Cum ar putea răspunde România la invitația administrației Trump de a deveni membră în Consiliul pentru Pace?

Invitația administrației Trump către România de a deveni membră în noul „Consiliu pentru Pace în Gaza” vine într-un context complicat și periculos.

Pentru prima dată de la înființarea sa în 1949, la începutul Războiului Rece, alianța nord-atlantică se confruntă cu un puternic conflict diplomatic intern: în ultimele săptămâni, președintele Donald Trump insistă ca Groenlanda, teritoriu autonom al Danemarcei, să devină teritoriu al Statelor Unite.

Trump invocă rațiuni strategice, în timp ce principalele puteri occidentale – începând cu Franța, Germania și Marea Britanie – sprijină suveranitatea și integritatea Danemarcei.

Cererea americană de a-și alipi teritoriul Groenlandei a fost reiterată de Donald Trump miercuri, la Forumul Economic Mondial de la Davos.

„Cerem o bucată de gheață pentru protejarea lumii. Europa poate spune da și vom fi recunoscători. Poate spune nu, dar vom ține minte”, a adăugat Trump.

Donald Trump despre Groenlanda la Forumul de la Davos, 21 ian. 2026

În timpul discursului, Trump a mai spus că cererea sa privind Groenlanda este una „foarte mică” în comparație cu ceea ce SUA au oferit NATO timp de multe decenii.

„Am fost acolo pentru NATO 100%, nu sunt sigur dacă ei ar fi acolo pentru noi”, a mai spus președintele SUA.

Diplomația românească i-a răspuns miercuri președintelui american că „istoria a răspuns deja la această întrebare” – dacă Europa ar răspunde apelului SUA în momente de nevoie.

„Singura dată în istoria sa când NATO a fost pusă la încercare în ceea ce privește promisiunea că un atac asupra unuia dintre membri este un atac asupra tuturor a fost după 11 septembrie”, a scris ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu.

Ea a făcut referire la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, când Statele Unite au fost atacate și aproape 3.000 de oameni au murit, după ce mai multe avioane comerciale au fost deturnate și folosite ca arme împotriva turnurilor World Trade Center din New York și Pentagon.

„România a răspuns apelului, chiar dacă la momentul respectiv nu era membră NATO”, a subliniat Țoiu.

„Am înțeles că aceasta era datoria noastră și, odată ce Articolul 5 a fost invocat, soldații români s-au îmbarcat spre Afganistan. La fel au făcut și alți aliați”, a mai spus ea.

În contextul disputei diplomatice și a unui posibil război al tarifelor între SUA și Uniunea Europeană pe tema Groenlandei, România a îndemnat la reținere și la un ton mai cumpătat, după cum arată un mesaj al Președinției de la București publicat pe 18 ianuarie, cu o zi înainte de reuniunea de urgență a liderilor europeni în sprijinul Danemarcei.

Este exact ziua în care în România a confirmat public că a primit din partea Washingtonului invitația de a face parte din Consiliul pentru Pace.

Președintele Nicușor Dan a răspuns marți seară, pe 20 ianuarie 2026, că „a demarat un aprofundat proces de analiză al conținutului și al implicațiilor Cartei Board of Peace”.

Evaluarea are ca obiectiv „stabilirea gradului de compatibilitate a noii inițiative cu obligațiile existente ale statului român și identificarea modalităților optime prin care România poate contribui la atingerea obiectivului nostru comun de consolidare a păcii în lume”.

Din răspunsul Administrației Prezidențiale reiese că analiza trebuie să arate dacă participarea în noul format internațional lansat de președintele SUA riscă să contravină celorlalte „angajamente internaționale asumate anterior de România”.

Sunt enumerate în mod special: Organizația Națiunilor Unite, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa și Uniunea Europeană.

De altfel, surse din Administrația Prezidențială spun pentru Europa Liberă că președintele Nicușor Dan se va consulta cu liderii europeni la summitul informal al Consiliului Uniunii Europene de joi, 22 ianuarie.

Pe de altă parte, România are, din iulie 1997, un parteneriat strategic cu Statele Unite.

A fost un prim pas spre integrarea euroatlatică a țării, care își depusese candidatura la NATO - în care a intrat în 1999 - și pentru statutul de țară membră a Uniunii Europene.

Parteneriatul strategic cu Statele Unite a rămas extrem de important pentru apărarea și securitatea României, inclusiv după intrarea în NATO în 2004.

Faptul a fost și este confirmat, printre altele, de acordul din 2011 privind instalarea în baza militară de la Deveselu, în județul Olt, a scutului american anti-rachetă, parte a unui sistem defensiv din care face parte și Polonia.

Sistemul este esențial pentru flancul estic al organizației și a deranjat Rusia din primul moment.

Parteneriatul strategic a continuat cu modernizarea și extinderea bazei militare de la Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, a cărei importanță strategică la Marea Neagră a sporit și mai mult după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina.

Pe scurt, pe fondul unei dispute între cel mai important partener strategic, Washingtonul, și cei mai apropiați lideri europeni, Bucureștiul are de făcut o analiză dificilă cu argumente pro și contra.

Pe de altă parte, dintre cele peste 60 de țări invitate să facă parte din noul Consiliu pentru Pace, multe țări membre din Europa au refuzat deja invitația: Franța, Suedia, Norvegia și Slovenia.

Marea Britanie și Polonia au ridicat problema formatului. Rusia și Belarus au fost de asemenea invitate, iar liderul autocrat Alexandr Lukașenko a anunțat marți că a semnat deja acordul.

Alte țări europene, Ungaria sau Kosovo, au acceptat invitația președintelui Trump.

Consiliul pentru Pace ar urma să fie condus de președintele american Donald Trump și să se ocupe pentru început de conflictul din Gaza. Ulterior, ar urma să se ocupe și de alte conflicte, cum ar fi cel din Ucraina, arată o copie a invitației și un proiect de cartă consultate de Reuters.
Statele ar urma să aibă mandate de trei ani, dar ar putea deveni membre permanente în schimbul unei contribuții de un miliard de dolari.
Ideea înființării Consiliului pentru Pace în Gaza a apărut pentru prima dată anul trecut, în planul președintelui SUA de a încheia conflictul din Gaza.

Ce răspuns va da România invitației? Când va da Bucureștiul acest răspuns? Și cine va lua decizia?

Întrebarea cu cel mai ușor răspuns este ultima: Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) este cel care trebuie să accepte sau să refuze dacă România devine membră a Consiliului pentru Pace, condus de Donald Trump.

Răspunsul a venit marți de la ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare. El a descris decizia ca fiind una „strategică”.

„În ipoteza în care această discuție va avea loc, și sunt convins că va avea loc la un moment dat, în CSAT vom evalua acest lucru”, a spus ministrul Finanțelor, membru al CSAT.

Va plăti România contribuția de un miliard de dolari, un fel de cotizație cerută statelor membre?

„Evident că o sumă de un miliard de dolari este o sumă importantă”, a răspuns ministrul, fără alte clarificări.

Când va decide CSAT dacă acceptă invitația?

În primul rând, trebuie ca analiza Administrației Prezidențiale să fie încheiată, iar în acest moment lucrurile sunt încă în fază incipientă.

Din acel moment poate fi convocată ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Conform regulamentului de funcţionare, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării „se convoacă de către preşedintele acestuia, trimestrial sau de câte ori este necesar”.

Ședința poate fi convocată şi la iniţiativa a cel puţin patru membri ai CSAT-ului. Cea mai recentă ședință a Consiliului a fost pe 25 noiembrie 2025.

Totodată, este de așteptat ca și Parlamentul să-și exprime opinia cu privire la această aderare.

În concluzie, este greu de stabilit un termen: fie câteva săptămâni, fie câteva luni.

Măgarul lui Buridan?

Și acum întrebarea cea mai grea – ce va decide România?

Corneliu Bjola este profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford din Marea Britanie și director al Oxford Digital Diplomacy Research Group.

El spune că, în acest moment, România preferă „să nu antagonizeze deschis administrația Donald Trump, pentru a evita acumularea unor presiuni politice și militare suplimentare”.

„Calculul este amplificat de contextul vizitei preconizate a lui Nicușor Dan, precum și de riscul unor escaladări rusești indirecte, în special în Marea Neagră și în Republica Moldova”, spune el.

Sergiu Mișcoiu, profesor de științe politice la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai, spune că „România și-a asumat o formă de ambiguitate strategică”.

Această poziție se explică, spune politologul, prin faptul că „România nu dorește să-și pericliteze parteneriatul cu Statele Unite ale Americii atât timp cât mai este el acum în vigoare”.

În urmă cu câteva luni, Statele Unite au anunțat că numărul soldaților americani prezenți în România se reduce cu o mie, adică la jumătate.

Deși peste vorba despre o restructurare a trupelor americane prezente peste tot în Europa în așteptarea sporirii cheltuielilor europene pentru apărare cerute de Washington, decizia de reducere a trupelor americane a stârnit îngrijorare în România având în vedere proximitatea Rusiei și agresivitatea de care dă dovadă regimul de la Kremlin.

După cum arată analistul Sergiu Mișcoiu, România speră „să nu existe retalieri de tipul plecării precipitate, poate chiar imediate, a tuturor soldaților americani din România sau alte asemenea măsuri pe care probabil administrația americană le-ar putea lua dacă este vorba de o vexare a lui Donald Trump, în urma unui răspuns negativ al României”, adaugă prof. Mișcoiu.

Așa că, până își găsește răspunsul, Președinția pare că mizează pe o evoluție favorabilă pe plan extern, în sensul aplanării disensiunilor dintre Washington și aliații săi europeni.

Sergiu Mișcoiu afirmă că Bucureștiul „caută să mențină relația cu Statele Unite ale Americii, mizând și pe ideea că este nevoie ca în Europa să existe și un curent mai împăciuitor, așa cum au arătat Polonia și Finlanda”.

„Aceasta este linia strategică”, subliniază politologul.

Un consilier al președintelui Poloniei, Karol Nawrocki, a declarat luni că Varșovia analizează răspunsul, dar a menționat că liderul polonez ar fi „în dezacord” cu includerea Rusiei într-un „Consiliu pentru Pace”.

Prim-ministrul polonez Donald Tusk a atras atenția că aderarea Poloniei la Consiliul pentru Pace condus de Donald Trump presupune acordul Parlamentului de la Varșovia.

„Nu vom lăsa pe nimeni să se joace cu noi”, a spus el.

Politologul Sergiu Mișcoiu consideră însă că poziția de expectativă a României „nu este o linie foarte inspirată”.

„Ne va pune în situația de a păți ca măgarul lui Buridan, am putea să rămânem morți de foame și de sete fiindcă nu știm din ce car cu fân să ne hrănim sau din ce fântână să ne adăpăm”, avertizează politologul.

El spune că „poziția noastră cred că ar trebui să fie ceva mai solidară la nivel european”, amintind de pretențiile lui Donald Trump cu privire la Groenlanda – teritoriu danez autonom –, deoarece România și-a asumat „o identitate europeană și o poziție în Uniunea Europeană”.

„Un stat al Uniunii Europene și NATO este amenințat și sunt pretenții teritoriale asupra acestuia, oricum le-am denumi, astea sunt din partea Statelor Unite față de Danemarca”, completează profesorul de științe politice.

Pe de altă parte, profesorul de studii diplomatice Corneliu Bjola spune că amânarea unui răspuns cu privire la Consiliul pentru Pace poate fi explicată și de politica internă a României.

„Menținerea unei poziții prudente reduce riscul ca tema securității naționale să fie instrumentalizată exclusiv de PSD și AUR, care ar putea transforma această criză într-un vector adițional de polarizare și contestare a deciziilor guvernamentale”, spune Bjola.

De altfel, preşedintele PSD, Sorin Grindeanu, a spus marți că răspunsul României trebuie să fie „răspicat, da”. Statele Unite sunt principalul furnizor de securitate, nu doar pentru România, ci pentru Europa, a spus el.

Monetizarea relațiilor internaționale

Analiștii văd o potențială intrare în sfera tranzacționalismului în ceea ce privește asigurarea securității de către SUA pentru România.

„Ceea ce rămâne însă neclar, și devine din ce în ce mai îngrijorător, este măsura în care partea americană este, în acest moment, dispusă să garanteze efectiv protecția flancului estic”, spune profesorul de studii diplomatice Corneliu Bjola.

„Condițiile s-au modificat semnificativ în ultimul an”, spune el: „Articolul 5 nu mai este invocat explicit de Trump, iar angajamentul care în trecut era perceput ca necondiționat pare acum din ce în ce mai contingent. Sprijinul, odinioară automat, riscă să devină tranzacțional”.

„Nu este exclus ca poziționarea SUA în Europa să se afle într-o fază exploratorie, în care tema protecției militare este folosită ca pârghie pentru a obține concesii politice din partea europenilor”, mai spune Corneliu Bjola.

El amintește de întrevederea de zilele trecute a președintelui României cu Alexus G. Grynkewich, comandantul suprem al forțelor NATO în Europa.

„Întâlnirea a avut, foarte probabil, rolul de a clarifica dacă există ajustări ale poziției strategice americane, inclusiv în urma tensiunilor legate de Groenlanda.”

Generalul Alexus G. Grynkewich, comandantul suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR), a vizitat România pe 19-20 ianuarie 2026.

Profesorul Bjola susține că „în aceste condiții, angajamentul american pe termen lung devine structural incert, mai ales pe măsură ce criza ucraineană se diluează în ierarhia de priorități strategice ale Washingtonului”.

„Administrația prezidențială română speră că angajamentul aliat va rămâne ferm, dar, realist vorbind, acesta este un pariu riscant.”

„Dintr-o perspectivă rațională, soluția constă în diversificarea garanțiilor de securitate europene pe palier convențional și în accelerarea discuțiilor privind o umbrelă nucleară europeană, care să includă România cât mai rapid. Ideal, acest lucru trebuia să se întâmple ieri”, concluzionează el.

Despre „tranzacționalism” și „diversificare în fața incertitudinii” a vorbit și premierul canadian Mark Carney în discursul său de marți de la Forumul Economic Mondial de la Davos.

Mark Carney, prim-ministrul Canadei, a spus că țara sa va participa la Consiliul pentru Pace, dar nu va plăti pentru locul permanent.

„Dacă marile puteri abandonează chiar și pretenția de reguli și valori pentru urmărirea nestingherită a puterii și intereselor lor, câștigurile din tranzacționalism vor deveni mai greu de reprodus”, a spus el.

Discursul său a combătut ridicarea de fortărețe și a scos în evidență că „o lume a fortărețelor va fi mai săracă, mai fragilă și mai puțin sustenabilă”, asta deoarece „costul autonomiei strategice, al suveranității, poate fi și împărțit”.

„Investițiile colective în reziliență sunt mai ieftine decât construirea de către fiecare a propriilor fortărețe.”

„Hegemonii nu își pot monetiza în mod continuu relațiile. Aliații se vor diversifica pentru a se proteja împotriva incertitudinii”, a mai spus Carney.

Poziția Canadei, exprimată la Davos de Mark Carney, este că „puterile mijlocii trebuie să acționeze împreună, deoarece, dacă nu suntem la masă, suntem în meniu”.

„Într-o lume a rivalității dintre marile puteri, țările mai mici au de ales: să concureze între ele pentru favoruri sau să lucreze pentru a crea o a treia cale cu impact”, a mai spus premierul canadian.

Ce riscă România?

Profesorul de științe politice Sergiu Mișcoiu spune că România riscă să fie în aceeași alianță cu Rusia, țară agresoare a Ucrainei, deși o susține pe aceasta din urmă.

În plus, există riscul ca multe alte țări membre în Uniunea Europeană să nu facă parte din acest consiliu internațional.

„Adică [riscăm] să ne trezim că România este parte a unei asemenea organizații care are ca obiectiv fundamental surparea legalității, legitimității Organizației Națiunilor Unite, din care facem parte și care este legitimă chiar dacă putem să discutăm în termeni de eficiență – că nu este cea mai rapidă și funcțională organizație”, spune politologul.

În cazul unui refuz, Sergiu Mișcoiu vede riscul unei posibile răzbunări din partea Statelor Unite.

Dar, spune el, „aici vorbim din ce în ce mai puțin de America și vorbim din ce în ce mai mult de Donald Trump, care se află așa cum observăm într-un fel de divorț permanent, inclusiv cu o parte a partidului său din Congresul american”.

Dincolo de eventuale tarife, pentru România mai există riscul retragerii complete a trupelor americane.

După cea parțială de anul trecut, în cele trei baze de la Deveselu, Cincu și Mihail Kogălniceanu au mai rămas aproximativ 1.000 de militari americani.

„Însă din nou e greu de crezut că Congresul american și alți factori de decizie îl vor cauționa în aceste măsuri care sunt intempestive și foarte puțin eficiente”, completează profesorul de științe politice Sergiu Mișcoiu.

El vede un scenariu favorabil indeciziei României, cel în care mai multe state partenere ale Statelor Unite vor refuza oferta lui Donald Trump.

„Deci, cu cât ești mai în unitate, cu atât poți să acționezi mai bine în fața unor asemenea tendințe de bullying, așa cum ne explica și Macron la Davos.”

„Când va fi pusă frontal această problemă, cred că un răspuns pozitiv ar fi extrem de riscant”, spune Sergiu Mișcoiu.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.