Moartea unui copil de trei ani după o operație de polipi. Justiția, după 12 ani: spitalul e vinovat

Aproape 12 ani au trecut de când Alexandru, un băiat de trei ani din Sibiu, murea în cel mai mare spital din județul Sibiu, după o banală operație de polipi.

Iar moartea lui nu a fost nici până în prezent elucidată – printr-o sentință definitivă – de justiția din România.

Spitalul Județean din Sibiu, cel în care a murit Alexandru, a fost condamnat zilele trecute să plătească daune de câte 80.000 de lei celor doi părinți ai lui Alexandru.

E deja a doua sentință în acest proces, în apel, însă nu și ultima – pentru că urmează recursul.

Alexandru a ajuns la Spitalul Clinic Județean din Sibiu pe 5 iunie 2013.

Avea analizele făcute și fusese adus de părinți pregătit pentru ceea ce credeau că va fi o intervenție chirurgicală banală. Zece zile mai devreme, copilul de trei ani fusese diagnostic cu adenoidită cronică (polipi) – o afecțiune des întâlnită la copiii de vârsta lui.

Deși fusese sedat, copilul a continuat să plângă și să fie agitat atunci când a ajuns în sala de operații – se menționează în hotărârea judecătorească de zilele trecute a Tribunalului Sibiu, prin care Spitalul Județean a fost găsit vinovat de moartea lui Alexandru.

În protocolul de după operație, medicul a consemnat că băiatul a fost agitat și în timp intervenției propriu-zise, care nu a durat mai mult de 1-2 minute.

După operație, medicul chirurg a trimis copilul, alături de mamă, la un salon de femei – unde asistenta șefă a instruit-o pe adultă să îl țină pe băiat pe burtă, pentru „a evita aspirarea unui cheag de sânge în trahee”.

Asistenta și medicul care se ocupaseră de Alexandru au plecat, imediat după, la o altă operație.

Mama, într-o declarație dată în instanță, a precizat că „în momentul în care i-a fost dat copilul, a constatat că acesta avea sânge la gură, față și pe pijamale, fiind agitat și plângând, aspect care a speriat-o, deoarece nu se aștepta să vadă atâta sânge, în condițiile în care doctorul îi comunicase că operația la care urma să fie supus minorul era una simplă”.

Minute vitale pierdute

Mama, practic, a fost lăsată să-și supravegheze fiul după operație.

La un moment dat, copilul a adormit. După aproximativ o jumătate de oră, mama a ieșit să discute cu chirurgul – care tocmai terminase o altă operație; i s-a spus că totul a decurs normal.

Când a revenit în salon, după alte zece minute, „a realizat că fiul ei s-a liniștit prea dintr-o dată, astfel că a încercat să îi ia pulsul la mână, fără a-l simți, și i-a ascultat respirația cu urechea la gura copilului, fără a auzi ceva” – conform hotărârii judecătorești.

Mama a vrut să-l trezească pe Alexandru, l-a scuturat, însă băiatul nu dădea semne de viață. Femeia a ieșit pe hol și a alertat prima asistentă care i-a ieșit în cale. Aceasta vrut să îi ia pulsul, dar nu l-a simțit. În salon au ajuns în scurt timp mai mulți doctori și asistente, printre care și medicul curant.

În hotărârea judecătorească se menționează că în salonul în care se afla Alexandru nu exista nici pulsoximetru, nici echipament de resuscitare.

Primul aparat a fost adus dintr-un alt salon, iar resuscitarea s-a făcut după „circa 5-10 minute”, când la Secția de ORL a ajuns un echipaj de la Unitatea de Primiri Urgențe.

„Un membru al echipajului UPU l-a intubat pe minor și i-a administrat adrenalină, iar, la un moment dat, a decis mutarea copilului de pe pat pe jos pentru a avea mai mult spațiu de manevră. La circa 10-20 de minute de la începerea manevrelor de către cadrele de la UPU, activitatea cardiacă a minorului a reînceput, însă acesta a rămas în comă” – hotărâre judecătorească.

Alexandru a fost transferat apoi la Secția ATI a Spitalului Județean din Sibiu, însă nu și-a mai revenit. Pe 14 iunie a suferit un stop cardio-respirator și nu a mai putut fi resuscitat.

Posibilele cauze ale morții

De ce a murit Alexandru? Nu e clar.

Expertizele medico-legală făcute după ce copilul s-a stins au arătat că operația de polipi a fost reușită.

Una dintre expertize spune că, după intervenție – „cel mai probabil” – laringele său s-a contractat și băiatul nu a mai putut respira, din cauza „stimulării receptorilor nervoși locali, incident posibil în urma intervențiilor chirurgicale în sfera ORL”.

O alta, a Comisiei Superioare de Medicină Legală, spune că „nu există legătură de cauzalitate între modalitatea de supraveghere postoperatorie și instalarea stopului cardio-respirator”, însă că băiatul nu a mai putut respira „nu ca urmare a unui laringospasm, ci foarte probabil ca urmare a aspirării în căile respiratorii a unui cheag voluminos, cu asfixie consecutivă.”

Cert e că expertizele medicale au arătat că „momentul instalării stopului cardio-respirator nu a fost surprins prompt”.

Precum și că – după ce cadrele medicale au observat că băiatul nu mai respiră – resuscitatea, „deși adecvată, a fost, datorită mijloacelor existente în secție, insuficientă”.

„Prelungirea timpului scurs între producerea stopului și momentul reluării activității cardiace (timp aferent deplasării personalului menționat) a condus la producerea leziunilor cerebrale hipoxice ireversibile, care ulterior au determinat decesul.”

Dacă ar fi fost dus după operație într-un compartiment specializat și s-ar fi intervenit mai rapid, asta ar „fi redus considerabil riscul instalării encefalopatiei hipoxice și a consecințelor fatale ale acesteia.”

Acest „s-ar fi intervenit” a fost important în context juridic.

De ce a fost sancționat doar spitalul

Asistenta și medicul care s-au ocupat de Alexandru a fost cercetați penali și pârâți și în procesul civil soluționat zilele trecute la Sibiu.

Judecătorii au considerat că nu vreo acțiune sau inacțiune de-ale lor l-au ucis pe Alexandru, ci lipsa protocoalelor și a echipamentelor.

Mai exact, faptul că băiatul a fost dus într-un salon nepotrivit pentru starea sa de după operație, în care nu exista nici măcar un pulsoximetru – care să alerteze cadrele medicale când ceva e în neregulă cu pacientul.

Ceea ce nu se mai întâmplă în prezent, spune pentru Europa Liberă purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean din Sibiu, Călin Boar.

El susține că, acum, la Secția ORL există „echipamente de monitorizare a semnelor vitale”, precum și aparatură de resuscitare pentru pacienți. Adică ceea ce i-ar fi putut salva viața lui Alexandru.

„La ora actuală există protocoale care reglementează modalitatea de realizare a supravegherii post-operatorii și un regulament de funcționare a blocului operator”, adaugă el.

Boar ne-a precizat că nu comentează decizia Tribunalului Sibiu, prin care spitalul a fost obligat să achite daune de 160.000 de lei.

Lipsa protocoalelor și echipamentelor sunt argumentele pentru care cadrele medicale au fost exonerate de moartea lui Alexandru, însă spitalul – ca entitate juridică – nu.

Iată un pasaj relevant din decizia judecătorilor:

„Pierderea suferită de reclamanţi nu comportă termen de comparaţie, iar nevoia de a găsi responsabili pentru tragicul deznodământ este absolut firească, în condiţiile în care intervenţia la care a fost supus minorul a fost una banală şi nimeni nu putea anticipa complicaţia care a condus la decesul pacientului. Cu toate acestea, dincolo de încărcătura emoţională semnificativă a situaţiei, lucrurile trebuie văzute cu detaşare şi analizate nu prin prisma unui sistem medical ideal, ci exclusiv prin raportare la condiţiile concrete existente la nivelul unităţii medicale, la momentul producerii evenimentului. Or, în condiţiile în care practica generală era ca pacientul să fie plasat în salon alături de aparţinător, asistenta medicală avea în grijă 17 pacienţi, iar medicul tocmai finalizaze cea de-a doua intervenţie chirurgicală, nu li se poate imputa celor doi intervenienţi o lipsă de profesionalism şi în niciun caz o nepăsare faţă de evoluţia postoperatorie a minorului.”

Europa Liberă a discutat, luni, și cu avocatul părinților lui Bogdan, Marcel Ulmeanu.

Acesta ne-a transmis că, momentan, nu comentează sentința din apel a Tribunalului Sibiu.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.