Adio, România! Fuga peste graniță înainte de condamnare, greu de oprit

Plecarea din țară a Elenei Udrea înainte de sentința finală dată joi, 7 aprilie, nu este un caz izolat. Mulți inculpați recurg la această variantă fără a putea fi opriți la granițe în virtutea dreptului de liberă circulație a persoanelor.

Ulterior, unii se predau în alte țări și acuză de departe neregularitatea procesului sau condițiile proaste de detenție din România. Astfel, încep noi proceduri judiciare privind extrădarea, care se întind pe ani de zile, rezultatul de multe ori fiind nefavorabil părții române.

În martie anul trecut, procurorii DNA au cerut unui judecător de la Curtea de Apel București să-i interzică Elenei Udrea să plece din țară, tocmai pentru că a mai făcut acest lucru în alt dosar și apoi s-a stabilit în Costa Rica.

„Inculpata a manifestat intenţia de a se sustrage de la judecată. În anul 2018 s-a sustras de la altă condamnare şi a fugit în Costa Rica. A fost arestată acolo şi supusă unei proceduri de extrădare. (...) Având în vedere acest istoric, normal că ne-am pus problema de a o păstra pe inculpată la dispoziţia organelor judiciare. Ea nu s-a întors de bunăvoie în ţară”, declarau procurorii în faţa judecătorilor.

Cerere respinsă fără explicații

Potrivit portalului instanțelor de judecată, răspunsul judecătorului a fost unul sec și fără explicații: „Respinge propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție de luare a măsurii controlului judiciar față de inculpata Udrea Elena Gabriela”.

Joi, Udrea a fost prinsă de autoritățile din Bulgaria, pe când dorea să treacă în Grecia. Ea a ieșit legal din țară, chiar în ziua pronunțării instanței, prin vama Giurgiu. Înalta Curte a decis condamnarea ei definitivă la șase ani de închisoare cu executare.

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a afirmat că ministerul pe care îl conduce nu este implicat în procedura de aducere în ţară a Elenei Udrea, adăugând că aceasta este în custodia autorităţilor bulgare şi va fi prezentată instanţei.

„Ministerul Justiţiei nu are o echipă trimisă acolo, pentru că nu e implicat în procedură. (...) Este în atribuţia noastră să sprijinim acest proces la cerere. Deci, dacă Tribunalul Bucureşti sau instanţa bulgară ne solicită sprijin cu furnizare de documente, aşa scrie procedura, atunci se implică şi Ministerul Justiţiei, fiind vorba de un mandat european de arestare. Deocamdată, ea este în custodia autorităţilor bulgare şi va fi prezentată instanţei”, a declarat, vineri dimineață, Cătălin Predoiu, la Ministerul Justiţiei.

Elena Udrea a fost reţinută, joi, de poliţia din Bulgaria în baza unui mandat european de arestare emis de autorităţile române, a anunţat Ministerul de Interne de la Sofia. Potrivit G4Media, ea ar urma să apară, vineri, în fața unei instanțe din Bulgarie, iar ordonanța de reținere este valabilă până luni.

Soluțiile propuse de magistrați

Alexandra Lancrănjan este procuror DNA și reprezentant al Asociației Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor (AMASP). „Dacă tu, stat, cunoști că este o practică să plece inculpații înainte de pronunțare, că ai probleme cu procedurile de predare ulterioare, dispune o măsură preventivă neprivativă de libertate și pune autoritățile administrative, Poliție de frontieră etc. să verifice și să monitorizeze pe bune”, a declarat Lăncrănjan pentru Europa Liberă.

George Matei este judecător la Curtea Militară de Apel București. El este de părere că această problemă poate fi rezolvată doar printr-o cooperare loială cu judecătorii străini.

„Libera circulație a persoanelor este garantată constituțional. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene garantează la rândul ei, la articolul 45, libertatea de circulație. În aceste condiții, marja statelor în care pot limita acest drept este destul de îngustă și orice limitare trebuie să fie proporțională cu interesul legal ocrotit și să nu fie perenă. Trebuie să existe limitări în timp. De asemenea, nu trebuie uitată prezumția de nevinovăție, care operează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești”, ne-a declarat judecătorul Matei.

Judecătorul George Matei de la Curtea Militară de Apel București.

El mai consideră că pe timpul proceselor, libertatea de circulație poate fi limitată doar prin intermediul instanțelor.

„Nu există în niciun stat democratic măsuri preventive care să dureze peste 5-10 ani, atât cât poate dura un proces complex. Controlul judiciar are o limitare temporală. În toate cazurile nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată. Este nerezonabil să dispui măsuri preventive pentru ani de zile doar pentru a preîntâmpina posibilitatea ca inculpatul să nu plece din țară înaintea pronunțării hotărârii definitive. La fel de bine un inculpat poate fi achitat la finalul procesului. Cum să justifici atunci o măsură de lungă durată? Nu există o prezumție legală că inculpații vor să fugă la final”, ne-a mai declarat judecătorul.

Neșansa lui Iordache

Un caz în care DNA a reușit oprirea unui inculpat să iasă din țară a fost cel al omului de afaceri Nelu Iordache.

Cercetat în mai multe dosare și cu două condamnări în primă instanță de 6 și 12 ani pentru evaziune fiscală, omul de afaceri a fost oprit pe aeroport de procurori în vara anului trecut și pus sub control judiciar în alt dosar.

Astfel, după soluția definitivă, Iordache a fost încarcerat în țară, fiind condamnat în prezent la 11 ani și 9 luni închisoare.

Milionarul Nelu Iordache a primit o condamnare de aproape 12 ani închisoare pentru evaziune fiscală.

Despre acest caz a amintit și procurorul șef al DNA, Crin Bologa într-un interviu pentru Europa Liberă. „Nu este o atribuție a DNA să urmărească persoanele condamnate sau să stopeze sustragerea acestora. A mai fost un caz, dar și atunci noi am luat măsura controlului judiciar față de o persoană care intenționa să plece în Italia, dar avem un dosar în lucru cu această persoană și am luat măsura controlului judiciar într-un dosar de-al nostru. Este o persoană care a primit o condamnare de 12 ani, se afla printre miliardarii României și a primit o condamnare pentru evaziune fiscală de 12 ani”.

O altă fugară condamnată definitiv în țară și care nu a fost extrădată este Nela Ignatenko, condamnată la 5 ani închisoare în dosarul „Ferma Băneasa”.

O instanța din Leuven, Belgia, a respins cererea de extrădare făcută de România. Înainte de pronunțare, judecătoarea a purtat o corespondență cu reprezentanții Curții de Apel Brașov, locul unde s-a judecat procesul lui Ignatenko.

Nela Ignatenko, alături de soțul său Albert, „conte savant-cosmist”, după cum se auto-descria.

Din motivare rezultă că „documentele persoanei în cauză arată că există mai multe căi de atac încă de judecat și că în prezent nu există claritate în acest sens și că autoritățile române nu oferă răspunsuri clare. De asemenea, nu există un răspuns definitiv cu privire la rămânerea definitivă sau nu a condamnării care stă la baza mandatului european de arestare”.

Având în vedere că instanțele străine iau aceste decizii în bază răspunsurilor instanțelor din România, am cerut Curții de Apel Brașov să ne pună la dispoziție corespondența purtată cu partea belgiană pe cazul extrădării lui Ignatenko, dar am fost refuzați pe motiv că dosarele de extrădare se judecă în camera de consiliu, iar aceste dosare nu au caracter public.

Răspunsul este semnat de președinta Curții de Apel Brașov, Mihaela Darabană.

Cazul Beny Steinmetz

Recent, un judecător de la Curtea de Apel din Atena - Grecia, a respins cererea de extrădare formulată de România în cazul miliardarului israelian Beny Steinmetz, condamnat definitiv la 5 ani închisoare tot în dosarul „Ferma Băneasa”.

Potrivit judecătorului elen, lui Steinmetz i s-a ridicat interdicția de a părăsi Grecia, de a se prezenta regulat la poliție și i s-a restituit cauțiunea depusă în decembrie anul trecut.

„Cheia acestei probleme este alta: o bună cooperare judiciară internațională între state. Dacă acest lucru ar merge fără sincope, problemele menționate anterior ar dispărea și mă refer aici la predarea cu ușurință a persoanelor urmărite în baza mandatelor europene de arestare sau a hotărârilor de extradare. Dar acest lucru depinde în bună măsură și de instanțele judecătorești din statele unde persoanele condamnate se refugiază”, conchide judecătorul George Matei.