#10 Întrebări | Lider de sindicat: „O Poliție slabă permite unor politicieni să își 'valorifice potențialul'!”

Poliția Română împlinește astăzi, 25 martie, 200 de ani de la atestarea oficială, chiar dacă activitatea specifică ordinii publice și prinderii infractorilor coboară mult mai adânc în timp.

În urmă cu două veacuri, în 1822, domnitorul Țării Românești, Grigore Ghica, îi înmâna agăi Mihăiță Filipescu drapelul Agiei, instituția care a precedat, până în 1848, Poliția.

Drapelul instituției avea pe una dintre fețe un chenar și o ghirlandă de aur, iar în centru imaginea unei acvile cruciate, înconjurată de alte obiecte simbolice. Pe cealaltă parte în locul acvilei se afla imaginea Bunei Vestiri, ziua Poliției Române fiind fixate de altfel cu ocazia acestei sărbători, 25 martie.

Cele două fețe ale primului drapel al Agiei, din 1822, vechea Poliție din Țara Românească.

Dincolo de comemorarea momentului istoric, marcat prin diverse evenimente în toată țara, românii sunt preocupați de ceea ce face Poliția pentru ei azi.

Cazuri precum cel de la Caracal, din 2019, de la Onești din 2021 sau din capitală, în acest an, când un polițist a accidentat două tinere (dintre care una a decedat), pe trecerea de pietoni, au scandalizat o țară întreagă.

Chiar dacă dramele au fost urmate de demisii în structurile județene și la nivel politic, oamenii au reclamat lipsa de eficiență a polițiștilor.

Comisarul Vitalie Josanu, prim-vicepreședinte al Sindicatului Diamantul, care numără aproximativ 3.500 de membri la nivel național, explică starea poliției, la 200 de ani de la nașterea ei.

• Structurile operative sunt subdimensionate
• Polițiștii ajung să aibă și 100-200 de dosare în lucru, ceea ce poate duce inclusiv la superficialitate.
• Imixtiunea politicului e evidentă, cu numeroși miniștri fără expertiză și domeniu și oameni încremeniți în funcții de conducere
• Promovarea se face adeseori pe alte criterii decât pe competență, susține liderul sindicatului Diamantul.

1. Care sunt cele mai acute probleme din sistem, în Poliția Română?

Vitalie Josanu: Cea mai acută problemă, înainte de toate, este lipsa de personal, în special acolo unde se desfășoară munca efectivă de Poliție. Într-un spital, contabilul sau cel care lucrează în interiorul spitalului nu este și medic. Le fel se întâmplă și într-o Judecătorie. În Poliție, în mod atipic, toți sunt polițiști, și contabilul și cel de la Resurse Umane și cei care fac muncă de birou, deci și cei care nu au efectiv treabă cu munca efectivă specifică poliției.

Activitățile pe care le fac ei pot fi foarte bine externalizate, mai exact să fie aduși civili care să poată lucra până la vârsta de pensionare normală, precum toți civilii. Iar această resursă de polițiști din structurile ne-operative le-ar putea completa pe cele operative, unde chiar avem nevoie de oameni.

În activitățile operative, muncă și solicitare sunt din plin, dar partea de recompensă și de considerație a polițiștilor care mai lucrează în structurile acestea nu mai există; nu mai simți diferența aceea între un polițist care lucrează cu hoți, infractori și unul care doar duce hârtiile dintr-un cabinet în altul.

2. Cât de mult s-au diversificat metodele de infracționalitate?

Vitalie Josanu: Problematica în domeniul Poliției s-a diversificat și amplificat. Suntem asaltați în prezent de infracționalitatea informatică; foarte mult din ceea ce ține de comiterea infracțiunilor se desfășoară în mediul online,. Vorbim de înșelăciuni care se desfășoară prin intermediul telefoanelor mobile, înșelăciuni prin tot felul de proiecte și programe, de la investiții pe bursă la bitcoin. Sunt lucruri care acum 10-20 de ani nu existau, nu eram solicitați pentru așa ceva.

Legat de infracționalitatea informatică, a existat o mare înșelătorie la nivelul Ministerului. În urmă cu doi-trei ani, înainte de pandemie, infracțiunile informatice erau în structura BCCO. Cei de acolo s-au plâns că sunt suprasolicitați. Dosarele și competența de cercetare au plecat către Serviciile de Investigații Criminale, dar nu au venit și oameni. Șefii de structuri au început să vocifereze și să ceară să fie formate structuri de specialitate, pentru că nu eram formați pe așa ceva.

Așa cum văd eu lucrurile, nu ar fi nevoie doar de un Compartiment, ci de un Serviciu distinct pentru infracțiunile informatice. Este un domeniu destul de complex, iar un polițist care se ocupă și de acest domeniu, fără să aibă atribuția respectivă în fișa postului, ci doar a fost desemnat să se ocupe de asta, ajunge să aibă în total 100-200 de dosare în lucru. E un volum foarte mare de muncă. iar asta poate presupune și o anumită superficializare.

Ajungi ca problemele mai mărunte să le tratezi mai relaxat, sau să le mai amâni, dar până la urmă toți cetățenii consideră că problema lor e cea mai importantă și că aceasta necesită o rezolvare. De aici și reacția oamenilor față de polițiști, de genul 'm-am plâns și ei nu au făcut nimic'. Dar totul e de fapt un rezultat al lipsei, al crizei foarte mari de personal. Eu sunt angajat în Poliție din 2006 și în prezent sunt cu un sfert mai puțini oameni decât atunci.

Se discută că organigrama e acoperită doar în proporție de 80%, dar criza este mai profundă. Dacă scoatem din calcul partea neoperativă și ne uităm doar la munca efectivă, suntem undeva la 50% din necesar. Lucrăm precum o mașină care în loc de 4 roți are cel mult 2.

3. De la lipsa de personal vin, așadar, cele mai multe probleme?

Vitalie Josanu: Toate, să știți, de la lipsa de personal și în același timp de la motivarea lucrătorilor, de la modul de selecție în ceea ce privește factorii de comandă.

Se pune foarte puțin accentul pe oamenii profesioniști, care au într-adevăr în spate un CV, o serie de fapte de 'arme' și care pot într-adevăr să conducă colegii în teren și pot să determine o evoluție pozitivă.

4. De ce se întâmplă asta?

Vitalie Josanu: Mulți își aleg subalternii după propria lor figură, după propriile lor capacități. Asta se întâmplă în mare măsură din cauza amestecului politicului în domeniul poliției, din cauza politizării la nivel de minister.

Comisarul Vitalie Josanu, vicepreședintele Sindicatului Diamantul

Uitați-vă cine au fost în ultima vreme miniștrii, în MAI. Ultimii patru-cinci nu au avut nicio treabă cu munca de poliție, cu munca de Interne, unul a fost sudor, altul electrician, o doamna a fost subprefect.

Acești oameni ajung să decidă și să reprezinte MAI, iar la rândul lor sunt duși de nas, purtați foarte ușor de 'balaurii' din Minister, o clică întreagă de „orientați”, care au știut să rămână în Minister și să își impună propriile lor viziuni. În cele mai multe cazuri nu este vorba de oameni care să aibă legătură cu Operativul, tot din zona ne-Neoperativului provin; au avut prea puțin de a face cu domeniul infracțional și totuși aplică și continuă cu propriile lor viziuni în domeniu.

Ce e foarte grav este că vedem în ultima vreme că politicienii, și nu doar în Poliție, au distrus dialogul social. În ultima vreme sindicatele nu mai au un cuvânt de spus în fața Guvernării, iar asta s-a întâmplat de prin 2017, dacă nu mai devreme. Sunt răspunsuri pe care și noi le căutăm: de ce politicienii evită sau refuză să discute, să asculte și să negocieze cu sindicatele?

Noi, sindicatele suntem cei care cunoaștem la 'firul ierbii' problemele din sistem. Tu, la nivel de Minister, nu ești interesat să asculți și vocea oamenilor din teritoriu, a celor care știu ce se întâmplă acolo și care cunosc pulsul societății?

Și când ieșim la proteste, nu au deschiderea aceea de a discuta cu noi, să ne așezăm la o masă și să ne putem expune problemele; au și ei interesul de a slăbi forțele de poliție, de a desconsidera, discrimina, de a stimula cumva și societatea civilă împotriva noastră. De ce? O poliție slăbită înseamnă o posibilitate mai mare de a-și 'valorifica potențialul'...

Sunt inclusiv șefi care se tem să spună exact cum stau lucrurile, pentru că se tem să își piardă funcțiile. Noi la nivel de sindicat avem totuși acest curaj, suntem protejați și de Lege, să prezentăm verde în față o realitate care poate să doară, un adevăr așa crud cum este el; 'astea sunt problemele, trebuie să găsim rezolvarea!'.

Un ministru care vrea într-adevăr să reformeze, să îmbunătățească, să schimbe ceva, ar trebui să aibă în mod normal, în dreapta lui, sindicatele.

5.Ați adoptat, ca lider de sindicat, o poziție destul de fermă, după accidentul provocat la început de an de un agent de poliție pe o trecere de pietoni din capitală. Spuneați că reformarea sistemului, solicitată atunci de ministrul Lucian Bode trebuia să înceapă chiar de la demisia lui. Alături de această situație, drame precum cea de la Caracal sau de la Onești creează o aversiune a populației față de Poliție. Ce (ne) spun astfel de situații despre activitatea polițiștilor?

Vitalie Josanu: Ceea ce s-a întâmplat la Caracal mă răscolise și pe mine și am avut și atunci o intervenție publică. Nu poate să nu ne afecteze și pe noi ca polițiști: în asemenea spețe cu impact emoțional puternic, eu și colegii mei, simt pulsul acesta, ne implicăm cu toată determinarea să putem ajunge cât mai repede la o rezolvare, să salvăm dacă este posibil victima.

Una este însă să vrei și alta este să ai la îndemână și acele instrumente pe care ți le dă legea, Codul de procedură penală. Noi avem o serie de limitări, toată lumea invocă precum 'vreau să fiu liber în țara mea'; s-a dezvoltat o discuție amplă pe faptul că noi polițiștii am solicitat să avem pe străzi noi camere video. Cât de mult ar fi ajutat dacă la Caracal am fi avut camere de supraveghere video pe acea stradă? Pe de altă parte, polițiștii au putut să intre la adresă doar la dispoziția procurorului, au și spart accesul la un moment dat.

Când te uiți în urmă vezi și greșelile și eventual și ceea ce ai fi putut să mai faci în plus. E altfel la început, când nu ai o pistă clară, încerci o anumită variantă, apoi o altă soluție, pârghie, vezi că îți trebuie mandat și că nu ai o cameră de supraveghere - care te-ar fi ajutat poate să identifici mașina -, nu găsești un martor care să îți dea un indiciu... din momentul începerii anchetei sunt etape care trebuie consumate.

În cazul Onești a fost o altă situație: în mod firesc, noi ar fi trebuit să avem negociatori de formație, formați nu la cursuri bifate, ci la cursuri de durată, cu pregătire în domeniul psihologiei, sociologiei: oameni care să știe să negocieze, să salveze, pentru că o greșeală de acest gen te poate costa o viață.

Există situații de acest gen și evenimente nefericite, iar lumea se îndreaptă către Poliție cu acuze de incompetență. Nu le putem rezolva pe toate în proporție de 100%, cred că toată lumea este conștientă de asta. Dar în anumite situații am putea să ne punem la îndemâna polițiștilor, să permitem libertatea de a folosi anumite pârghii, chiar dacă îngrădesc anumite libertăți. Inclusiv pe partea de supraveghere tehnică.

Am avut speță unde pentru că am putut să supraveghem tehnic persoane timp de 6 luni, am putut să recuperăm tablouri în valoare de 1 milion de euro. În condițiile actuale, în care putem supraveghea doar pe o perioadă de 3 luni după care 'pauză', nu știu dacă mai puteam face acea recuperare.

6. Europa Liberă: De ce ar mai intra cineva astăzi în Poliție?

Vitalie Josanu: Trebuie să vă spun că munca de polițist este totuși una frumoasă, care îți solicită inteligența; a lucra în dosare, la prins și probat hoți, nu este o muncă pentru oameni cu pregătire sumară, ci pentru oameni inteligenți; ai de căutat informații, de identificat persoane... Este un domeniu care îți ridică întotdeauna o provocare, mereu găsești și o parte frumoasă.

E adevărat că avem și multă muncă de 'balast': dacă mai demult un conflict mărunt între doi vecini se rezolva între ei, încât nu mai știa nici preotul din sat ce s-a întâmplat, acum după orice mică 'scânteie' ne trezim cu o plângere adresată poliției.

Pe de altă parte, este tentantă, pentru cei noi și poziția de care s-a bucurat întotdeauna polițistul, atât la țară cât și la oraș. Și nu numai la noi în România, ci în orice societate, meseria de polițist e o meserie respectată, pentru că reprezinți statul, ai o anumită prestanță, autoritate.

Sunt mulți colegi care muncesc din vocație, care lucrează cu pasiune, au această plăcere. Chiar i-am zis unui coleg: 'îmi place de tine, ești deștept, ești fâșneț, îți merge mintea, ai studiile necesare, de ce nu aplici la magistratură?'. 'Nu vreau, îmi place să prind hoți', mi-a răspuns. Și nu este singurul om care spune asta, chiar există oameni cu o foarte bună pregătire, sclipitori.

7. Există și incompetență?

Vitalie Josanu: Evident. Aici este problema, de foarte multe ori această incompetență, dublată de 'orientare' și oportunism, este și apreciată. O problemă, încă din vremea Miliției, este că 'se numără bețe', mai mult decât contează efectul muncii de Poliție în societate. Pe mine nu mă interesează să îmi cresc numărul de dosare penale, să am 200 de dosare și să zic 'ce mult muncesc'. E mai important ca dacă anul trecut am avut 100 de dosare, în anul următor să am 60, apoi 40, 20... Asta înseamnă nu numai că le-am rezolvat ci și că impactul Poliției a contribuit la scăderea infracționalității, acolo unde este posibil.

Am rămas însă 'înghețați' cumva în mentalitatea mlițienească, veche, conform căreia dacă te-ai dus în teren trebuie să vii cu o amendă, sau cu o infracțiune, cu un dosar penal, pentru că altfel înseamnă că ai pierdut timpul degeaba. Eu mă pot duce în teren și să nu constat nimic, dar am fost, am verificat, știu că lucrurile sunt în regulă.

Mi-ar plăcea să vedem Poliția, mai exact polițistul, ca pe un actor social, ca pe un partener social, mai degrabă decât ca unul care care caută musai să te sancționeze, să îți găsească un 'nod în papură' încât să suporți consecințe negative. Asta se întâmplă din cauza unei percepții total eronate pe care tindem să o avem cu privire la societate și la evoluția actuală a societății.

7. Există anumite 'fire roșii', practici, care să se fi păstrat de-a lungul timpului, deceniilor chiar, în funcționarea Poliției?

Vitalie Josanu: Aceste 'fire roșii' sunt legate de recompensarea muncii de poliție, de modul de examinare al unui candidat pentru conducerea unui serviciu. El trebuie să învețe, să tocească efectiv 'multe și mărunte'. Este chiar hilar momentul în care candidatul recită un articol de lege, iar evaluatorul îl urmărește cu creionul pe hârtie. Ca să vedeți ce anume se caută, se caută tocilari...

Avem colegi cu maldăre întregi de articole, de hotărâri, care trebuiau învățate la virgulă. Lucruri absolut inutile. Eu aș vedea o examinare așa: 'ai situația asta, oamenii ăștia, unul din ei ți s-a îmbolnăvit, s-a întâmplat un eveniment: cum vei rezolva, cu oamenii pe care îi ai?'. 'Și îmi spui și temeiul legal'. Adică îi construiești candidatului o situație care poate apărea realitate și de acolo îți dai seama dacă omul respectiv este și un lider și are capacitatea de a gestiona resursa umană și știe ce are de făcut, pentru că stă pe o bază legală.

Volumul acesta foarte mare de informație ajută frauda în sistem, promovarea multor oameni prin fraudă. Pentru că este practic imposibil să tocești atâta material; cine nu are relațiile potrivite se împiedică și 'pică' pentru o frântură de frază, iar cel care este 'orientat' s-ar putea să primească cu o seară înainte o recomandare de genul: 'citește mai bine articolul acela, că s-ar putea să te ajute'.

Asta este o altă 'linie' principală care vine încă din vremea aceea a Miliției, că în funcție trebuie să ajungă nu cine merită, ci cine trebuie. Sub toată aparența de corectitudine, pe sistemul acesta se merge.

Apoi vorbim de partea de recunoaștere a meritelor. Am postat la un moment dat câteva exemple de sporuri date polițiștilor. Și am ajuns să mă crucesc când am văzut polițist premiat pentru faptul că are un apartament, un copil student și că se înțelege bine cu familia sau 'nu avem informații că ar fi cumva altfel', se deducea din motivare. Și se cheamă 'spor pentru lucrări de excepție și misiuni cu risc deosebit'. Ce muncă de excelență sau misiune cu risc deosebit prestează contabilul șef, care a luat un asemenea spor? Sau casiera, sau omul de la resurse umane? Dar iei în schimb de la 'gura' Operativului sporurile astea.

8. Cât de mult s-a erodat încrederea oamenilor în Poliție?

Vitalie Josanu: S-a erodat foarte mult prin desconsiderare și constat că factorul politic ne tratează cu 'dragostea pușcăriașului'. Cred că degradarea percepției populației față de polițist, desconsiderarea polițiștilor este direct proporțională cu degradarea clasei politice și nu mă refer doar din punct de vedere al pregătirii intelectuale, ci al corectitudinii lor din viața de zi cu zi. Constatăm că avem destui aleși ai neamului care au tentația de a încălca legea. Și suntem într-un dezechilibru poliție - factori de decizie.

9. În același timp pot să apară abateri și din sistem, cum a fost cazul accidentului de anul acesta din București, în care a fost implicat agentul de poliție care ar fi atins apoi cu piciorul corpul victimei pentru a vedea dacă trăiește... Din păcate se adună mai multe exemple, precum cele descrise și mai sus, care revoltă oamenii. Cum le comentați?

Vitalie Josanu: Greșeli există, chiar am vrut să văd (dacă polițistul a făcut acel gest, n.red.), pentru că e vorba de atitudinea față de victimă. Comportamentul sau greșeala unui om nu înseamnă că e caracteristică pentru toată breasla.

Acolo unde există abateri, există și cercetări și sancțiuni. Inclusiv noi ca sindicat nu susținem abaterile, abuzurile comise de polițiști. Nu există însă 'pădure foarte uscături', lucru valabil în orice breaslă, iar în contra-balans vin însă și exemple pozitive.

Nu putem generaliza așadar un astfel de exemplu, pentru că în fiecare județ sunt aproximativ 1.000 de polițiști, plus câți sunt în București; deci vorbim de 60.000-70.000 de polițiști la nivel național, nu putem să generalizăm și să atribuim un comportament particular, la nivelul tuturor.

10. Europa Liberă: Mai reușește Poliția să transmită acel sentiment de siguranță pe care îl așteaptă oamenii?

Vitalie Josanu: Avem situații când cetățenii vin și ne mulțumesc pentru ceea ce am făcut. Cunosc și eu persoane, victime cărora le-am recuperat prejudiciul și care mă sună de ziua mea de naștere, sau o persoană în vârstă pe care o sun să văd cum se simte, ce face și care mă sună când are nedumeriri legate de riscuri la care se poate expune. Avem și astfel de relații cu cetățenii, chiar dacă nu le mediatizăm, fiecare polițist are asemenea raporturi.

Când mergem pe teren sunt foarte puține situațiile în care sesizăm o neîncredere a oamenilor, cred că există mai mulți 'eroi' în fața calculatorului. Poate că într-adevăr așteptările oamenilor sunt ceva mai mari atunci când au o problemă anume, dar și noi le rezolvăm în funcție de resurse.

Dintre cetățeni, aproape fiecare a luat cel puțin o amendă, iar mulți mai că nu pun și rugăciune la Biserică pentru acea sancțiune, iar de la acea sancțiune se ajunge la o situație în care Poliția este înfierată. Cu rețelele sociale, lucrurile iau amploare și dintre oamenii care se revoltă printr-o postare, de multe ori e vorba de cineva care are o ranchiună și ține ca lucrurile să ia amploare.