 2 luni, am apelat la acest ajutor şi îi vom putea programa în timp mai scurt”, a spus pentru Europa Liberă şeful Serviciului de Imigrări Cluj, Ciprian Tămaş.

Șeful Serviciului de Imigrări Cluj, Ciprian Tămaș, spune că ofițerii de la Imigrări lucrează peste program și cer sprijinul altor structuri din Inspectorat atunci când volumului cererilor pentru permise de ședere crește.

Cu noaptea în cap, în mall, la Imigrări

„Sunt aici de aseară, dar în iarnă, când am fost pentru soţia mea, am stat două-trei nopţi la rând. Să aştept programarea online durează peste o lună şi era nevoie să fac urgent actele”, povesteşte şi Sacin, din India, coleg de suferinţă cu Broderic.

„Plătim taxe, stăm legal aici, cred că trebuie să fim respectați pentru asta”, spune tânărul, director de producție într-o fabrică.

Sacin (în dreapta) și un amic al său, după ce și-au depus documentele.

Carlos și Laura au cetățenia americană. Au locuit peste 10 ani în SUA, s-au căsătorit anul trecut, dar au decis să se mute în România, țara de origine a tinerei soții.

Laura (româncă) și Carlos sunt ambii cetățeni american, dar au decis să se mute în România după ce s-au căsătorit.

Bărbatul a așteptat de asemenea o noapte pentru a fi sigur că obține la timp permisul de ședere.

Andrei, din Republica Moldova, își așteaptă răbdător rândul, pentru schimbarea reședinței. Se simte „vinovat” că a ajuns „abia” dimineață și astfel a prins un loc în partea a doua a listei.

Andrei, din Republica Moldova, în așteptarea momentului când își va depune documentele de schimbare a reședinței.

„Online dura prea mult să primesc o programare, am preferat să vin aici”, explică Andrei.

Imran, din Siria, a venit alături de soție și de cei doi băieței, la Imigrări.

Imran și Kadija, din Siria, așteaptă și ei în fața ghișeelor, după ce au ajuns aici de la prima oră a dimineații. Mai nerăbdători sunt cei doi băieței, dintre care unul în cărucior.

Odată depuse actele online, cetățenii non UE intră în legalitate. Nicio autoritate nu le-a dat anunțul care îi putea scuti de chin

Între timp, Broderic a reușit să își depună actele și a aflat că nu ar fi fost cazul să își facă probleme deloc. Nici să doarmă nopțile în fața sediului Serviciului de Imigrări, nici să își țină soția gravidă în picioare și în stres.

„Mi-au spus că de îndată ce depui actele online poți să stai peste cele 90 de zile legale, așteptând decizia din partea Biroului, ceea ce e o veste minunată pentru toți cei de aici, deoarece nu mai trebuie să stea aici. Dar informația aceasta nu e disponibilă nicăieri online și oamenii cred că trebuie să aștepte aici, pe când ar fi suficient să aplice online”.

În patru din cele cinci zile ale săptămânii, primirea actelor la ghișee se face doar pe bază de programare online. Pentru cei cu situații urgente rămâne la dispoziție o singură zi, miercurea.

„Nu e nicăieri un anunț care ar ajuta la rezolvarea problemei. Așa că vă rog fiți mai transparenți cu soluțiile pe care încercați să le oferiți”, transmite tânărul un mesaj apăsat, dar politicos, autorităților române.

Reprezentanții Serviciului de Imigrări confirmă că depunerea actelor online i-ar scuti pe oameni de nopți nedormite.

Pe de altă parte, șeful Serviciului, Ciprian Tămaș, se apără și susține că a transmis acest lucru în repetate rânduri, în media și la întâlniri cu organizații care lucrează cu cetățeni străini.

Nu ar putea formula regula în scris, însă, pentru că reprezintă mai degrabă o interpretare, în limitele legii, și nu o prevedere legală expresă.

„Cei interesați să își încarce documentele prin portal, să stea liniștiți, să aștepte acasă programarea și să se prezinte la ghișeu în momentul în care au programarea respectivă”, subliniază inspectorul principal de poliție.

„Chiar dacă există o situație de ședere ilegală care a fost generată eventual de întârzierea primirii programării, străinii nu vor primi decizii și nu vor fi trimiși acasă”, întărește regula nescrisă oficialul.

Aproximativ 70% din oamenii care ajung să se prezinte la ghișeu fără programare au de fapt actele încărcate online, astfel că nopțile dormite lângă sediul Serviciului și orele de așteptare în fața ghișeului nu s-ar justifica, adaugă el.

Chiar dacă pentru depunerea actelor fără programare e rezervată o singură zi, oamenii au la dispoziție toate după-amiezele de luni până vineri pentru a obține informații legate de procedurile pe care le au de urmat.

Cetăţean american: Sisteme de acest tip, rămăşiţe ale trecutului

Părinții lui Broderic și ceilalți șapte frați sunt deja în România, de anul trecut, după ce au locuit 16 ani în Ucraina.

Familia are acolo un ONG care ajută văduve, tineri și orfani și s-au implicat și în România în ajutorarea refugiaților ucraineni.

Broderic (în stânga, alături de soția sa și de băiețelul de 2 ani) împreună cu părinții și cu patru dintre cei șapte frați.

Aproximativ 100 de refugiați ucraineni au locuit simultan în primăvara anului trecut în casa familiei Crowe din Cluj.

Birocrația excesivă și lipsa unei comunicări clare îi pune pe emigranții non-UE într-o poziție înjositoare, se plânge tatăl lui Broderic.

„Când acest proces nu are sens, merge în cercuri, îi face pe oameni să aștepte afară, în frig, sau chiar să doarmă peste noapte - vorbim de mame gravide, de familia mea, de oamenii pe care îi întâlnești la rând, nu au contacte, putere, bani - asta vorbește despre sistemul de putere din România, sistemele de guvernare” , spune Bruce, antreprenor și inițiator de proiecte non-guvernamentale.

Bruce Crowe crede că autoritățile române ar trebui să își îmbunătățească serios modul în care relaționează cu cetățenii, în special cu cei din afara spațiului european.

Atitudinea românilor de rând este încântătoare, dar modul în care funcționează „sistemele de putere” nu îi reprezintă, crede el.

„Oamenii merită mai mult, merită un tratament mai bun și să oferi acel bun venit emigranților, străinilor, refugiaților, să le spui că «suntem de partea ta» și dacă rămâi legal aici o să clarificăm procedurile, «o să parcurgem acest proces împreună cu tine». Cred că sistemul din România poate reflecta mai frumos spiritul oamenilor săi.”

Problemele apar doar temporar

Probleme majore la Serviciul de Imigrări apar doar temporar, când volumul cererilor de ședere crește, se apără șeful Serviciului, Ciprian Tămaș.

Schema de personal s-a redus la zece ofițeri, după mai multe pensionări, deși volumul de muncă a crescut considerabil. Ar urma să se regleze din nou, speră reprezentanții Serviciului.

Până atunci, personalul e suplimentat cu angajați de la alte structuri ale Inspectoratului General de Imigrări, care preiau și procesează online documentele.

„În momentul de față avem un număr mai mare de cereri, avem undeva la 600-700 de cereri care nu sunt programate, dar la nivelul structurii au fost întreprinse deja demersuri pentru a gestiona adecvat situația asta, am cerut sprijin colegilor de la alte structuri, pe care o să îl primim în perioada următoare, iar aceasta situație va fi adusă la normal”, asigură șeful Serviciului de Imigrări Cluj.

Încă de la finalul anului trecut, România a epuizat contingentul de 100.000 de avize de muncă aprobat pentru cetățenii non-UE. Într-un interval de trei luni, aceștia trebuie să obțină însă permisul de ședere în scop de lucru, acordat pe un an, cu prelungire pentru aceeași perioadă.