Dorin Beu, expert în instalații: unele spitale trebuie refăcute de la zero, e mai rentabil să construiești o clădire nouă

Cu toate acestea, autoritățile evită discuții aprofundate despre ce clădiri mai pot fi aduse la exigențele medicale ale secolului XXI și la care ar trebui să renunțe în favoarea unor investiții noi, uneori mai puțin costisitoare, a adăugat el.

În interviul acordat Europei Libere, Dorin Beu a subliniat și importanța întreținerii instalațiilor electrice din spitale și clădirile publice în general, după modelul aplicat de companii private.

Discuția despre importanța instalațiilor electrice din spitale vine după incidentul din această săptămână, de la Spitalul „Nicolae Robănescu” din București, unde peste 100 de copii au fost evacuați după izbucnirea unui incendiu.

Incendiul de la spitalul Nicolae Robănescu a fost doar un nou „episod” din șirul de incidente din spitalele românești - multe care funcționează în clădiri foarte vechi - și în care a fost invocată suprasolicitarea circuitelor, de oxigen, respectiv cele electrice.

Dorin Beu a mai vorbit și despre cât de important e ca spitalele să evite improvizațiile electrice, dar și despre minimele informațiile și cunoștințe tehnice pe care trebuie să le aibă un cumpărător de apartament.

1. Europa Liberă: Ce impact emoțional are un incendiu provocat de echipamentul electric, cum s-a întâmplat recent și la spitalul „Nicolae Robănescu”, pentru un specialist în domeniu?

Dorin Beu: Pentru mine e o surpriză, pentru că vorbim de un post de transformare nou. Asta înseamnă ori că e o greșeală de proiectare, ori că asistăm la un subiect legat mai degrabă de schimbările climatice.

Cumulul de căldură foarte mare, cum a fost în București, plus multe instalații, de aer condiționat, care au intrat probabil în funcțiune - nu știu dacă erau sau nu improvizate - au condus la o supraîncărcare a postului de transformare.

Pe de altă parte, dacă postul de transformare a luat foc, înseamnă că e un model pe ulei - mai ieftin decât transformatorul „uscat” - și care are acest risc că poate lua foc și degajă de multe ori un fum toxic.

În mod normal, în clădirile cu aglomerări de persoane, se recomandă transformatoare „uscate”, ca să eviți să dai naștere unui incendiu; cu atât mai mult într-un spital.

Pentru un pacient imobilizat la pat, simplul lucru de a-l evacua e complicat. Riscurile sunt mari la un spital, dar din păcate avem experiențe negative.

2. Europa Liberă: Pot crea probleme și generatoarele proprii, folosite în caz de pană de curent?

Dorin Beu: Dacă nu sunt întreținute, da. Vedem că orice supermarket are și grup generator; acolo se respectă regulile la sânge, dar observăm că la spitale sau alte obiective care țin de stat nu e chiar așa.

Partea de întreținere e o problemă la noi, ne place să investim, dar nu întreținem. Întreținerea înseamnă o anumită constanță, program și materiale de reparații, profesioniști.

În mediul privat partea asta de întreținere foarte serioasă, la un hipermarket, dacă 15 minute curentul nu funcționează, pentru ei e echivalat cu pierderi în bani.

La un spital putem avea pierderi de vieți omenești, pe care nu le poți echivala.

Totodată, răspunderea nu e clar marcată. Ar trebui să existe un administrator de clădire care să răspundă pentru aceste situații care pot să genereze accidente, de la lipsa iluminatului de urgență, până la o scară cu o treaptă ușor mai înaltă.

3. Europa Liberă: Este recepția clădirilor suficient de riguros făcută în multe clădiri din România, din punctul de vedere al instalațiilor, dotărilor de siguranță?

Dorin Beu: Recepția clădirilor este una dintre problemele noastre. Adeseori, recepția e o simplă semnare de hârtie, de obicei făcută (organizată, n.r.) și la un restaurant, făcută superficial.

În alte țări, vestice, recepția e foarte dură, vine acel inspector și nu se lasă până nu sunt remediate toate problemele. Dacă după aceea se produce un incident, inclusiv inspectorul e responsabil, își pierde licența, de aceea e privită ca o treabă foarte serioasă.

Noi ne grăbim, ne place să tăiem panglici și vedem că tăiem panglici și se mai lucrează apoi nu știu cât timp la clădire.

Unele dintre problemele cele mai mare le avem la clădirile existente.

4. Europa Liberă: Multe spitale, spre exemplu, funcționază în clădiri vechi. Care e soluția pentru ca ele să respecte standardele de siguranță?

Dorin Beu: Avem o situație în care, la fel ca la MiG-urile 21, am preferat să le tot „îmbunătățim”, le-am mai zugrăvit la început, după care am început să facem lucrări mai de profunzime.

Dar, în esență, structura clădirii era depășită. Majoritatea spitalelor sunt concepute, în cel mai bun caz, după o gândire de anii '70-'80. Or, la 50 de ani după, constatăm că inclusiv conceptele în spitale s-au schimbat, dimensiunile nu mai corespund pentru tărgi...

La instalațiile electrice vedem că e o „explozie” de aparate. Într-un salon de reanimare ai și zece echipamente la un pacient.

Când vorbești de electricitate te gândești întotdeauna la pericolul de electrocutare, orice improvizație poate să crească riscul unui astfel de eveniment.

5. Europa Liberă: Care sunt cele mai frecvente pericole din punct de vedere al instalației electrice într-un spital?

Dorin Beu: Una dintre situațiile cele mai întâlnite este cea a prelungitoarelor care nu respectă secțiunile minime. Se poate trece cu targa peste acestea și în timp se duce izolația. Apoi se pune un plasture și de aici încep problemele legate de improvizațiile din instalații.

Rolul unui electrician la ora actuală într-un spital e foarte mare. Pe de altă parte, ce înseamnă să supraveghezi o clădire cu 10 etaje, cu mii de metri pătrați de cabinete și spații medicale?

Nimeni nu s-a gândit în anii '60 că fiecărui pacient îi trebuie cel puțin două-trei prize, să îți pui la încărcat telefonul, să ai alte echipamente și te trezești că ai una sau două prize într-un spațiu cu trei paturi.

Aduci un prelungitor de acasă, pui peste prelungitor încă un prelungitor, poate e prea cald și îți montezi și un aparat de aer condiționat și deja lucrurile au luat-o razna.

Tablourile electrice sunt foarte vechi. În multe fabrici tablourile electrice se verifică anual, li se fac fotografii în infraroșu, să vezi un eventual defect, tocmai ca să preîntâmpine astfel de situații.

În spitale probabil că lipsește un personal de specialitate, un director tehnic care să aibă o noțiune despre ce înseamnă operarea unei astfel de clădiri.

6. Europa Liberă: Multe dintre spitalele actuale sunt în clădiri foarte vechi. De unde ar trebui început pentru ca acestea să prezinte siguranță, mai ales pe partea electrică?

Dorin Beu: Instalația electrică trebuie refăcută de la zero. Durata de viață a instalațiilor electrice, inclusiv a cablurilor, e undeva de 50 de ani; etapa în care e suficient doar să schimbi prizele e depășită.

Trebuie schimbate posturi de transformare, lucru care în unele orașe se întâmplă, să refaci tablouri electrice, cablurile care sunt pe perete; dar aceste lucruri costă și sunt cu o manoperă înfiorător de mare.

Dar te întrebi: merită să faci aceste lucrări într-un spital vechi? Sau te apuci de un spital de la zero, întrucât costurile de reabilitare sunt uneori mult mai mari decât la clădiri noi.

Problema nu e numai la instalațiile electrice, inclusiv sălile de operații din prezent au niște exigențe legate de igienă și calitatea aerului fantastice.

Aceste lucruri trebuie discutate, personal nici nu-mi place ideea de a dărâma o clădire sau de a nu o folosi, dar te gândești la utilitatea finală și că un spital e un spațiu care are nevoie de instalații sofisticate.

7. Europa Liberă: Ați întâlnit în străinătate exemple de bune practici, în care și în clădiri vechi instalațiile au fost refăcute așa cum ar trebui?

Sigur, pentru că peste tot în Europa de Vest vezi clădiri vechi și nici n-au de gând să le dărâme, fiindcă fac parte din farmecul local.

Nimeni nu-și dorește un Dubai generalizat. Soluții există, problema în sine nu e că clădirea e veche, dar trebuie să îi faci la 30-40 de ani o reparație capitală: să regândești toate instalațiile, să le aduci la zi și în rând cu restul clădirilor, să aibă internet, dotări moderne.

Chiar dacă efortul financiar poate fi mai mare, lumea e atașată de unele clădiri. Trebuie însă să oferi siguranță în aceste imobile, confort și nu în ultimul rând să consume cât mai puțin.

Totodată, dacă reabilitezi o clădire trebuie să o aduci la un consum apropiat de zero, dar e o provocare care poate forma specialiști.

8. Europa Liberă: Se poate face o clasificare a clădirilor publice vechi, spitale dar nu numai, care merită și pot fi păstrate și aduse la zi și altele la care este mai bine să se renunțe?

Dorin Beu: Practic, evităm o discuție despre modul în care se vor comporta clădirile în timp.

Vedem în schimb discuția la investitorii privați, cei care au investit în anii 2000-2010, care și-au vândut din clădirile pe care nu le consideră de viitor. Dacă văd că sunt costuri prea mari ca să le aducă înspre consum de energie zero, cum se cere acum, le vând.

La stat evităm discuția asta, care e esențială: „ce clădiri merită și ce clădiri nu merită să le reabilităm?” și pentru care costurile sunt mult prea mari.

Am rămas cumva cu o mentalitate că suntem săraci, că nu avem bani, dar pe de altă parte ne lăudăm că deja am depășit faza în care eram în curs de dezvoltare.

Trebuie să ne stabilim unde suntem și să ne asumăm că dacă suntem țară dezvoltată pe hârtie, atunci asta trebuie să vadă în spitale, în școli...

9. Europa Liberă: Sunt și alte instituții publice la fel de expuse ca spitalele la problemele legate de instalațiile electrice/ incendii? Multe școli funcționează cu autorizații provizorii la incendiu...

Dorin Beu: Vedem că totuși școli s-au mai făcut de la zero în mai multe orașe; impresia este că mai întâi s-au refăcut primăriile, apoi s-a ajuns la școli și probabil e rândul spitalelor.

Dar investițiile în spitale sunt mult mai scumpe. La școală ai măcar două luni de vacanță în care poți să intervii și nu deranjezi. Iar soluția de a lucra pe câte un etaj e o nebunie; dacă ai pacienți și de la celălalt etaj auzi bormașini nu mai poți discuta despre igienă și confort minim.

10. Europa Liberă: Lipsește în România și o educație minimală, la nivel personal, legat de importanța instalațiilor, electrice, din punct de vedere al siguranței?

Vorbesc acum și din perspectiva Consiliului Român al Clădirilor Verzi, printre problemele pe care le-am constatat e aceea că oamenii nu s-au uitat cu atenție la apartamentele pe care le-au cumpărat.

Trebuie să fie mult mai atenți la modul în care își investesc banii, fiindcă e probabil cea mai mare investiție care o au în decursul vieții.

Lucrurile care țin de siguranță sunt verificate normal de autorități, de dirigintele de șantier, dar când vorbim de confort ar trebui să cunoști lucruri minime.

Unde înveți la ce să te uiți la apartament? Învățăm atâtea lucruri, inclusiv în școală, dar în cazul acestor lucruri în care investești o viață nu știi la ce să te uiți.

E important să știi ce înseamnă o instalație electrică, o priză, cum montezi o priză, lucruri cu care te vei confrunta.

Inginer specializat în instalații electrice, Dorin Beu este conferențiar la Facultatea de Instalații a Universității Tehnice din Cluj-Napoca, director al Filialei Transilvania a Consiliului Clădirilor Verzi și fondator al Coaliției pentru Siguranță la Incendiu, după tragedia de la Colectiv.