Controverse. Eximbank a cumpărat de la greci Banca Românească. Mizele unei achiziții „ca nuca în perete”

Anunțul potrivit căruia Eximbank, deținută de statul român, cumpără de la greci Banca Românească a ridicat multe semne de întrebare, mai ales că cele două instituții se adresează unor segmente de clienți diferite, statul român mai deține o bancă cu tradiție în zona de clienți persoane fizice, CEC Bank, iar pe de altă parte, Banca Românească, este la a doua încercare de vânzare.

Prin achiziționarea Băncii Rromânești, de la Național Bank of Greece, banca de stat Eximbank, care până acum se adresa preponderent companiilor, va deveni o bancă „universală”, deși nu are niciun pic de expertiză pe zona de clienți de retail – persoane fizice, mai cu seamă. Ea va oferi suport financiar „tuturor segmentelor de piaţă, fie că vorbim despre persoane fizice, sau companii”, a precizat, potrivit comunicatului de presă, ministrul de Finanțe, Eugen Teodorovici.

„Statul român nu prea câștigă nimic din această tranzacție. Cel mult poate câștiga o vizibilitate prin faptul ca Eximbank intră în Top 10 bănci din România și împreună cu CEC Bank ar avea vreo 10% din sistemul bancar din punct de vedere al activelor”, a explicat analistul financiar Dragoș Cabat, care mai trece la capitolul „plusuri pentru statul român” și un potențial câștig de imagine, „posibil o reminiscență populistă” în condițiile în care Banca Românească, deținută de greci, revine unui proprietar român.

El mai argumentează că nu i se pare că are sens această achiziție „nici ca portofoliu, nici ca sinergie, nici ca nimic. Este ca nuca în perete. Portofoliul Băncii Românești este altul decât al Eximbank, iar Eximbank nu și-a dorit ca de mâine să fie o prezență pe piața de retail din România pentru că nu încolo ar trebui să se deplaseze”.

Și economistul Aurelian Dochia susține că este „o tranzacție neașteptată” mai ales că este o achiziție „în afara profilului Eximbank”. Totuși, atrage atenția că „de multe ori politicienii s-au plâns că sistemul financiar românesc și mai ales statul este lipsit de instrumente prin care putea să intervină mai mult în favoarea economiei. De aceea, spune el, la limită, această tranzacție ar putea să fie și una „oportunistă”, pe principiul „nu știm exact ce vrem să facem, dar să sărim în barcă și vedem noi ce-o mai fi”.

Pe de altă parte, atrage atenția un bun cunoscător al mediului bancar care a dorit să își păstreze anonimatul, „Traian Halalai (președintele Eximbank din 2012, dar care, potrivit CV-ului, are o vastă experiență bancară, inclusiv ca director adjunct și membru al Consiliului de Administrație al Băncii Românești) știa ce cumpără, dar logica tranzacției îmi scapă atât timp cât ai o bancă de stat care face retail, cum e CEC. Dacă voiai să dezvolți partea de retail dintr-o bancă de stat, aveai CEC”.

Dar atunci când vine vorba despre cifre, lucrurile sunt și mai puțin clare. Deocamdată, nu a fost făcută publică suma pe care Eximbank a dat-o pentru achiziționarea Băncii Românești. Totuși, potrivit Ziarului Financiar, valoarea tranzacției s-ar ridica la circa 310 milioane de euro, sumă care include și plata unui împrumut pe care National Bank of Greece îl acordase subsidiarei sale de la București.

Din acest punct de vedere senatorul liberal Florin Cîțu consideră această tranzacție „afacerea anului”, potrivit unei postări pe pagina lui de Facebook, – fiindcă statul, prin această achiziție, plătește pe deasupra și datoriile Băncii Românești către banca-mamă.

Surse din mediul economic au explicat pentru Europa Liberă că o posibilă explicație a acestei achiziții în premieră prin care o bancă românească de stat cumpărară o instituție financiară privată este legată de crearea unei Bănci de Dezvoltare Românești pe scheletul Eximbank. Un proiect, de altfel, care a mai fost pus pe tapet în utimii ani și care este menționat sec și în programul de guvernare al PSD: „Vom înființa o Bancă de Dezvoltare și Investiții”, fără a mai fi date și alte detalii.

Pe de altă parte, pe vremea când era senator, actualul ministrul al Finanțelor Eugen Teodorovici s-a numărat printre autorii unui proiect de lege care privea tocmai transformarea Eximbank în Bancă de Dezvoltare a României, având ca scop, printre altele „finanțarea domeniilor prioritare și susținerea exporturilor și investițiilor românești în străinătate” dar și „creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene”.

Potrivit motivației, noua entitate financiară va veni în ajutorul antreprenorilor, mai precis „acelei categorii de clienți cu profil de risc mai ridicat, dar cu potențial mare de a crea valoare adăugată și locuri de muncă (companii nou-înființate, IMM-uri, ONG-uri, asociașii de dezvoltare intercomunitară etc.), față de care sectorul privat manifestă un apetit redus și se confruntă cu dificultăți în a accesa finnațări bancare”.

De asemenea, banca ar mai fi interesată de dezvoltarea infrastructurii, a utilităților de interes public sau dezvoltarea regională, inclusiv parteneriate de tip public-privat. Adoptat de Senat la finalul anului 2017, proiectul de lege este în prezent la comisii în Camera Deputaților, care este for decizional.

Practic, aversiunea de până acum a PSD, exprimată prin vocea lui Liviu Dragnea, față de băncile străine care „au profituri jignitor de mici” și care a justificat în parte introducerea OUG 114, cunoscută sub numele de taxa pe lăcomie, prin care erau taxate și activele bancare, cunoaște o transformare. În opinia lui Aurelian Dochia, se dorește crearea unui sistem financiar-bancar mai apropiat de dorințele și de politicile Guvernului, iar astfel „ostilitatea” de până acum împotriva sistemului bancar ar putea să fie „domolită”.

„Probabil că ideea unei bănci de dezvoltare ar fi aceea de a finanța proiecte de infrastructură majore, parteneriat public-privat și alte lucruri similare. Statul român s-a plâns de nenumarate ori că nu poate să acceseze sumele de care are nevoie atunci când are nevoie. Nu discutăm acum de ce nu acceseaza fonduri europene”, explică și Dragoș Cabat, care atrage atenția s-ar putea să trecă destul timp până când această bancă să poate fi și una care să funcționeze.

Dincolo de costurile de achiziție, mai trebuie avute în vedere și costurile de integrare ale operațiunilor celor două bănci, iar în plus trebuie văzut din ce surse se poate asigura finanțarea. „Trebuie să găsești investitori mari precum BERD, Banca Europeană de Investiții. Statul nu are cum să scoată bani pentru a dezvolta o bancă. Ne uităm ce probleme sunt la CEC pentru dezvoltarea băncii”, ne-a mai spus un bun cunoscător la mediului bancar.

Totodată, el mai atrage atenția că deși și în alte țări din jurul României a fost testat acest model al unei prezențe mai puternice a statului în zona economică, cum ar fi în Unagria sau Polonia, totuși, România are experiența „nefericită” a anilor 90, cu Banca Agricolă sau Bancorex. „Și în final statul a trebuit, din bani publici, să acopere tot felul de probleme care au fost acolo”, a mai spus sursa citată precizând că o deținere mai mare a statului în mediul bancar ar trebui însoțită de o îmbunătățire a guvernanței.

Totuși pentru ca această tranzacție să fie încheiată, mai urmează câteva etape, cea mai importantă fiind avizul Băncii Naționale a României, fără de care preluarea nu poate avea loc. Iar în cazul Băncii Românești exită un precedent. În urmă cu un an, în momentul în care Banca Românească semnase tranzacția de vânzare către ungurii de la OTP Bank, BNR, a dat, în premieră și fără detalii, aviz negativ acestei preluări, iar prin urmare vânzarea a picat.