„Oameni, destine, istorie”, 21 noiembrie 1998.
Mircea Iorgulescu: „Invitatul emisiunii de astăzi este, doamnelor și domnilor, Monica Lovinescu. Mai este oare nevoie de o prezentare la Europa Liberă a Monicăi Lovinescu? Desigur nu. Vreme de peste 30 de ani, de la începutul anilor ʼ60 și pînă în vara anului 1992, identitatea Europei Libere în limba română și identitatea Monicăi Lovinescu au fost de nedespărțit. Spuneai „Europa Liberă” și reflex înțelegeai „Monica Lovinescu”. Spuneai „Monica Lovinescu” și înțelegeai reflex „Europa Liberă”. Și, de fapt, cele două identități sînt de nedespărțit și astăzi, chiar dacă prezența Monicăi Lovinescu pe undele scurte ale Europei Libere a devenit, prin forța împrejurărilor, un eveniment. Un eveniment și bineînțeles o sărbătoare pentru noi și, deopotrivă, pentru ascultătorii Europei Libere.
Your browser doesn’t support HTML5
Mircea Iorgulescu în dialog cu Monica Lovinescu
Convorbirea pe care am avut-o la Paris cu Monica Lovinescu, înainte cu puțin timp de aniversarea zilei sale de naștere (s-a născut la 19 noiembrie 1923), nu a fost nici festiv-protocolară, nici sentimental-nostalgică, deși a fost un prilej de confesiuni și de evocări. Dar sub semnul prezentului. Un semn absorbant, fiindcă am pornit de la apariția în presa din România a unor fragmente și rezumate de jurnale ținute de Monica Lovinescu în perioada adolescenței.”
(Textul integral al emisiunii a fost publicat în vol. M. Iorgulescu, „Convorbiri la sfârșit de secol”. Editura Fundației Culturale Române, 2006, pp. 99-118).