Candidatul independent la președinția României, Călin Georgescu, a accentuat în discursurile și programul său electoral importanța gospodăriei țărănești și a cultivării pământului ca sursă de prosperitate familială și comunitară, cu impact în întrega societate.
Cultivarea terenului pe parcele mici, pentru consum propriu, în gospodării țărănești este o caracteristică pronunțată a agriculturii României. Sunt aproximativ 3,5 milioane de fermieri - cel mai mare număr din UE.
90% din ferme au dimensiuni de puțin sub 5 hectare, conform unui document privind strategia agricolă a României.
În mod surprinzător poate pentru micii producători, Călin Georgescu nu crede că aceștia își valorifică marfa pentru câștig, ci pentru „bucuria” din ochii cumpărătorului:
În campania electorală, Georgescu a vorbit despre „țăranul-împărat”, citându-l pe Mihai Eminescu, despre salvarea albinelor, dar și despre faptul că România trebuie și poate să își asigure hrana din valorificarea resurselor agricole interne.
Este, în optica lui, una din resursele strategice ale României, alături de apă și energie. De altfel, titlul programului său „de țară” se numește „Apă. Hrană. Energie.”.
Valorificarea lor, la nivel intern, îi va oferi României „o bază de negociere strategică”, în apărarea intereselor sale la nivel internațional, a spus într-una din cele mai recente intervenții publice, un interviu acordat realizatorului Marius Tucă.
„Investim în ceva prin care avem posibilitatea să ne dezvoltăm, anume în pământ. Când ne lucrăm pământul, totul va fi bine”, a exemplificat candidatul.
Aproximativ 57% din suprafața României este folosită pentru agricultură, potrivit Comisiei Europene. Aproape un sfert din forța de muncă din țară e angajată în sectoare din domeniu, cel mai mare procent din UE.
După cum a constatat Europa Liberă, în discuțiile cu producători agricoli și fermieri, accentul pus de Călin Georgescu pe agricultură, la pachet cu dimensiunea națională, i-a convins pe unii dintre ei la votul din primul tur. S-ar putea ca și în turul al doilea. Profilul de agronom i-ar da un plus de credibilitate.
Pentru alții, perspectiva sa agricolă se dovedește neconvingătoare, în condițiile în care „nu aduce nimic extraordinar”. Totodată, este în răspăr cu evoluția pieței agricole și economice și globale.
De asemenea, cei care lucrează efectiv pământul consideră că cele mai multe sunt populiste.
Propunerile agricole ale lui Georgescu
Schițate în interviurile pe care le-a acodat, propunerile de dezvoltare a agriculturii - având în centru gospodăria țărănească și micul producător - sunt detaliate de Călin Georgescu în programul „Apă. Hrană. Energie”.
„România dispune de un potential considerabil, potrivit experților internaționali, în toate cele trei domenii, dar în special în agricultură”, subliniază el. „Mult peste media statelor UE”.
„Sectorul agricol va fi relansat prin sprijinirea gospodăriei țărănești şi a agriculturii tradiționale, ecologice, pentru a asigura populației o hrană curată şi implicit independența alimentară a țării”, subliniază Georgescu.
„Proprietatea mică și mijlocie trebuie încurajată, protejată și susținută în mod prioritar”, însă nu într-o formă socialistă, menționează programul, ci „prin răspândirea largă a formelor asociative de proprietate productivă (asupra pământului, uneltelor, resurselor de educație) și prin accesul facil la capital ieftin.”
„Producția agricolă a gospodăriilor țărănești va fi organizată în forme cooperatiste moderne, cu respectarea legislației UE (nicio legătură cu fostele CAP-uri comuniste), mai ales în domeniul distribuției”.
Producător de miere eco: Nu suntem suficient de susținuți!
Sorin Preda din județul Dolj este producător de miere ecologică și cultivă cereale pe aproape 50 de hectare de teren. În special floarea soarelui și porumb.
Agricultura românească are potențial uriaș, iar apicultura eco se poate dezvolta mult mai tare, spune el, în asentiment cu discursul lui Călin Georgescu.
România are printre cele mai bogate resurse de salcâm și tei, de la nivel european, adaugă Preda. La fel de adevărat e și că albinele sunt un bun național.
„E suficient să urmărește ce fac albinele în cinci minute și e suficient să îți dai seama că omul nu ar putea face asta”, explică el.
Este de acord și că agricultura autohtonă ar trebui să își întărească componenta națională. „Tot ce înseamnă materialul genetic (semințele, n.r.) s-a dus în cap”, spune el. Achizițiile se fac doar de la multinaționale, la fel ca „restul inputurilor”.
Spune că, atunci când a tras linie anul acesta, la cultura de floarea soarelui a rămas cu aproximativ 1.000 de lei pe hectar.
Chiar dacă agricultorii români beneficiază de subvenții, autoritățile naționale ar putea să ia măsuri suplimentare pentru susținerea agricultorilor.
Preda mai spune că trebuie să „facă slalom” printre condițiile impuse uneori de instituțiile bancare, la acordarea de credite pentru cumpărarea de utilaje, ca contractele să fie în avantajul lor.
Asocierile de producători - încurajate de statul român, accentuate și în programul lui Călin Georgescu - se dovedesc dificile în practică, adaugă el.
„Nu se face o diferență între cei care produc la o anumită scară și cei care produc infim sau deloc”, spune agricultorul.
Un producător de cartofi, din Ardeal, ne-a relatat și el, sub protecția anonimatului, că asociațiile sunt de multe ori de formă.
Centrele de colectare, promise de autorități în diverse județe, au rămas și ele neconcretizate, sau nefolosite.
Promisiuni precum cele ale lui Călin Georgescu, legate de facilitățile oferite agricultorilor, a văzut în fiecare campanie electorală. Cu toate aceste, înclină spre oferta politicianului.
„Dacă faci agricultură, trebuie să îți asumi un trai mai auster!”
Dragoș Delean este absolvent de Matematică, iar în urmă cu peste zece ani a lăsat viața la oraș și s-a mutat la țară, în județul Alba. A pus pe picioare, alături de un prieten, o exploatație agricolă.
A trecut de la zarzavaturi la flori, a revenit și la producția de legume și a livrat inclusiv la hipermarketuri.
Este sceptic privitor la faptul că relansarea producției autohtone ar putea satisface nevoile de hrană ale populației, chiar și în timp, la costuri competitive.
„În prezent vin TIR-uri după TIR-uri, din Turcia, cu roșii. Producătorii de acolo sunt favorizați de climă, au costuri ale muncii mai mici și reușesc să livreze produsele la costuri competitive. La costurile care sunt la noi – cu forța de lucru, pe care o și găsești greu, să produci și să ambalezi produsele – prețul final cred că ar fi dublu”, explică Delean.
Este o competiție globală, căreia nu este cazul ca România să se împotrivească. Cel mult poate să devină mai competitivă, consideră el.
Este sceptic și cu privire la cât de viabilă și atractivă mai poate fi „gospodăria țărănească”, devenită mai degrabă „o amintire”.
„Țăranul român, în sensul în care eram obișnuiți, nu mai există cu adevărat, oameni care să trăiască din porcii pe care îi cresc, doar ici și colo. Nu mai sunt cirezi de vaci, nu mai este o viață rurală reală, ci una de muzeu”, spune bărbatul.
Din Dolj, Sorin Preda adaugă că și în comuna în care locuiește sunt zone unde pe o stradă sunt doar câteva gospodării „active”.
A reactiva spiritul agricol, rural, este foarte dificil și nu vede societatea pregătită pentru o astfel de schimbare, cel puțin nu bruscă, spune agricultorul din Dolj. „Este ca la fotbal, vrem o națională performantă, dar poate nu am crescut copiii și juniorii cum ar fi trebuit”, ilustrează el.
Dragoș mai atrage totodată atenția că modelul vieții de agricultor care se gospodărește în regim propriu este unul total diferit de cel cu care sunt obișnuiți „orășenii”.
Nu vede că lumea ar fi dornică, la scară largă, de întoarcerea la origini, promovată în discursuri precum cele ale lui Călin Georgescu.
„Este un tip de viață mai auster. Până la urmă și biserica (dimensiunea spirituală fiind de asemenea accentuată de candidatul la prezidențiale, n.red.) propune un astfel de stil, mai auster”, explică el.
„Dacă ți se potrivește, poți încerca, dar să nu uităm că trăim în general mai bine ca acum 15-20 de ani. Majoritatea celor din corporații merg constant în city break-uri, s-au obișnuit cu un stil de viață, pe care traiul strict din grădina ta e greu să ți-l susțină”, detaliază Preda.
Viața în gospodăria de la țară îți oferă o senzație de mai mare libertate, însă deocamdată s-au mutat aici mai degrabă cei cu venituri mari, care pot lucra de la distanță, nu neapărat cei care și-au (re)descoperit o vocație legată de agricultură, conchide.
Fermier: Piața reglează totul!
Pentru Nicu Temciuc, fermier din Botoșani și președintele unei cooperative agricole cu peste 50 de fermieri asociați, discursul lui Călin Georgescu privind agricultura este total neconvingător.
„Ce spune dânsul, că va face cooperative, va da prioritate nu știu cui, ca să își vândă marfa, nu se susține. Asta pentru că știm foarte bine: piața reglează totul în ziua de azi”, spune bărbatul, inginer agronom de profesie, cu aproape 30 de ani de experiență ca agricultor.
El subliniază că România este în UE, se aliniază politicii agricole comune și „eliminarea” concurenței nu se poate face decât înt-un mod dictatorial.
„Dacă vrei să dictezi și să scoți hipermarketurile de pe piață, atunci deja e altceva. Și atunci merg bădia Ion și țața Maria și vând ei în locul lor”, spune el, ironic.
Admite, pe de altă parte, că în rândul unor dintre fermieri s-au strâns nemulțumiri în timp, legate începând cu 2023 inclusiv de concurența cerealelor ucrainene, care au beneficiat de facilități, dar și ca urmare a războiului din Ucraina efectiv. E un fond pe care un discurs care pune în centru agricultorii poatea avea priză.
„Și eu am avut pierderi, dar m-am pus în pielea acelor oameni, aflați în război”, spune bărbatul.
În mai 2023, UE a interzis, mai multe luni, exporturile de cereale ucrainene în cinci țări din Europa centrală și de est, printre care și România. Asta după nemulțumiri ale fermierilor din acestea, aduse în atenția Comisiei Europene de statele respective.
Restricțiile au fost ridicate, iar autoritățile ucrainene au impus un regim de licențiere pentru încărcarea și tranzitulor mai multor categorii de produse agricole.
Un fermier din Suceava spune fără ca identitatea să-i fie dezvăluită că, în acest județ, fermierii au fost foarte afectați și nemulțumiți de politicile favorabile cerealelor din Ucraina și de neînțelegerea completă a problemei de către autoritățile române.
Hub-ul de depozitare deschis de autoritățile județene lângă Vama Siret - pentru marfa din Ucraina - are o capacitate imensă, spune el, ceea ce a permis intrarea și stocarea unor cantități foarte mari de produse. Înainte să fie introduse restricții, unele au ajuns și în țară, cu prețuri sub cele pe care le puteau oferi producătorii români, adaugă fermierul.
Și în prezent, cerealele ucrainene sunt încărcate prioritar în garniturile de tren - limitate - care le transportă spre portul Constanța, în defavoarea celor românești, susține el. Informația nu a putut fi confirmată în mod independent.
Nemulțumirile fermierilor din Suceava ar fi fost parte integrantă în „votul de blam” dat în județ clasei politice actuale. La turul I al prezidențialelor, Călin Georgescu a obținut cele mai multe voturi (72.752 de voturi, adică 28,47%), în timp ce la parlamentare, alegerile au fost câștigate aici de Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) - 26,05% la Senat și 25,26% la Camera Deputaților.
Atât candidatul la prezidențiale cât și formațiunea politică AUR propun un discurs naționalist, cu tentă „extremistă”, care marșează pe suveranitatea poporul român.
Apa e importantă, irigațiile lipsesc din program
Fermierul Daniel Radu, vicepreședinte al Clubului Fermierilor, spune că pe unii dintre producători discursul cu accente agricole puternice, dublate de cele naționale, al lui Călin Georgescu, i-a convins.
„Sunt unii mai creduli și cred ce li se spune, de la orice candidat, fără să mai întrebe ce surse de finanțare sunt, pentru export, pentru irigații, pentru transformarea materiei prime în țară, de unde se vor lua banii etc”, explică el.
Radu poate continua lista problemelor nerezolvate cu care fermierii se confruntă, în frunte cu birocrația excesivă și continuând cu digitalizarea agriculturii.
Fermierul completează că sunt nenumărate întrebări la care nici Călin Georgescu nici vreun alt candidat nu a oferit răspunsurile necesare, dar cu toate acestea „iau de bun ce li se pune pe masă”.
Nicu Temciuc, din Botoșani, subliniază că acest lucru s-ar datora și faptului că foarte mulți fermieri sunt agricultori, dar nu neapărat și oameni „cu școală”.
În plus, Daniel Radu mai atrage atenția că, în context electoral, există tendința aproape inevitabilă a oricărui candidat de a transmite că „va curge doar lapte și miere.”
Realitatea agricolă „e mult mai complexă”, iar obiectivele agricole anunțate de Călin Gerogescu „nu aduc nimic extraordinar”. „Eu nu am putut identifica niște linii directoare, aplicate, pe zootehnice, irigații, legumicultură, pomicultură.”
Deși are în centru și problema apei - temă pe care a stârnit numeroase controverse - candidatul la prezidențiale nu pomenește în programul său strategic despre irigații.
Pe de altă parte, orice măsură trebuie susținută cu bani, or de unde ar fi luați aceștia, în optica lui Călin Georgescu, nu este clar, spune Daniel Radu. Mai ales că deficitul bugetului public și totalul împrumuturilor sunt foarte mari.
„Trebuie să ne întărim structurile asociative și să putem să satisfacem nevoile interne”, admite el, Creșterea exporturilor este și ea posibilă, însă prin creșterea competitivității, nu o eventuală izolare a sectorului agricol românesc, mai spune Daniel Radu.
România este, potrivit datelor europene, unul din cei mai mari producători de cereale din UE și cel mai mare producător de floarea-soarelui, miere și prune.
România trebuie să își întărească puterea de negociere, spun fermierii
De altfel, cooperativele din sectorul vegetal (culturi mari: cereale, oleaginoase, proteaginoase si leguminoase) sunt și cele mai active în România, spune Florentin Bercu.
El este directorul executiv al Uniunii de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) și vicepreședinte al confederației cooperativelor de la nivel european, COGECA.
Multe din cele 3.000 de cooperative din acte nu sunt active, admite el. În realitate, aproximativ 3% din fermieri ar fi grupați în cooperative, procent ce poate crește până la 20 de procente în următorii ani „dacă ne facem bine treaba”.
„Nici nu e sănătos să avem 70% din suprafață/efective în cooperative, ca în comunism, din cauza percepției diferite între oameni. Pe de altă parte, membrii cooperativei trebuie să aibă un obiectiv comun, proiecte comune, nu să se asocieze doar în acte.”
În sectorul vegetal a fost înființată cooperativa de gradul 3 pe sectorul vegetal (cea mai mare structură de acest tip posibilă) - care reunește 25 de cooperative și 500 de fermieri. Și în domeniul taurinelor a fost înființată cooperativa de grad 3 din această categorie. Urmeaza și în sectorul horticol.
„Cooperativele le oferă șansa membrilor să se mențină în competiția unică de la nivel european, în comparație cu fermierii din celelalte membre UE, optimizându-și costurile” explică el.
„Una este să achiziționeze un fermier mic sau mijlociu inputurile individual, alta e să le să le achiziționezi în comun cu alți, 10, 20, 30, 50 sau chiar 500 de fermieri”, arată Florentin Bercu.
Deocamdată, Călin Georgescu a enunțat doar niște principii generale legate de cooperative si agricultura, fără a detalia cum ar fi aplicată aceasta, în mod concret, adaugă el.
Chiar dacă Georgescu are avantajul background-ului de agronom, indiferent cine va fi ales președinte, nu va influența atât de direct dezvoltarea agriculturii, subliniază Florentin Bercu.
Un rol decisiv va reveni Guvernului, ministerului Agriculturii și consilierului prezidențial pe agricultură, care ar trebui „să mențină o colaborare constantă cu cu fermierii, cu organizațiile profesionale de fermier, de cooperative, astfel încăt să poată lua să ia niște decizii aplicate, concrete, pertinente”.
În ultimii ani, autoritățile ar fi înțeles, măcar parțial, importanța cooperativelor și faptul că pot obține mai ușor finanțări.
Principala provocare și dificultate a cooperativelor, dar și a fermierilor în general, o reprezintă comercializarea produselor agro.
„Fermierii se orientează, se pun și produc ca să respecte standarde specifice, dacă au asigurată piața, dacă au o certitudine. Își zic «uite, pot să fac un contract, respectând regulile astea, fiind competitiv la nivel european», dar să aibă certitudinea că le va vinde”, spune el.
Potențialul agricol românesc este real, inclusiv pe nișa de produse ecologice și spune că în acest sens pajiștile montane ar trebui să fie incluse la producție ecologică. Și în privința produselor eco, provocarea va rămâne aceeași: piața de desfacere, comercializarea si generarea valorii adăugate.
În schimb, atât Florentin Bercu, cât și ceilalți fermieri cu care Europa Liberă a discutat, admit, la unison, că reprezentanții statului, ai fermierilor români si cooperativelor trebuie să își întărească puterea de negociere, la nivel european.
„Am început să fim și noi mai bătăioși, altfel riști să faci doar cum își doresc statele mari”, explică Bercu.
„E important să fim implicați încă de când se discută inițiative de legi la nivel european, să venim cu propuneri in functie specificități regionale si nationale. România are cinci tipuri de micro-oregiuni, din 12 în Europa, este singura țară UE cu o zonă stepică. De aceea e important să intervii și să nu fie lucruri care să îți defavorizeze un anumit sector”, conchide el.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
