Explainer | Ce este Fâșia Gaza. Scurt istoric al conflictelor din ultimul secol

Fâșia Gaza are 41 de kilometri lungime și între 6 și 12 kilometri lățime. Este delimitată de Israel, Egipt și Marea Mediterană.

A fost sub dominație otomană din 1517 până în 1917 când, cu ocazia Bătăliilor de la Gaza, armatele britanice au alungat armata turcă. După Primul Război Mondial, întregul teritoriu al Palestinei s-a aflat, până în 1948, sub mandat britanic.

După Războiul arabo-israelian din 1948, care a urmat încetării mandatului britanic de ocupație în Palestina și deciziei ONU de împărțire a Palestinei între evrei și arabi, armata egipteană a ocupat Fâșia Gaza, ale cărei hotare au fost definite pentru prima oară în documentele armistițiului dintre Egipt și Israel din 1948.

Palestinieni care fug în zone mai sigure din orașul Gaza după loviturile aeriene israeliene, la 13 octombrie 2023

Fâșia Gaza a fost sub ocupație egipteană până la Războiul de Șase Zile din 1967, când a fost ocupată de Israel. Până în 1958, în Palestina a fost instituit guvernul All Palestine, considerat o marionetă a Egiptului.

Palestinienilor care locuiau în Fâșia Gaza sau în Egipt li s-au eliberat pașapoarte pentru întreaga Palestină. Egiptul nu le-a oferit cetățenie.

În timpul Crizei Suezului, în 1956, Fâșia Gaza și Peninsula Sinai au fost ocupate de trupele israeliene, care s-au retras sub presiunea internațională. Guvernul All-Palestine a fost dizolvat în 1959, după ce se mutase la Cairo, prin decret al președintelui egiptean Gamal Abdul Nasser.

În 1987, a izbucnit Intifada – revolta populației contra ocupației israeliene, în opt tabere de refugiați.

În urma acordurilor de la Oslo, de la 13 septembrie 1993, între partea palestiniană reprezentată de Yasser Arafat și partea israeliană, reprezentată de Itzhak Rabin și Shimon Peres, s-a decis punerea în practică a autonomiei interne în Gaza. Un an mai târziu, celor trei li s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace.

O a doua Intifadă a început în toamna anului 2000. Pe lângă valuri de proteste, au fost și atentate cu bombă puse la cale de atentatori sinucigași împotriva armatei și civililor israelieni. Tot atunci, încep bombardamente asupra localităților israeliene de la graniță, puse la cale de gherilele palestiniene din Fâșia Gaza, în special de către mișcările Hamas și Jihadul Islamic Palestinian.

Între decembrie 2000 și iunie 2001, bariera dintre Gaza și Israel a fost reconstruită. O altă barieră între Fâșia Gaza și Egipt a fost construită începând cu 2004. Nici Israelul, nici Egiptul nu permit călătoria liberă din Gaza, deoarece ambele frontiere sunt puternic fortificate militar. Egiptul dorește separarea Hamas de insurgenții din Sinai.

În 2004, Parlamentul israelian, Knessetul, a decis evacuarea unilaterală a coloniștilor israelieni din Gaza, operațiune care s-a finalizat în 2005. Spațiul maritim și aerian au rămas sub control israelian.

La 12 septembrie 2005, cabinetul israelian a declarat în mod oficial încetarea ocupației militare israeliene în Fâșia Gaza.

Un palestinian (stânga) se uită la rămășițele casei sale după ce aceasta a fost distrusă împreună cu alte cinci case de un buldozer israelian, în apropierea așezării evreiești Netzareem din sudul Fâșiei Gaza, 4 februarie 2001.

La alegerile parlamentare palestiniene din ianuarie 2006, Hamas a obținut 42,9% din totalul voturilor și 74 din totalul de 132 de fotolii din Parlament. În urma victoriei Hamas în alegerile legislative palestiniene din 2006, Hamas și Fatah au format guvernul de uniune națională al Autorității Palestiniene, condus de Ismail Haniya.

La scurt timp după aceea, Hamas a preluat controlul asupra Fâșiei Gaza - în cursul Bătăliei din Gaza - și a înlocuit Fatah și alți oficiali guvernamentali cu ai săi. Până la 14 iunie 2007, Hamas controla în totalitate Fâșia Gaza. Președintele palestinian Mahmoud Abbas a reacționat prin declararea stării de urgență, dizolvarea guvernului de uniune și formarea unui nou guvern fără participarea Hamas.

La sfârșitul lunii iunie 2008, Egiptul, Arabia Saudită și Iordania au declarat cabinetul format de Abbas în Cisiordania drept „singurul guvern palestinian legitim”. Egiptul și-a mutat ambasada din Gaza în Cisiordania.

Arabia Saudită și Egiptul au susținut reconcilierea și un nou guvern de uniune și l-au presat pe Abbas să înceapă discuțiile cu Hamas. Abbas a condiționat întotdeauna acest lucru de faptul că Hamas a returnat controlul asupra Fâșiei Gaza către Autoritatea Palestiniană.

Când Hamas a preluat puterea, Israelul, Statele Unite, Uniunea Europeană, Rusia și Organizația Națiunilor Unite au cerut ca Hamas să accepte toate acordurile anterioare, să recunoască dreptul Israelului de a exista și să renunțe la violență.

Hamas a refuzat și astfel a fost tăiat ajutorul direct acordat Autorității Palestiniene. Câștigarea alegerilor de către Hamas a însemnat emigrarea multor palestinieni din Fâșia Gaza.

După preluarea controlului, Israelul și Egiptul și-au închis punctele de trecere a frontierei cu Gaza.

Rapoartele de securitate israeliene și egiptene au declarat că Hamas a continuat să introducă ilegal în Fârșie cantități mari de explozibili și arme din Egipt prin tuneluri. Forțele de securitate egiptene au descoperit, ăn 2007.

La 23 ianuarie 2008, după luni de pregătiri în timpul cărora armătura de oțel a barierei de frontieră a fost slăbită, Hamas a distrus mai multe părți ale zidului care desparte Gaza de Egipt, în orașul Rafah. Sute de mii de locuitori din Gaza au trecut granița în Egipt în căutare de alimente și provizii.

Între 2008 și 2009, avioanele de vânătoare israeliene F-16 au lansat o serie de lovituri aeriene împotriva unor ținte din Gaza, ca urmare a ruperii unui armistițiu temporar între Israel și Hamas. Israelul a început o invazie terestră a Fâșiei Gaza la 3 ianuarie 2009.

Au fost lovite din aer diverse locații despre care Israelul susținea că erau folosite ca depozite de arme: secții de poliție, școli, spitale, depozite ale ONU, moschei, diverse clădiri guvernamentale ale Hamas și alte clădiri.

Israelul a declarat că atacul a fost un răspuns la atacurile cu rachete ale Hamas asupra sudului Israelului, peste 3.000 în 2008, și care s-au intensificat în cele câteva săptămâni care au precedat operațiunea. Israelul a sfătuit persoanele aflate în apropierea obiectivelor militare să plece înainte de atacuri.

Poliția palestiniană face schimb de focuri cu soldații israelieni în timpul unor confruntări în apropierea așezării evreiești Netzreem din Fâșia Gaza, la 1 octombrie 2000.

Cel puțin 434 de palestinieni au fost uciși și cel puțin 2.800 au fost răniți, dintre care mulți civili și un număr necunoscut de membri ai Hamas, în primele cinci zile de lovituri israeliene în Gaza.

Imediat după războiul din Gaza, Hamas a executat 19 membri palestinieni ai Fatah, sub acuzația că aceștia au colaborat cu Israelul. În 2014, a reizbucnit un conflict în Gaza. Cunoscută și sub numele de Operațiunea Protective Edge, a fost o operațiune militară lansată de Israel la 8 iulie 2014 în Fâșia Gaza, în urma răpirii și uciderii a trei adolescenți israelieni în Cisiordania de către militanți palestinieni afiliați Hamas.

Au fost arestați aproximativ 350 de palestinieni, inclusiv aproape toți militanții Hamas activi din Cisiordania. Ulterior, Hamas a tras mai multe rachete în Israel din Fâșia Gaza, declanșând un conflict de șapte săptămâni între cele două părți.

A fost unul dintre cele mai dure conflicte dintre Israel și palestinieni din ultimele decenii. Combinația dintre atacurile cu rachete palestiniene și atacurile aeriene israeliene s-a soldat cu mii de morți, marea majoritate fiind palestinieni din Gaza.

Au mai existat lovituri în 2020 și 2021.