Analiză | Fragilizarea democrației. Extremismul și populismul pe cai mari în Europa. Riscul AUR pentru România

De Sfântul Andrei, ocrotitorul României, George Simion, liderul AUR, a primit Crucea Șaguniană din partea Mitropolitului Ardealului, IPS Laurențiu Streza, în semn de apreciere pentru „promovarea valorilor creștine și a identității naționale”.

Un gest controversat, pentru că formațiunea condusă de Simion, considerată de sorginte populistă și extremistă, a format un așa numit Pol Suveranist.

George Simion, leaderul AUR, primind Crucea Șaguniană de la Mitropolitul Ardealului.

În schimb, pentru prima oară, președintele Klaus Iohannis a atras atenția asupra pericolului extremismului, fără să facă însă o referire explicită la AUR.

Momentul ales pentru o astfel de declarație este unul simbolic: 1 Decembrie, Ziua Națională a României.

„Votul e singurul instrument democratic prin care decidem viitorul țării noastre. De aceea, este responsabilitatea noastră să protejăm viitorul națiunii și, totodată, să rămânem vigilenți în fața curentelor extremiste care, dacă nu suntem suficient de atenți, pot deveni amenințări reale la adresa principiilor de bază ale societății noastre și a sistemului nostru de valori”, a atenționat șeful statului.

Președintele Klaus Iohannis, recepția de la Palatul Cotroceni, 1 decembrie 2003

Populismul și extremismul pe cai mari în Europa

Ascensiunea AUR, care acum depășește în sondaje 20%, dublându-și scorul obținut în alegerile din 2020, nu este însă singulară în lumea occidentală, unde populismul și extremismul câștigă teren.

În Argentina a fost ales populistul Javier Milei, în Olanda, a câștigat Geert Wilders, un extremist de dreapta cu discurs antieuropean și prorus, iar glonțul PIS din Polonia a șuierat pe la urechea Europei.

Viktor Orban, în Ungaria, duce o campanie care amintește de regimul Putin, de care se apropie cu pași repezi în timp ce se distanțează de Uniunea Europeană. Donald Trump crește în sondaje în pofida fiecărui cap de acuzare care se adaugă unei lungi liste.

Exemplele ar putea continua cu:

• Suedia- Partidul de extremă-dreapta „Democrații Suediei”, cu rădăcini neo-fasciste, s-a clasat pe locul doi în alegerile din 11 septembrie anul acesta,
• Slovacia- alegerile au fost câștigate de prorusul Robert Fico, care a promis că nu va mai da niciun ajutor Ucrainei.
• Franța- Rassemblement National (partidul de extremă dreapta condus de Marine Le Pen) este cotat în sondaje cu scoruri între 30 și 33 %, după ce a obținut, în alegerile din iunie 2022, 17,3% din voturi, față de 8,8% în 2017 (89 de mandate, față de 8 cu cinci ani înainte).
• Bulgaria- Partidul de extremă dreaptă Renașterea a obținut, după alegerile anticipate din 2 octombrie, 10,2% din voturi, dublu față de procentul obținut în urmă cu un an (4,9%), în noiembrie 2021.
• Ungaria- în aprilie 2022, premierul Ungariei, Victor Orbán, reușea, în ciuda așteptărilor, să își sporească majoritatea din Parlament, de la 49,3% în 2018 pentru partidul său Fidesz, la 53,1%.

Studiu. AUR, PSD și PMP pe lista partidelor populiste, extremist și eurosceptice

O analiză a dinamicilor din ultimii 20 de ani, făcută de cercetători din câteva zeci de universități europene, publicată pe site-ul popuList , constată că populismul a ajuns de la 10 la 30%, cu o creștere mai accentuată în ultimii 15 ani.

În România AUR este menționat de acest studiu ca fiind un partid populist, de extremă dreaptă și eurosceptic.

„Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) este un partid populist de extremă dreaptă fondat în 2019 și condus de George Simion. Partidul este iredentist, anti-minoritate, anti-imigrație, conservator social, anti-LGBTQI+ și eurosceptic”, potrivit analizei.

Eveniment de lansare a candidaţilor AUR la alegerile europarlamentare. Arenele Romane din București, 22 iulie 2023

PSD este menționat și el pe lista făcută de cercetătorii europeni: „a fost populist de frontieră între președinția lui Victor Ponta (2010) și încarcerarea lui Liviu Dragnea (2019). În ciuda faptului că este declarat social-democrat, PSD este naționalist, liberal din punct de vedere economic, conservator social și și-a exprimat uneori opinii eurosceptice”.

Dintre partidele care mai joacă în prezent un rol pe scena politică românească mai figurează în studiul menționat și PMP.

„Partidul Mișcarea Populară este naționalist, social conservator, liberal din punct de vedere economic și pro-UE și a luat poziții anti-imigrație și anti-LGBTQI+”.

Alte partide de pe listă sunt: Partidul Poporului – Dan Diaconescu, Partidul România Mare (PRM), Partidul România Unită (PRU), Partidul Socialist al Muncii (PSM), Partidul Unității Naționale a Românilor (PUNR).

De ce e democrația slăbită

În 1991, anunțul lui Francis Fukuyama, un neohegelian optimist, despre "sfârșitul istoriei" prin extinderea universală a democratiei liberale, a fost primit cu scepticism.

După 33 de ani, vedem că nu doar că Fukuyama s-a înșelat, dar iliberalismul s-a extins periculos în Occident. Mai mult, exportul democrației, fie ea și distorsionată, în alte culturi, s-a dovedit imposibil, așa cum bine a intuit Samuel Huntington.

Ultimii 20 de ani, marcați de marea criză economică din 2008-2010 și mai nou de cele două războaie, Rusia-Ucraina și cel dintre Israel și Hamas, au făcut ca suveranismele și naționalismele să câștige teren. Lumea e scindată pe vechile falii, dar fragilizarea democrației, teoretizată în fel și chip, este un proces lung, început mai demult, spune pentru Europa Liberă profesorul universitar și analistul Cristian Pîrvulescu.

„Democrația nu este slăbită de acum, e un proces lung, a apărut în urma crizei economice din 2008 - care a avut o importanță mare în scăderea încrederii în democrație în special pentru acele categorii sociale care aveau nevoie de politici sociale, care au devenit din ce în ce mai puțin valabile.

Frustrarea clasei mijlocii explică de ce au crescut foarte mult în ultimii 15 ani populiștii, extremiștii de stânga și de dreapta”.

Explicațiile acestei frustrări sunt multe, de la nemulțumirile legate de prioritățile Uniunii Europene privind ecologismul, care îi sperie pe mulți, în frunte cu fermierii, șoferii de tiruri și taximetre, până la scăderea nivelului de trai, pe fondul crizei energetice.

Și, deloc de neglijat, oamenii nu se mai regăsesc în oferta politică a partidelor tradiționale, nu mai au încredere în competența și bunele intenții ale guvernanaților din democrațiile consolidate.

Prezența slabă la vot, balon de oxigen pentru liderii nedemocratici

„Dacă ar exista un popor de zei, s-ar guverna democratic” spunea Rousseau în „Contractul social”. Dar cum nu există, sarcina rămâne tot în seama oamenilor, iar democrația, atrage atenția filosoful, este forma de guvernământ care tinde, mai mult ca oricare alta, să-și shimbe continuu forma. De aceea „ cetățeanul trebuie să se înarmeze cu forță și statornicie”, să dea dovadă de „vigilență și curaj” pentru a menține democrația.

Două secole mai târziu, cețățenii par însă a percepe democrația ca pe un dat, lucru care se vede cel mai bine în participarea la vot.

Prezența scăzută la vot facilitează accesul la putere a unor lideri nedemocratici în fibra lor, spune pentru Europa Liberă profesorul universitar și analistul Raluca Alexandrescu.

„Avem o scădere generală, observată în literatura de specialitate, a prezenței la vot în statele europene și asta suscită îngrijorări la fel de mari precum accesul la putere a unor lideri nedemocratici în fibra lor. Pentru a avea un regim democratic, trebuie să se producă o întâlnire între două părți, cetățenii și viitorii administratori ai puterii politice.

Or, sentimentul general care se degajă, și nu de acum, ci de vreo 20 de ani, este că în Europa începe să se simtă tot mai mult nevoia unei renovări a sistemului democrației reprezentative”, spune Raluca Alexandrescu.

Deși au fost făcute multe reforme în cadrul UE, senzația este că rămâne ruptă de realitățile tărilor, că este un gigant birocratic care uită de cele mai multe ori de ce este acolo și că „a devenit o birocrație care este autosuficientă și autoreproductivă, ceea ce este cel mai mare păcat”, explică Raluca Alexandrescu.

La fel se întâmplă și în state cu democrații consolidate, unde se produce o ruptură între agenda cetăteanului și cea a guvernelor.

„Democrația ajunge să satisfacă doar elitele și atunci populiștii de toate felurile și de toate tendințele încearcă să stimuleze reacția „poporului”, spune pentru Europa Liberă profesorul universitar și analistul Cristian Pîrvulescu.

Conflictele dau apă la moara extremiștilor

Nemulțumirea este accentuată de perioada tulbure pe care o traversează lumea- cele două conflicte având o puternică vocație clivantă.

Raluca Alexandrescu este de părere că războiul palestinian divizează mai mult decât cel din Ucraina și are potențialul de a favoriza alegerea unor lideri populiști.

„Chestiunea palestiniană e mai complicată, dă apă la moară extremiștilor și de stânga, și de dreapta, care sunt mulțumiți că li se pune pe tavă un pretext de a relansa campania antimigraționistă. Lucrurile au un potențial de a favoriza alegerea unor partide și lideri care culeg emoțiile și diviziunile cetățenilor”.

Liderul AUR, George Simion, a organizat un protest împotriva restricțiilor din timpul pandemiei de Covid, octombrie 2021, București

Cert este că situația tulbure și conflictuală din ultimii ani aduce temeri suplimentare, perturbă și mai mult reperele, proiecțiile, acțiunile unor lideri.

Ascensiunea AUR și democrația neconsolidată

AUR a început de mult timp campania electorală, dar în ultima perioadă aceasta pare că a intrat în linie dreaptă: a format „polul suveranist” și și-a lansat deja primii fluturași electorali și un ziar de propagandă.

Fluturașii au umplut cutiile poștale cu promisiunea că AUR va „apăra România și firmele românești”, va introduce o taxare corectă și va da mai mulți bani salariaților și pensionarilor.

În mod evident, mesajele AUR apasă pe pedala nivelului de trai și pe amenințarea reprezentată de „străini” și dușmani care duc o politică anti-românească.

Alianţa pentru Unirea Românilor (AUR) lansează lista de candidaţi la alegerile europarlamentare din 2024, la Arenele Romane din București, 22 iulie 2023.

Pericolul reprezentat de acest partid extremist este mai mare în România decât în alte state, explică pentru Europa Liberă profesorul și analistul politic Cristian Pîrvulescu, și rezidă în lipsa unei democrații consolidate.

„În România situația poate să basculeze mult mai repede decât în Olanda, de exemplu, pentru simplul motiv că noi nu avem o societate democratică. Pentru că democrația nu este doar o formă de organizare politică, ea ține și de starea de spirit a populației, care în România nu este foarte democratică. Nu e neapărat legată de criza economică, ci de lipsa tradiției democratice”.

În plus, mai spune Cristian Pîrvulescu, numărul celor frustați și care asociază democrația cu corupția, mergând astfel pe linia lui Putin, este mai mare decât în statele occidentale.

Cu toate acestea, numărul celor care se arată dispuși să voteze un partid extremist- populist nu depășește o tremie din electorat (celor 20% ale AUR li se adaugă și cele 4,5% ale SOS, partidul Dianei Șoșoacă), ceea ce înscrie România în tendința generală.

Lipsa unei alternative democratice viabile

Dincolo însă de înscrierea în tendița generală din Europa de creștere a populismului, suveranismului și extremismului, în România se adaugă și faptul că sistemul politic nu este capabil să producă alternative credibile la actualul establishment politic, spune pentru Europa Liberă profesorul universitar Raluca Alexandrescu.

„Este o mare problemă a democrației că sistemul politic românesc nu generează formațiuni politice credibile alternative la establishmentul existent și care să nu cadă după prima rundă de succese în alegeri, așa cum s-a întâmplat cu USR”.

Absența unei alternative reale care să mobilizeze un electorat care altfel fie va sta acasă, fie se va duce să voteze AUR, într-un vot protestatar, fragilizează suplimentar democrația, și așa neconsolidată.

Faptul că partidele-sistem se complac în a avea un electorat stabil format din clientelă favorizează extremismul, care poate câștiga pe un electorat de opinie care este furios, protestatar.

„George Simion reușește mai bine să organizeze acest electorat. A reușit să reunească niște partide care nu au nimic în comun între ele, dar e un compromis făcut pentru a urmări anumite obiective legate de cariera lui politică. Are nevoie de o trambulină”, spune pentru Europa Liberă profesorul universitar și analistul Cristian Pîrvulescu.

În ce direcție să mai privească electoratul? Este întrebarea pe care o pune Raluca Alexandrescu în contextul în care instituția prezidențială s- a decredibilizat chiar dacă în alt sens decât în ultimul mandat al fostului președinte Traian Băsescu, parlamentul este și el decredibilizat (are 17, 4% încredere în ultimul sondaj INCSOP), la fel și guvernul dat de coaliția PSD-PNL ( 19,4%).

Merită reamintit că un astfel de context intern a favorizat în anul 2000 ascensiunea Partidului România Mare (PRM) condus de liderul extremist Corneliu Vadim Tudor. În situația unei prezențe scăzute la vor, scenariul se poate repeta.

Președintele Klaus Iohannis, premierul Marcel Ciolacu, liderul PNL Nicolae Liucă și Ludovic Orban, liderul Forța Dreptei.