SmartJob | Marius Stan, antrenor de Jiu Jitsu Brazilian: Incapacitatea de a spune „nu” face ca bullying-ul să escaladeze

Expertul în antibullying Marius Stan este antrenor de Jiu Jitsu Brazilian și are centura neagră în acest sport. Este coach atât pentru copii, cât și pentru adulți.

Merge prin școli și vorbește cu adolescenții și copiii despre forme de agresiune și reacțiile potrivite la violență.

Pe lângă faptul că bullying-ul este o formă de intimidare, care are intenția de a face rău, el spune că acest comportament este și o formă de căutare de atenție.

Decisive în a face față bullying-ului sunt: limbajul nonverbal, postura pe care o ai, mersul hotărât, felul cum vorbești, siguranța pe care o transmiți.

Dar, cine este bully, adică agresorul? În general, copiii traumatizați sunt bully, copiii care au avut parte de bullying în trecut, fie de la colegii lor mai mari, fie de la părinți, din păcate, fie de la un frate, o soră, bunici, unchi, vecini:

„Bully nu e un copil rău. Dimpotrivă. Un copil care caută să manifeste comportamente agresive și răutăți de genul ăsta împotriva altor copii are atâta suferință în interiorul lui încât dă pe afară și asta se manifestă în comportament agresiv. El caută să-și recapete o parte din stima de sine pe care a pierdut-o atunci când a fost agresat și răspunde cu aceeași monedă împotriva copiilor mici din jurul lui”.

Jiu Jitsu Brazilian echilibrează această discrepanță între agresat și agresor, spune Marius Stan. Pe agresor îl face mai empatic, iar pe cel agresat îl face mai curajos.

SmartJob | Marius Stan, antrenor Jiu Jitsu Brazilian: Incapacitatea de a spune „nu” face ca bullying-ul să escaladeze

Ascultă podcastul SmartJob pe YouTube Music, Spotify, Apple Podcast.

Ce se întâmplă când nu răspunzi unui comportament agresiv? Factorul numărul unu pentru care există bullying-ul și pentru care e atât de larg răspândit este permisiunea tacită, incapacitatea de a spune „nu”, explică acesta:

„Un bully nu caută să-și expună integritatea corpului, nu caută să se vătămeze, el caută doar să-l bată pe celălalt, vrea doar să facă rău, nu vrea să își măsoare forțele, vrea doar să intimideze, să umilească.”

Cu alte cuvinte, dacă un agresor dă de un copil care este capabil să răspundă comportamentului agresiv cu tărie, cu hotărâre, cu determinare, atunci el va căuta o altă victimă care nu este capabilă să răspundă în același fel.

„Și eu am fost bully în clasa a VI-a”

Marius Stan mărturisește că, din păcate, și el a fost un copil care a intimidat și a agresat. S-a întâmplat în perioada gimnaziului, când era în clasa a VI-a.

„Cătălin, un coleg de-ai mei, era o fire cuminte, eu eram mai haotic. Am început să fac glume proaste despre el. După vreo săptămână, am rămas fără glume proaste. Cum el nu a reacționat, am zis, hai să trec agresiunea la un alt nivel, o piedică, un împins, agresiune fizică, un ciupit, palmă după ceafă”, povestește el.

Care sunt pașii atunci când ai de-a face cu un bully? Cum reacționezi?

„Felul cum te prezinți. Dacă stai cocoșat. nu merge «băi Marius, lasă-mă-n pace». Dacă stai drept, umerii în spate, pieptul în față, «băi Marius, lasă-mă-n pace» sună altfel. Deci, reacția verbală ar trebui să fie prima și să fie fermă.”

Dacă nu funcționează acest prim pas, copiii trebuie să vorbească cu un adult responsabil, care este în măsură să le rezolve problemele prin mediere. Abia pe locul trei este agresiunea:

„De multe ori, pasul unu și pasul doi nu funcționează. Din păcate, mulți părinți și adulți, în general, nu iau în serios atunci când copiii le povestesc: «uite, mi-a vorbit urât la școală și s-a întâmplat de mai multe ori sau m-a agasat sau mi-a pus piedică sau m-a împins». Sunt copii, se rezolvă. Ok, bine, se rezolvă, dar, dacă tot continuă, e bine să investighezi măcar problema.”

Jiu Jitsu Brazilian este despre imobilizare și negociere și i se spune „Arte suave”, explică antrenorul, pentru că ambele părți implicate pot scăpa nevătămate:

„Odată ce inamicul este imobilizat, este la sol cu cel care se apără și care e în control, există această negociere în care cel care se apără caută să-l facă pe atacator să se potolească. Nu s-a livrat niciun pumn, niciun picior din partea celui care se apără. În cel mai rău caz, atacatorul s-a lovit. Dacă nu a știut să cadă, a picat pe asfalt.”

Bullying în online și provocările care duc la tragedii

Dacă în bullying-ul care se întâmplă în lumea reală există aceste pârghii clare pe care le poți folosi, ce instrumente ai avea când vine vorba de bullying online sau cyberbullying?

„Cred că factorul numărul unu care să te ajute, inclusiv împotriva bullying-ului online, este stima de sine, care se capătă cu o educație potrivită din partea părinților și cu practicarea unui sport, de preferat sport de contact. Sporturile înseamnă sănătate, înseamnă disciplină, înseamnă conștientizarea gândurilor și a emoțiilor și organizare mentală.”

În momentul în care ai stimă de sine, n-o să mai fii atât de corupt de toate provocările online ca să dovedești lucruri, spune antrenorul: „Deci, nu voi căuta această stimă de sine în aprobarea celorlalți, aprobarea colegilor mei sau a prietenilor mei.”

Care e diferența între provocările pe care le primea și el, copil fiind, în copilărie, și provocările pe care adolescenții le primesc astăzi, în online, și care duc la tragedii?

„Dacă la noi era din vorbă în vorbă și rămânea local, acum orice provocare are tendința să devină globală. Dacă a mai fost făcută și de un influencer, atunci lucrurile se complică grav. Copiii vor să fie cool ca influencerii.”

Frica cea mai mare a copiilor și a adolescenților este de a relata bullying-ul, de a vorbi despre asta și are legătură cu incapacitatea de a spune „nu”, susține Marius.

„Ei spun: nu vreau să fiu sifon, adică pârâcios. Dar, ce înseamnă să fii pârâcios? Vorbesc cu copiii la antrenamente despre asta. Pârâcios înseamnă să spui despre un copil lucruri care nu te privesc. Dar, când spui că cineva te împinge, te lovește, îți vorbește ție urât, atunci nu ești pârâcios.”

Antrenorul remarcă lipsa comunicării dintre părinți și copii și insistă pe a ne asculta copilul, a avea o relație apropiată cu el:

„Părinții nu mai vorbesc atât de mult cu copiii, nu le ascultă experiențele din timpul zilei, nu mai au timp și-atunci ne mirăm cum de am ajuns în situația în care copilul nu prea ne mai spune ce face la școală. Păi, dacă nu ai reușit să-ți faci timp să-l asculți când avea ceva de zis?”.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.