Prins între o majoritate iluzorie în parlament și promisiunile din campanie de a „repara răul făcut de PSD”, guvernul Orban a ales calea asumărilor de răspundere. Este însă o cale bine bătătorită de înaintașii săi la guvernare. Recordul absolut l-a atins premierul Emil Boc, care a reușit performanța ca în trei ani să-și angajeze răspunderea de 12 ori. La începuturile democrației, asumările de răspundere erau rare, poate și pentru că majoritățile parlamentare erau mai stabile. Niciuna dintre moțiunile de cenzură depuse după asumări nu a dus la căderea guvernelor.
Pentru început Ludovic Orban a anunțat că va asuma răspunderea guvernului pentru trei pachete de legi: justiție, plafoanele bugetare și transportul școlar. Ar urma, în faza a doua, asumări pentru legea alegerilor locale în două tururi, desființarea Secției Speciale, abrogarea OUG 114. Sunt demersuri care ar putea constitui ”primul pas spre alegerile anticipate, cum a sugerat și președintele Iohannis.
Riscurile angajării răspunderii
Potrivit articolului 114 din Constituţie, Guvernul îşi poate angaja răspunderea asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege. Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la angajarea răspunderii, este votată.
Cu unele legi însă, socotelile PNL au fost date peste cap de PSD, care i-a tras preșul asumării de sub picioare. De exemplu, abrogarea recursului compensatoriu a fost votată la foc automat la inițiativa PSD, ce-i drept, și cu voturile liberalilor, iar prorogarea termenului de intrare în vigoare a pensionării anticipate a magistraților cu 2 ani (guvernul voia doar unul) s-a votat și ea miercuri la Senat. Cum Orban anunțase că vrea să-și asume răspunderea și pe eliminarea pensiilor speciale, au fost puse pe masă două proiecte lege ale USR și PNL, care au intrat în dezbaterea Comisiei de Muncă. Scandalul a fost atât de mare, încât au fost amânate pentru anul viitor.
Îți mai recomandăm Adoptarea unei moțiuni de cenzură pe angajarea răspunderii Guvernului este primul pas spre anticipate, afirmă Klaus Iohannis
Emil Boc, 12 asumări
Fostul premier Emil Boc a fost lăsat în pace să-și asume de răspunderea de 12 ori, după care au început să curgă contestările la Curtea Constituțională. Unele dintre ele încununate de succes. Emil Boc a angajat răspunderea pentru legi care căutau să rezolve gravele probleme generate de criza economică, pe fondul măririi de către guvernul Tăriceanu a pensiilor și salariilor, dar și asupra unor legi care încercau să reformeze sistemul. În această ultimă categorie au intrat asumările pe noile Coduri Civile și Penale, Legea educației naționale ( legea Funeriu), a salarizării unitare, Codul muncii.
Emil Boc, fost premier și actual primar de Cluj
Mai multe au fost însă asumările care puneau ordine în finanțele publice, una dintre cele mai contestate, de care electoratul și adversarii politici își aduc aminte până în zilele noastre, a fost aceea a reducerii salariilor din sistemul bugetar cu 25% și a plafonării pensiilor ( 7 iunie 2010), așa numitele legi ale austerității. Acestea au fost precedate de alte asumări pe salarizarea unică în sistemul bugetar, restructurarea agențiilor din subordinea guvernului, respectarea acordurilor cu Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană și au fost urmate de asumarea pe legea salarizării unitare. Un alt proiect important pe care Boc și-a asumat răspunderea în 2011 a fost cel al promovării magistraților la Înalta Curte și comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare în 2012.
Opoziția de la vremea aceea, formată în principal din PSD și vechiul PNL, au contestat la CCR Legea educației și salarizarea bugetarilor, care s-au întors în parlament și a trebuit să fie modificate.
Adrian Năstase, patru asumări
Adrian Năstase și fostul președinte Ion Iliescu, la alegerile prezidențiale din 2004
Fostul premier Adrian Năstase a angajat răspunderea guvernului pe legi din zona economică și a muncii, începând cu Legea privind promovarea investițiilor directe cu impact semnificativ în economie, Legea privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, Codul muncii (2002 și terminând cu Legea privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, prevenirea și sancționarea corupției (2003)
Tăriceanu, trei asumări
Ce urmează după asumare
Dacă Guvernul nu a fost demis, proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.
Guvernul liberal, condus de Călin Popescu Tăriceanu, și-a asumat răspunderea în fața parlamentului doar în prima parte a mandatului, cât a fost la guvernare împreună cu PDL. Pachetul de legi ale justiției, elaborat de Monica Macovei, împreună cu legile proprietății, au adus cu adevărat o reformă în domeniu, iar efectele lor au fost de durată și au produs schimbări instituționale de profunzime. Al doilea pachet legislativ semnificativ pe care s-a angajat răspunderea a fost cel pe sănătate, fiind vorba de 9 legi, nu a avut însă un efect similar, poate și pentru că s-a aplicat formula politică și nu cea a performanței și profesionalismului, cel mai bun exemplu fiind în numirea managerilor de spitale.
A treia asumare, cea asupra votului uninominal, a fost făcută la presiunea fostului președinte Traian Băsescu, fiind urmată de referendumul pe aceeași temă convocat de președinte.
Ponta, trei asumări
Fostul premier Victor Ponta
Victor Ponta, premierul a două guverne care i-au purtat numele, unul în timpul alianței cu PNL (USL) și altul după ruperea alianței, și-a angajat răspunderea pe legea privind descentralizarea administrației publice, pe o lege privind retrocedarea imobilelor naționale, de fapt a despăgubirilor, care venea ca urmare a unei decizii-pilot a CEDO, care nu a mai fost modificată de atunci încolo. În 2014 își asumă răspunderea pentru programul de guvernare, o premieră în politica românească.