Șefa Guvernului a anunțat că, la capătul ședinței de la Palatul Victoria, „oportunitatea de a emite ordonanțe de urgență” va fi transferată de la Ministerul pentru Relația cu Parlamentul, rămas fără ministru, prin retragerea ALDE, la Secretariatul General al Guvernului, gestionat de unul dintre oamenii săi loiali, fostul judecător CCR, Toni Greblă.
Un astfel de transfer de atribuții nu rezolvă nici pe departe problema invocată de Viorica Dăncilă, anume ceea ce a numit „abuzul constituțional și de putere” al președintelui Klaus Iohannis, adică refuzul de a accepta interimarii de la PSD propuși de șefa Executivului. Miniștrii nu se numesc prin ordonanțe de urgență.
Oportunitatea de a emite ordonanțe de urgență este cea mai importantă atribuție a Ministerului pentru Relația cu Parlamentul, iar transferul acesteia la SGG indică mai degrabă o golire de conținut a acestui minister. Însă transferul arată și altceva
- Guvernul nu poate rezolva numirea interimarilor printr-o ordonanță de urgență, așa cum sugera premierul. Acceptarea acestora se face tot prin decret prezidențial, pe care doar șeful statului îl poate semna.
- . Viorica Dăncilă încearcă să ocolească ceea ce în acest moment doar se socotește aritmetic în număr de mandate. Are sau nu are acest Guvern susținere în Parlament? Când nu ai majoritate în Parlament, instrumentul pe care îl ai la dispoziție rămâne ordonanța de urgență, care intră în vigoare imediat după publicarea în Monitorul Oficial. Nu mai trimiți legi în Parlament și negociezi în fiecare cameră să treacă. Guvernul Dăncilă vrea, cel mai probabil, să guverneze până la alegeri prin OUG.
- . Este interesat de urmărit dacă Guvernul va transfera atribuții și ale altor ministere dintre cele fără miniștri. În acest caz, se poate vorbi deja de o restructurare a Guvernului, care se referă nu la compoziția politică, ci chiar la funcționarea Executivului. Este vorba despre art. 62 al Codului Administrativ, adoptat prin ordonanță de urgență. Acolo se spune clar - (5) Prim-ministrul poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin înființarea, desființarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor ministere. Parlamentul acceptă modificarea structurii Guvernului în condițiile art. 85 alin. (3) din Constituție. Așadar, dacă se operează mai multe astfel de transferuri de atribuții de la un minister la altul, doamna Dăncilă face, de fapt, o restructurare a Guvernului, prin HG, ignorând, de fapt, Parlamentul.
Restructurarea Guvernului nu este doar un moft al președintelui Klaus Iohannis, care, desigur, se poate se spune că profită electoral de ieșirea de la guvernare a ALDE, cerându-i Vioricăi Dăncilă să meargă la Parlament cu un nou guvern.
Iohannis nu este obligat de nicio lege, de nicio decizie a CCR și nici de Constituție, să especte un anume termen pentru aceptarea miniștrilor interimari. Așa cum nici Viorica Dăncilă nu are nicio reglementare care să o oblige să meargă într-un anume interval de timp cu restructurarea în Parlament, acolo unde își negociază încă o majoritate.
Or, Viorica Dăncilă a anunțat că intenționează această restructurare, însă după ce Curtea Constituțională va decide asupra conflictului Președinte-Guvern. Pe ce temei va judeca CCR? Cel mai probabil, pe Codul administrativ, care este atacat de Avocatul poporului la aceeași CCR. Ce vor judeca judecătorii CCR mai întâi, Codul administrativ sau conflictul președinte-guvern?
Situația se va complica și mai mult în zilele următoare, dacă luăm în calcul că, pe lângă cei trei miniștri ALDE, plecați din Guvern - de la Energie, Mediu și Relația cu Parlamentul - asistăm la consumarea interimatului la alte două ministere. În aceste zile va expira interimatul la Ministerul de Interne, prin demisia, la 30 iulie a lui Nicolae Moga, și demiterea, la 2 august, a Ecaterinei Andronescu, de la Educație. Guvernul nu a anunțat niciun demers în completarea acestor ministere, în condițiile în care, la fel, nu există nicio lege, nici Constituția și nici vreo decizie CCR, care să reglementeze cazul expirării interimatului.
A mai existat o situație similară, în 2008, când președintele (Traian Băsescu) și premierul (Călin Popescu Tăriceanu) nu se înțelegeau deloc pe numirea unui nou ministru al Justiției, iar interimatul se încheia (Teodor Meleșcanu, care era și ministru al Apărării). În absența unor reglementări, Tăriceanu l-a desemnat pe Cătălin Predoiu ministru, iar Traian Băsescu a acceptat. Și a semnat decretul de numire.
Soluțiile la care poate apela Viorica Dăncilă țin mai mult de negocieri și de jocuri de culise decât de legi sau principii.
În acest sens este importantă alegerea președintelui Senatului, programată marți, când se va vedea dacă Teodor Melșcanu sau Daniel Cătălin Zamfir reușesc să disloce din ALDE patru-cinci senatori, astfel încât partidul lui Călin Popescu Tăriceanu să se dizolve la Senat. Miza este mare, în condițiile în care funcțiile oferite de PSD sunt de președinte al Senatului și cele trei posturi de miniștri pe care le-a deținut ALDE. Dintre care una este de vicepremier. Chiar și dacă vor obține aceste mandate, cei de la PSD tot vor trebui să meargă cu restructurarea în Parlament. Chiar și în campanie electorală.