Cât adevăr este în tema suveranistă despre apa și energia exploatate de străini în paguba românilor

Se dă următorul citat:

„Unde trebuie să îngenunchem pentru că, atunci când deschid robinetul de apă, pornește contorul pentru francezi, deși e apa României, pe țevile făcute de Ceaușescu, pe banii și lipsurile noastre? Unde trebuie să îngenunchem pentru că, atunci când deschidem aragazul sau dăm drumul la căldură în casă, francezii încasează toți banii, deși nu au construit nimic și au preluat toată infrastructura făcută de Ceaușescu pe banii noștri, foamea noastră, frigul și lipsurile din perioada comunistă?”

Autorul nu este Călin Georgescu, iar textul nu este unul recent.

Are mai bine de trei ani de când, parte a unui manifest suveranist în zece puncte, a fost copiat și republicat pe internet. A fost scris de o fostă jurnalistă a TVR Cluj, Adriana Vitan Balint.

Încă un exemplu:

„Dacă astăzi, la fel ca poporul român, plătesc pentru apă, ştiţi unde plătesc? Plătesc la o firmă franceză care nu a investit, nu a contribuit cu un cui, dar încasează banii. Plătesc şi pentru gaze naturale la o firmă străină. Plătesc şi pentru electricitate de la o firmă străină. Îmi cumpăr benzină, benzina mea, şi unde plătesc? Tot la un străin.”

Abia acum vorbim de un citat din Călin Georgescu. Face parte dintr-un interviu publicat pe 2 decembrie 2024, în Politico.

În paralel cu Georgescu, și Vitan Balint a încercat pasul către politică.

Fosta jurnalistă a candidat pentru Camera Deputaților în Dolj, din partea Partidului Patrioții Poporului Român (PPPR).

Și, în timp ce Georgescu a intrat de pe primul loc în al doilea tur al prezidențialelor, cu 2,1 milioane de voturi, toți candidații PPPR din Dolj au convins doar 1.419 electori și au ocupat a 12-a poziție, cu 0,51%. Departe de pragul necesar intrării în Parlament - de 5% la nivel național.

Frământarea electorală a trecut, dar mesajele suveraniste au rămas și circulă în continuare pe rețelele de socializare. Europa Liberă a verificat cât adevăr conțin ele.

Mitul francezilor care vând apa românilor și nu investesc

În 2000, Apa Nova prelua în concesiune serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare din București pe o perioadă de 25 de ani. Contractul a fost prelungit între timp și expiră în 2037.

În realitate, „francezii” de la Apa Nova sunt 73,7% francezi. Ceilalți acționari sunt Municipiul București – cu 16,31% din capitalul societății, și salariații Apa Nova, prin Asociația ESOP, cu 10%.

Acționarul principal, Veolia, este un grup internațional fondat în urmă cu peste 150 de ani, timp în care spune că a câștigat experiență în administrarea rețelelor urbane de apă și canalizare.

Nu sunt primii francezi care vin în acest domeniu în București. Capitala are din 1830 proiectul unui sistem „pentru scurgerea mocirlelor”, iar din 1872 un plan de alimentare cu apă potabilă, semnate tot de un francez: inginerul Charlier.

În privința investițiilor, Apa Nova spune pe pagina sa de internet că peste 530 de milioane de euro au intrat în dezvoltarea rețelelor de apă din București, de la începutul contractului de concesiune, respectiv din anul 2000.

Compania anunță că și în prezent sunt modernizate, din fondurile companiei, rețelele în 11 zone: Piața Gara Băneasa, Șoseaua București-Ploiești, străzile Nicolae Minovici, Tipografilor, Ștefan Holban, Matei Voievod, Oxigenului, Mușat Constantin, Doina, Hagi Dina și Drumul Între Tarlale.

Mai important pentru consumatori este faptul că această companie livrează în prezent cele mai ieftine servicii de apă și canalizare din țară, de două ori mai mici față de alte zone, fără a beneficia de vreo subvenție, cum se întâmplă în cazul termoficării.

Conform Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, prețurile practicate în decembrie 2024 în București erau de 6,16 lei/mc apă potabilă și 3,24 lei/mc ape deversate în canalizare. Total: 9,4 lei/metrul cub.

Cele mai mari tarife din România sunt la Galați: 9,30 lei/mc apă potabilă, 6,90 lei/mc canalizare, total: 16,20 lei/mc.

Apă Canal, compania locală care se ocupă de aceste lucruri, este deținută integral de autoritățile locale (municipiul Galați - 99,15%, județul Galați 0,6% plus fiecare unitatea administrativă din județ, cu 0,06%). Tot de către administrațiile locale sunt deținuți și ceilalți 45 de operatori județeni sau regionali.

„Străinii” care ne vând energia

În materie de producție, transport și distribuție a energiei electrice, cel mai important jucător de pe piață este Hidroelectrica, unde statul român deține 80% din acțiuni.

În 2023, conform Termene.ro, compania de stat a ocupat 18,23% din piață.

A fost urmată de:

• Electrica Furnizare SA (50% acționar statul român) cu 16% din piață;
• Nuclearelectrica (82,5% statul român) - 11%;
• Complexul Energetic Oltenia (87,5% statul român): 7,1%;
• Transelectrica (58,7% statul român): 6,84%;

Primii cinci jucători au acționariat majoritar statul român (prin Ministerul Energiei) și dețin 59% din piață.

Abia pe a șasea poziție vine o companie în care este majoritar un investitor străin.

Este vorba de PPC Energie, în care 63% din acțiuni aparțin PPC – Public Power Corporation Romania S.A. (filială a companiei grecești în România), iar diferența de 37% o are tot statul român, prin Ministerul Energiei.

PPC Energie a avut în 2023 o cotă de piață de 6,81%.

„Plătesc şi pentru gaze naturale la o firmă străină” este o altă afirmație fără acoperire. Cel mai mare producător de gaze din România este Romgaz, cu o cotă de piață de 82,5%. Compania este controlată de statul român, care deține peste 70% din acțiuni.

La capitolul distribuție a gazelor naturale, cea mai mare cotă de piață a avut-o anul trecut Engie Romania.

Acționari sunt 63% - Engie Group Participations - filială franceză și 37% - statul român. Cota de piață a fost de 29,7%.

A doua poziție a fost ocupată de E.ON Energie România. Acționar principal este E.ON Beteiligungen GMBH din Germania, cu 68,13%, și statul român, cu 31,82%. Cota de piață a companiei a fost de 28,42%.

Cu 9,58%, a treia poziție este ocupată de Engie Energy Management Romania, controlată de omul de afaceri francez Sebastien Lionel Delannoy.

Cum apare mitul străinului care ne ia resursele

„Toate companiile care acționează în România sunt companii românești, sunt înregistrate la noi în țară, se supun legilor statului român, nu pleacă de aici cu apa sau energia. Fac doar un business pentru că am avut nevoie de ei, de fapt, să facă business-ul ăsta”, spune economistul Christian Năsulea, profesor la Universitatea de Studii Economice din București, pentru Europa Liberă.

„Este o idee cel puțin bizară, asta cu străinii care au venit și au făcut niște lucruri care sunt împotriva interesului național.”

„Înainte să vină străinii ăștia, care au investit și gestionează diverse sectoare din economia românească, alternativa era că se ocupa statul român - cu numiri politice, cu ineficiență, cu problemele pe care le știm, cred, cu toții, când vine vorba de companii care sunt deținute de stat”, mai spune Năsulea.

Cum se nasc astfel de discursuri?

„Apar pentru că sunt foarte seducătoare, prind foarte ușor la publicul larg, mai ales la publicul lipsit de educație sau pe educația economică precară”, afirmă economistul Cristian Păun, profesor la Facultatea de Relații Economice Internaționale de la Academia de Studii Economice din București.

„Sunt teme ușor de explicat și de înțeles, chiar dacă ele sunt în realitate false”, subliniază profesorul universitar de la ASE.

„Omul rezonează foarte ușor cu ele și prin prisma faptului că ele răspund unor frici naturale ale oamenilor: frica de străini, frica de concurență, frica de a-ți lua viața în propriile mâini și de a nu avea protecție, frica de a nu avea tătucul în spatele tău care să-ți spună tot timpul ce să faci, cum să faci, frica invizibilă care te sancționează dacă decizi greșit și care te pune să-ți asumi cu profit și pierdere pe baza consecințelor deciziilor tale”, explică Păun.

Economice sau nu, temele false se pot răspândi ușor, completează sociologul Bogdan Voicu, cercetător la Institutul de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române și profesor la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

„Oamenii sunt de regulă puțin pregătiți să facă față incertitudinii, acceptă soluțiile care le simplifică viața”, explică Voicu pentru Europa Liberă.

„Ideea nu e neapărat una națională, ci este o demagogie ieftină legată de faptul că oamenii care merg în direcția asta - populism, extremism - trebuie să clameze ceva și nu prea au ce vinde, atunci oferă astfel de teme”, subliniază Bogdan Voicu.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.