Ciucă ales la al XVI-lea congres. Efectul asupra viitorului PNL

Nu e prima oară când se întâmplă asta în tumultoasa istorie postrevoluționară a partidului și nici prima când candidatul primește derogare pentru a se înscrie în cursă. Au fost în aceeași situație Klaus Iohannis în 2014 și Florin Cîțu în 2020.

Niciunul nu a rezistat în funcție mai mult de șase luni, din motive diferite, evident. Derogările sunt date pentru lipsa celor cinci ani vechime în partid, deci pot ridica problema atașamentului la valorile liberale.

Liberalismul lui Ciucă

Nicolae Ciucă pare să nu aibă astfel de dileme, dacă ar fi să analizăm moțiunea de 24 de pagini sub auspiciile căreia candidează, dar și scrisoarea olografă din preambul. În scrisoare, premierul Ciucă spune clar că a „aderat la valorile” partidului, face un scurt recurs la gloria de odinioară: „câștigarea independenței naționale, Marea Unire, aderarea la Uniunea Europeană” și concluzionează: „Avem istorie și suntem datori să construim un viitor pe măsură”.

Întrebarea e cum, pentru că moțiunea nu oferă prea multe răspunsuri. Deși vorbește in extenso despre „valorile dreptei” „modernizarea României”, reclădirea încrederii”, „respectarea legii, profesionalism și elite”, moțiunea este mai mult o colecție de sloganuri electorale culese din programul de guvernare.

De altfel, se observă insistența pe cuvinte precum „valori”, care apare de 36 de ori în text, „patriotism”, care se repetă de 23 de ori, și, cum altfel, „dreapta” –de 18 ori. Dar toate acestea sunt detalii din moment ce „misiunea” lui Nicolae Ciucă este: „Uniți pentru o Românie stabilă și puternică”.

Dumincă are loc cel de-al XVI-lea congres în care PNL își alege președintele.

Leadershipul, marea suferință liberală

Cu câteva excepții, PNL a avut mereu un deficit de leadership, fie și din perspectiva președinților liberali care au candidat la alegerile prezidențiale- singurul succes fiind Klaus Iohannis, care însă era membru PNL de doar un an, după ce cu câțiva ani înainte ( 2009) fusese propus ca premier de alianța PSD și PNL, așa numitul „premier de la Grivco”.

Problema leadershipului se observă însă și în modul în care au fost aleși mai mulți președinți ai partidului, mai ales în ultimii ani. Alina Gorghiu, Florin Cîțu și acum Nicolae Ciucă au fost susținuți și propulsați de președintele Klaus Iohannis, care nu a avut mână bună.

Iohannis a impus lideri slabi și obedienți și rezultatele se văd, spune pentru Europa Liberă sociologul Ovidiu Voicu.

„Problema de fond la PNL este Klaus Iohannis care încearcă să controleze partidul prin oameni obedienți, care să nu fie politicieni prea buni sau populari, pentru că și dl. Iohannis este un politician mediocru, care are interesul ca interpusul său la conducerea partidului să fie tot cineva mediocru. Și atunci a impus partidului acest șir de lideri slabi cu rezultatele pe care le vedem, inclusiv în sondaje”.

Principiile liberale, în comă

În această ultimă perioadă, partidul și-a pierdut mult din identitatea liberală, a fost lipsit de viziune pe termen lung și a încheiat alianțe „contra naturii”, inclusiv aceea cu PSD de anul trecut, aceasta în condițiile în care PNL și USR formau o coaliție de guvernare reieșită din alegeri.

Pierderea identității liberale se vede nu doar în tipul de lideri pe care i-a ales, ci și în tipul de politică pe care o dus-o partidul, care este efectul fenomenului de „baronizare”, așa cum îl numește Ovidiu Voicu.

PNL a dus o politică în care competiția a fost falsificată prin promovarea discreționară în funcții publice, de jos în sus, a clienților partidului, cărora li se creează tot soiul de privilegii în detrimentul realei concurențe- exemplele de tipul acesta abundă, inclusiv în prim-ministeriatul lui Nicolae Ciucă.

Un principiul liberal compromis iremediabil este acela al meritocrației. Și din acest punct de vedere, PNL este identic cu PSD, spune Ovidiu Voicu, dar el e cauzat tot de fenomenul baronizării, accentuat după fuziunea cu PDL. Fenomen în care nu ideologia, ci banii și beneficiile, indiferent de forma lor, primează.

Sociologul Ovidiu Voicu susține că PNL și-a pierdut de mult liberalismul, fiind, de fapt, un partid conservator.

„La liberalism, PNL a renunțat de mult, inclusiv formal în momentul în care sub conducerea lui Crin Antonescu a decis că este un partid conservator, a fuzionat cu PDL, s-a afiliat la PPE. Este un partid creștin democrat chiar dacă și-a păstrat numele de partid liberal. PNL nu mai este un partid liberal nici în sensul liberalismului clasic, pe care l-a avut în perioada interbelică, nici în sensul liberalismului modern, este un partid conservator și vedem asta și din felul în care se comportă”.

Un alt principiul abandonat de-a lungul timpului este cel al corectitudinii academice. Partidul nu pare tulburat deloc de acuzele de plagiat în teza de doctorat aduse premierului și nici de eforturile pe care acesta le depune pentru a tergiversa analizarea tezei de către CNATDCU.

Ciudat este că nici președintele Klaus Iohannis, promotorul proiectului„România educată”, care enunța principiul „toleranță zero față de plagiat” nu este deranjat de suspiciunea care planează asupra celui care va conduce și guvernul și PNL și care ar putea ajunge candidat la viitoarele alegeri prezidențiale.

Așa cum spune pentru Europa Liberă Ioan Hosu, sociolog și profesor la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, una dintre cauzele care au dus la diluarea identității liberale este transformarea partidului într-un creuzet de concepții și idei care nu au legătură cu filonul liberal. Cauzele? Fuziunile și migrația politică, spune profesorul Ioan Hosu.

„Leadershipul liberal vrea să prindă și din electoratul de stânga, și de centru, și cei care sunt cu valori liberale. Încercând să-și lărgească electoratul, introduce tot felul de elemente care nu sunt liberale. De aici vine diluarea identității. Cred că și mișcările de la un partid la altul, fac să circule și ideile odată cu omenii, asta poate fi o cauză. Fuziunile și migrația creează un creuzet cu tot felul de concepții care nu sunt din filonul liberal”.

Efectul Ciucă asupra PNL

Prin comparație cu Florin Cîțu, care beneficia de o încredere de doar 6%, potrivit unui sondaj Avangarde de la finalul lunii martie, Nicolae Ciucă stă mult mai bine (34%). Dar PNL a suferit o cădere dramatică în popularitate, are în jur de 16%, maximum 19%, de luni bune și nu reușește să se ridice.

Chiar dacă încrederea tradițională pe care o au românii în armată se transferă și asupra premierului Nicolae Ciucă, întrebarea este dacă vor beneficia de ea și PNL sau guvernul. Deocamdată nu, deși guvernul Ciucă este pe poziții din luna noiembrie anul trecut.

Dar, desigur, războiul din Ucraina ar putea schimba percepția în bine, așa cum, criza economică ar putea acționa în sens contrar.

Problema e, așa cum remarcă analiștii consultați de Europa Liberă, că Nicolae Ciucă nu este un personaj carismatic sau un bun comunicator, iar dacă este avut în vedere pentru o candidatură la prezidențiale, aceste vulnerabilități ar putea conta.

Mai ales că, în situația în care coaliția ar funcționa până la alegerile din 2024, așa cum este preconizat, rocada cu un premier de la PSD, adică cu Marcel Ciolacu, va avea loc anul viitor. Deci, Nicolae Ciucă ar pierde avantajul dat de funcția de premier: împărțirea banilor de la bugetul de stat.

Pro și contra uniformei la vârful statului

Profesorul Ioan Hosu consideră, de exemplu, că formula Ciucă va aduce coerență și predictibilitate, iar faptul că e militar ar putea fi un atu suplimentar.

„Strategia gândită cu Nicolae Ciucă este mai degrabă un colac de salvare pentru PNL pentru că probabil va aduce o singură voce în această criză- e o criză economică, război la granițe- și lucru acesta ar putea să dea coerență și ceva mai multă predictibilitate. O figură ușor departe de jocurile din partid și cu un istoric nu prea lung în partid ar putea să prindă bine. Rămâne de văzut dacă această experiență redusă în partid va fi un atu pentru un anumit segment de electorat. Sunt mai multe etichete favorabile, printre care și cea de militar, care pot fi agățate, în loc de medalii, de pieptul unui fost militar”.

Dar tocmai acest statut de militar este cel care ridică probleme și generează o situație periculoasă, consideră sociologul Ovidiu Voicu.

„Este prima încercare pe față a grupurilor de influență din zona de militară, unde avem armata, serviciile de informații, jandarmerie etc, de a-și pune omul lor în fruntea țării. Până acum coabitau, așa cum s-a întâmplat cu Băsescu și Iohannis. Această zonă nu are valori democratice solide, nu crede în drepturi și libertăți, vede organizarea țării ca pe o structură ierarhică pe care trebuie să o controleze ca să facă bani din ea. Este o situație proastă și foarte periculoasă”.

Compromisuri și combinații

Liberalii au dovedit de-a lungul istoriei postdecembriste că au stomacul tare.

Au demonstrat-o cele două mari combinații cu PSD în care au intrat: cea de sub patronajul lui Crin Antonescu, USL (Uniunea Social-Liberală) și cea de anul trecut, petrecută sub auspiciile lui Florin Cîțu și Klaus Iohannis.

Dar istoria PNL abundă de combinații cu socialiștii încă de la începutul anilor 1990.

Aripa Tânără (PNL-AT, cu Dinu Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu, Horia Rusu, Andrei Chiliman și Radu Boroianu în frunte) desprinsă din PNL s-a așezat la masa puterii executive în guvernul Petre Roman. PNL, urmașul partidului Brătienilor, condus de Radu Câmpeanu, a guvernat alături de FSN (Frontul Salvării Naționale) în prim-ministeriatul lui Teodor Stolojan.

Pe răbojul colaborărilor cu PSD stau la loc de cinste guvernarea Călin Popescu Tăriceanu cu susținere PSD în Parlament, perioada 2007 - 2008, sau cea dintre PDL și PSD din 2009 în timpul lui Traian Băsescu, inventatorul „soluției imorale”.

De-a lungul timpului, aripi și aripioare de sorginte liberală au bătut palma cu social-democrații. ApR-ul lui Teodor Meleșcanu, FSN-ist la origine, a fuzionat cu PNL, iar Tăriceanu (ALDE) a fost în toate guvernele din perioada Dragnea.