Pentru a nu lăsa lucrurile simple în foiletonul Comisiei de la Bruxelles, șefa viitoare a instituției, Ursula von der Leyen i-a amintit miercuri și lui Boris Johnson de obligația sa de a numi un comisar, Marea Britanie fiind în continuare membru plin în UE cel puțin pentru următoarele trei luni.
"Salvați soldatul Thierry"
Ursula von der Leyen i-a trimis lui Johnson o scrisoare oficială, semnată, dar pariurile sunt că Boris Johnson nici nu se va osteni să răspundă, fiind în plină campanie electorală, ceea ce de fapt aranjează pe toată lumea. În mod legal, Comisia poate funcționa și așa, iar săptămâna viitoare, marți 12 noiembrie, comitetul parlamentar JURI pentru afaceri legale se reunește pentru a discuta cei trei candidați la cele trei posturi rămase neocupate (francezul Thierry Breton, maghiarul Olivér Várhelyi și Adina Vălean) pentru a verifica dacă declarația de avere a acestora conține eventuale conflicte de interese.
Situația pe câmpul de luptă inter-instituțional european este acum următoarea: Ursula von der Leyen a acceptat propunerea României, în persoana Adinei Vălean și se așteaptă audierile candidaților în Parlament, dar Macron nu dorește o altă respingere umilitoare. Thierry Breton, noul său candidat, trebuie să treacă audierile, exact cu acel urieșesc portofoliu repartizat, deși conflictele de interes potențiale sunt acolo legiune, cum se va vedea marți 12 noiembrie.
Săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné schițează (doar în ediția pe hârtie) un tablou al freneziei cu care noul candidat comisar al lui Macron Thierry Breton e pe cale acum de a-și lichida și camufla parte din activele financiare și din acțiunile și mandatele care ar intra într-un conflict de interese cu viitoarele sale funcții europene. Totul spus la plural, pentru că cel interesat e destinat să devină super-comisar european însărcinat cu Industria, Piața Internă, Digitalul și Apărarea !
Aflăm din Le Canard că în ultimii cinci ani Thierry Breton a încasat, de la diferitele firme franceze și multinaționale în care se află la conducere, circa 70 milioane euro.
Acum el e pe cale să-și lichideze acțiunile din Carrefour și Bank of America, sau cele din firma senegaleză de telefonie Sonatel. În grupul de informatică Atos pe care el îl conduce acțiunile valorează, spune Le Canard: „o mizerie: 30 milioane euro”.
În vârstă de 64 de ani, el ar avea dreptul, din partea grupului, dacă devine comisar, la o pensie de 711.000 euro pe an, dar este atât de bogat, încât s-a angajat să renunțe la ea. Un lucru e sigur, Thierry Breton nu caută să devină comisar european pentru bani, dat fiind că salariul de 25.000 de euro pe lună de la UE e într-adevăr o mizerie pentru el.
Mai mult ar crea el însă probleme conflictele de interese. Comisar pentru sectorul digital? El conduce, amintește Le Canard, cel mai mare grup de servicii digitale din Franța. Iar grupul lui, Atos, duce o infernală activitate de lobbying la Bruxelles în favoarea industriei tutunului, pentru că Atos asigură pentru Philip Morris sistemul de trasabilitate al pachetelor de țigări, iar UE pregătește o nouă directivă care vrea să disocieze acest sistem de trasabilitate de industria tutunului propriu-zisă, pentru că marile firme producătoare de țigări sunt bănuite a fi și parteneri ai traficului ilegal.
Așa încât, după ce în runda precedentă, principalele trei grupuri politice din parlament, PPE-socialiștii-Renew, și-au eliminat în audieri fiecare câte un candidat, acum, înainte de audierile din parlament, ei se supraveghează precum cei trei în duelul final din westernul clasic al lui Sergio Leone " Bunul, răul și urâtul". Dacă e respins cumva francezul, atunci va fi și Vălean și, foarte posibil, întreaga Comisie.
Brexit’s magic bus
Presa de pe întregul continent a preluat declarațiile fostului șef al Camerei Comunelor, John Bercow, care, acum că nu mai este obligat să fie imparțial, a spus că „Brexitul a fost cea mai mare eroare comisă de la al Doilea Război încoace”.
La Londra, The Guardian descrie un Boris Johnson în plină campanie pentru alegerile declanșate de el pe 12 decembrie, căutând să reperare lunga serie de gafe recente ale conservatorilor, Tories. Marele sau adversar Nigel Farage bate însă acum pasul pe loc, cum o constată The Mirror, care îl însoțește pe acesta în campanie.
Nemulțumiți de Europa sunt însă și est-europenii din Grupul de la Visegrad (Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia) ai căror șefi de guverne, reuniți la Praga, au criticat bugetul UE al Comisiei Juncker. "Noi vrem dreptate" a spus Viktor Orban, potrivit Magyar Nemzet. În realitate, esticii sunt îngrijorați de efectele propusei noi prevederi, ca fondurile europene acordate să depindă în bună parte, de acum înainte, de starea democrației din fiecare țară, ceea ce nu îl aranjează defel pe Orban (Viktor).
Orban s-a întrors astăzi la Budapesta, unde sosește în vizită președintele turc Erdogan. Ziarul turc pro-guvernamental Sabah prezintă atât de ditirambic și voluminos această vizită de parcă ar fi vorba de descrierea lansării expediției campaniei sultanului Soliman spre Viena. Principalul subiect al discuțiilor lui Erdogan cu Orban, care s-a văzut recent și cu Putin, va fi de a discuta construirea conductei TurkStream, care ar trebui să transporte gaz din Rusia spre Europa, pe sub marea Neagră, ocolind cu totul Ucraina, lucru despre care am mai scris în această rubrică.
Rossiiskaia Gazeta prezentase atunci rezultatul vizitei lui Putin ca fiind acceptarea imediată de către Orban a cererii rusești în legătură cu TurkStream, care îngrijorează europenii, afirmând că Orban a zis că Ungaria va participa la proiect: “cu cât mai repede, cu atât mai bine”. El ar trebui, așadar, să-i repete asta și lui Erdogan.
Macron, imigrație, populism
În afară de propunerea foarte bogatului Thierry Breton pentru Comisie, Macron, aflat acum la exact jumătate de mandat, are și alte preocupări, în primul rând o reformă a sistemului imigrației în Franța, prin introducerea unui sistem de cote.
Miercuri, guvernul a prezentat acest nou plan în 20 de puncte, pe sistem american, unde cotele vor fi stabilite în funcție nu de naționalități, ci de sectoarele economiei în care este nevoie de mână de lucru.
Planul lu Macron e în același timp foarte lăudat (în dreapta) dar și foarte criticat pentru oportunism (la stânga). Le Monde scrie despre Cele 100 de reforme care au înăsprit condiția imigranților în Franța. Cotidianul de dreapta Le Figaro explică însă pe un ton mult mai aprobator, planul de control al imigrației dorit de Macron și de guvern.
Macron dăduse deja un interviu despre asta revistei de extrema dreaptă Valeurs Actuelles, polemică despre care am mai scris în această rubrică și în care alesese să discute teme precum imigrația sau islamul. Asta a surprins neplăcut până și printre consilierii săi, care nu fuseseră informați de asta.
Iar în vreme aceasta, constată tot Le Monde, Macron își încheie vizita la Pekin, unde s-a aflat în total la unison cu Xi Jinping în a-l critica pe Donald Trump.
Planul lui Macron de reglementare a imigrației va fi discutat de parlament, însă unele măsuri vor putea fi adoptate prin decret.
Marat/Sade
În sfârșit, pe un plan metaistoric, El Pais, în Spania, publică rezultatul unei lungi anchete care pasionează istoricii de două secole încoace: de ce boală suferea asasinatul revoluționar francez Marat, a cărui omorâre în cadă, prin înjunghiere, de către nefericita Charlotte Corday, a declanșat câteva din cele mai stranii reprezentări artistice moderne, de la tabloul clasic al lui David Asasinarea lui Marat, pictat atunci pe loc, în 1793 (cf. foto), până la halucinanta piesă a lui Peter Weiss Marat/Sade (titlu complet: Persecuția și asasinarea lui Jean-Paul Marat reprezentată de trupa de jucători ai ospiciului din Charenton sub îndrumarea Marchizului de Sade).
Se știe că o oribilă boală de piele îl obliga pe liderul revoluționar Marat să trăiască, practic, în cada în care a primit-o pe asasina sa, membră a grupului rival al Girondinilor, practic un soi de menșevici. Dar ce boală era aceea?
Ca într-un thriller politico-cultural, El Pais revelează minuțiozitatea cu care o echipă de geneticieni spanioli a căutat tot anul trecut în arhivele Bibliotecii Naționale a Franței pentru a găsi exact acel exemplar din ziarul L'Ami du peuple pe care îl citea Marat când a fost înjunghiat în cada transformată în birou și budoar.
Analizând pata de sânge de pe ziar, savanții spanioli au descoperit că Marat suferea de un fungus generalizat, o ciupercă a pielii cu numele urât de Malassezia restricta, care în starea ei benignă, prezentă pe mai toată lumea, e cea care provoacă mătreața. Restricta lui Marat, însă, provocase o dermatită seboreică generalizată, pentru care la vremea aceea nu exista leac. Ea se extinde în sânge și provoacă imunosupresie și septicemie. Unul din savanții detectivi spune că și fără să fi fost asasinat, Marat ar fi murit în câteva săptămâni și că probabil suferea excesiv, scărpinându-se în permanență.
Dacă ne gândim și la ce stare afectivă putea avea suferind de această hidoasă boală, poate pricepem în sfârșit mai bine morbul revoluționar care îl însuflețea năvalnic-agresiv din interior. Iată, în sfârșit, un mod adecvat de a scrie istoria: să descoperim metehnele ascunse ale lui Putin, Erdogan sau Boris Johnson.