Taxarea „bogăției” | Avantajele și dezavantajele impozitului progresiv

În fiecare program de guvernare, PSD are trecută prevederea revenirii la impozitarea progresivă. Proiecte de lege în sensul acesta au tot fost depuse de-a lungul timpului, dar ele mergeau mai mult în sensul scăderii cotei de impozitare sau chiar a neimpozitării veniturilor mici și mai puțin pe impozitarea „marilor averi”, așa cum spune acum PSD că ar vrea.

Chiar și „revoluția fiscală” din perioada Liviu Dragnea s-a soldat cu scăderea cotei unice de la 16 la 10%.

Impozitarea muncii, chiar și în condițiile cotei unice, rămâne una dintre cele mai ridicate din Europa, 47%. Argumentul folosit acum de PSD, dincolo de marota socială, este unul de ordin economic: mai mulți bani la buget.

Cota unică a adus mai mulți bani la buget decât impozitul progresiv

Privind comparativ evoluția ponderii din PIB a impozitului pe venit, banii la buget au fost mai puțini și nu mai mulți. În 2004 inclusiv, ultimul an de impozitare progresivă din perioada Adrian Năstase, colectarea din impozitul pe venit era de 2,9% din PIB.

Trecerea la cota unică a adus scăderi de venituri în primul an, după care au revenit la 2,8% din PIB în următorul an și au ajuns la 3,2% în 2007 și la 3,7% din PIB în 2016, care a fost și ultimul an cu cota unică de 16%.

În 2018, în perioada guvernării PSD a lui Liviu Dragnea, a avut loc „marea revoluție fiscală”, care nu a însemnat însă impozit progresiv, ba din contră, scăderea cotei unice de la 16 la 10%, în compensație cu marirea contribuțiilor sociale și de sănătate, CAS și CASS, și trecerea acestora din sarcina angajatorului în cea a angajatului. Rezultatul a fost cel estimat de finanțiști și economiști: încasările au scăzut la 2,2% din PIB.

Această revoluție fiscală făcută de PSD a produs o mare distorsiune pentru că nu s-a făcut într-un mod care să fie neutru pe sarcina fiscală și structura veniturilor bugetare, spune pentru Europa Liberă fostul secretar de stat în ministerul Finanțelor Gabriel Biriș.

„Rezultatul este că a mutat în jur de 14 miliarde de lei de la bugetul de stat la bugetul de pensii, sumă care nu a fost folosită să reducă deficitul ci ca să se justifice existența fondurilor pentru creșterile ulterioare accelerate a pensiilor. Practic, am mutat bani dintr-un buzunar în altul. Apoi tot PSD a scutit, în 2019, de impozit aproape 500.000 angajati din domeniul constructiilor, productiei de materiale de constructii. Spulberarea bazei pentru cota unică nu poate să fie un motiv pentru revenirea la sistemul păgubos al impozitării progresive”.

Marea problemă: colectarea, nu sistemul de impozitare

Așadar, impozitul pe salarii, indiferent dacă vorbim de cotă unică sau progresivă, are o pondere relativ redusă în veniturile bugetare.

Spre comparație, veniturile din TVA sunt între 7,6 și 8,6% din PIB (perioada 2010-2015). Doar în 2016 aceastea au scăzut la 6,5% pe fondul reducerii TVA la 14,6% (cel mai scăzut din UE) în scopul creșterii colectării. Lucru care nu s-a întâmplat, pentru că marea problemă a României este exact colectarea veniturilor la bugetul de stat - în 2020, de exemplu, a fost de 27% din PIB, media europeană fiind de 40%. Situația se perpetuează de 25 de ani, colectarea a depășit o singură dată 30%, în anul 2000.

Jurnalistul economic Constantin Rudnițchi susține că metodele de a aduce mai mulți bani la buget sunt creșterea colectării și aducerea marii evaziunii la suprafață.

„Înainte de a vorbi despre impozitarea progresivă ar trebui vorbit despre o administrare fiscală mai performantă. Trebuie să modernizăm administrația ca să strângem mai mulți bani la buget, ma refer la factura electronică, la legarea caselor de marcat la Fisc, la lupta cu evaziunea. Mai întâi să aducem marea evaziune la suprafață și apoi să discutăm dacă e cazul de o impozitare progresivă”.

În plus, atrage atenția Constantin Rudnițhi, cota unică nu mai e de mult unică, e „cotă șvaițer”, pentru că s-au făcut multe derogări, scutiri, sunt multe diferențe. De exemplu, sunt scutiți de plata impozitului pe venit constructorii și cei din IT.

Bogații României au fost ocoliți de impozitul progresiv

În perioada de dinainte de 2004, impozitarea veniturilor personale avea 5 trepte de impozitare- 18%, 23%, 28%, 34% și 40%.

Tot ce depășea 300 de euro brut era considerat lux și taxat cu cota maximală – 40%. Dacă s-ar păstra proporțiile, acum cota maximă li s-ar aplica celor cu un venit net de 3.500-4.000 de lei, de exemplu. Iar acest lucru ar înseamna 4.000 de lei/lună.

În România sunt înregistrate în Revisal (Registrul general de evidență al salariaților) peste 5,5 milioane de contracte de muncă. Din acest număr, 11,4% (564.000 de angajați) au încasat salarii nete de peste 1.000 de euro pe lună, iar dintre acesția 50.000 au avut salarii de peste 3.000 de euro/lună, potrivit Ziarul Financiar care citează datele Inspecției Muncii din februarie 2021. Numărul celor care au salarii lunare între 21.000 și 42.000 de euro era de 87.

La polul opus, aproximativ 26% dintre angajati, deci aproape 1,4 milioane, incasează salariul minim pe economie.

De altfel, în negocierile de miercuri pe programul de guvernare, PSD nu reușit să lămurească ce înțelege prin bogat și care ar fi veniturile care ar intra la această categorie.

Gabriel Biriș spune pentru Europa Liberă că nici în perioada cotei progresive, adevărații bogați nu au fost taxați și are mari îndoieli că lucurile ar putea sta diferit.

„Bogații nu sunt din salariu nicăieri în lume, poți cel mult să fii înstărit. Bogat ești când ai multe milioane, când ai avioane private, iahturi, vile, bogat nu înseamnă cineva care câștigă 100.000 de euro pe an. Bogații sunt din dividende, din vânzări de firme, mai nou din vânzări de bitcoin și alte criptomonede, din câștiguri de capital. În România, cotele progresive erau plătite exclusiv pe veniturile din muncă. Or, câștigurile de capital în România nu erau supuse cotelor progresive. Plăteai 5% la dividende, 2% pe vânzările de firme și 0% pe tranzacțiile imobiliare. Bogații nu au plătit niciodată cote progresive”.

Cum arată impozitul progresiv în Europa

State mari din centrul Europei nu au o cotă unică de impozitare, ci aplică un impozit progresiv salariaţilor. Mai precis, la veniturile mici sunt aplicate cote reduse de impozitare, sau nu sunt deloc impozitate, în timp ce pentru câştigurile mari sunt cote de impunere ce depăşesc şi 40%.

Există însă un sistem important de deduceri, cum ar fi, de exemplu, cele pentru amenajarea locuinței, educația copiilor, tratamente medicale, transport. În calculul impozitului se ține cont și de numărul copiilor/persoanelor aflate în întreținere.

Italia. Cotele de impunere sunt cuprinse între 23 şi 43%. Astfel, pentru un venit anual de 15.000 de euro se achită un impozit de 23%, la venituri între 15.001 şi 28.000 de euro există un impozit fix, de 3.400 de euro, la care se adaugă o cotă de 27% din veniturile care depăşesc 15.000 de euro. Cotele de impozitare sunt de 38%, pentru venituri peste 28.000 de euro şi de 41%, pentru venituri de peste 55.000 de euro, ajungându-se la o cotă de 43%, pentru sume anuale care sunt mai mari de 75.000 de euro. Există deducerile amintite mai sus.

Spania. Cota minimă de impozitare este de 19% şi se aplică celor care realizează venituri de până la 12.450 de euro anual. Peste aceste venituri, cotele de impozit sunt de 24%, 30% sau 37%. Cel mai mare impozit, de 45%, este pentru venituri de peste 60.000 de euro. Impozitul se aplică însă după ce se acordă deduceri personale care variază în funcţie de numărul de copii pe care persoana în cauză îi are în întreţinere, dar şi în funcţie de vârsta persoanei impozabile.

Germania. Pentru veniturile care depăşesc 15.329 de euro anual (pentru un cuplu), cotele de impozit sunt de 15%, 42% şi 45%. Nu sunt impozitate persoanele celibatare care realizează mai puţin de 7.664 de euro anual. Pe lângă deducerea acordată pentru copiii aflaţi în întreţinere, salariaţii germani pot deduce şi cheltuielile pe care le fac cu transportul, pentru a ajunge la serviciu, şi chiar donaţiile.

Polonia. Există trei cote de impozitare. Veniturile sub 722 de euro nu sunt impozitate. Pentru veniturile cuprinse între 722 de euro şi aproximativ 20.000 de euro se achită un impozit de 18%. Peste echivalentul a 20.000 de euro impozitul este de 32%.