România a bătut la porțile Schengen timp de 14 ani. De ce a fost atât de complicată aderarea și cine s-a opus

Când România și Bulgaria au aderat la UE, în 2007, existența spațiului Schengen era înscrisă în legea fundamentală.

Cele două țări au semnat acordul de aderare la Uniunea Europeană (UE) cu ochii și la spațiul de liberă circulație. Era atât un drept, cât și o obligație desprinsă din Tratatul de Aderare. Acest lucru se va întâmpla abia de la 1 ianuarie 2025, la 18 ani de când România și Bulgaria au devenit membre UE.

Aderarea la Schengen are două aspecte: cel tehnic – de îndeplinire a condițiilor necesare – și cel politic, care ține de diplomația internațională și de încrederea celorlalte capitale.

Dacă pregătirea României pentru Schengen ar fi fost un copil, ar fi fost gata să primească buletin. Timp de 13 ani, din 2011 și până astăzi, România a așteptat cu temele făcute să adere. Comisia Europeană și Parlamentul European i-au susținut cauza.

Opoziția, însă, a venit de la nivel politic. Orice decizie majoră precum aderarea unui nou stat la Spațiul Schengen de liberă circulație trebuie aprobată în unanimitate de reprezentanții statelor membre. Olanda și Austria au fost principalii opozanți ai aderării României și Bulgariei la Schengen.

Inițial, olandezii au invocat faptul că România are probleme cu corupția. E un laitmotiv în relația olandezilor cu țările est-europene, fiind același motiv pentru care cetățenii olandezi au respins prin referendum un acord de liber comerț cu Ucraina, în 2016.

Argumentul a picat odată ce România a „absolvit” cu brio monitorizarea prin MCV (Mecanismul de Cooperare și Verificare), în 2023.

Austriecii au fost ultima piedică. Ei s-au opus vehement în ultimii ani din cauza atitudinilor anti-migranți – nu explicit împotriva migranților din România –, ci spunând că prin granițele României s-ar scurge anual zeci de mii de oameni care vin din Orientul Mijlociu și ajung să solicite azil pe teritoriul lor.

În 2024, într-un final, autoritățile române, cu sprijinul celor de la Bruxelles, i-au convins pe austrieci să își dea OK-ul mult așteptat.

Condițiile tehnice, un angajament pe care România l-a îndeplinit încă din 2011

România a îndeplinit toate criteriile tehnice încă din 2011. Acesta fusese și termenul stabilit inițial pentru intrarea în Schengen, după aderarea României la UE, în 2007.

Țara beneficiase deja de programe de preaderare care o ajutau să îndeplinească nu doar criteriile pentru UE, ci și cele pentru Schengen, astfel că nu mai rămânea decât de implementat un Plan de Acțiune Schengen Revizuit.

În 2007, guvernul de la București s-a ocupat de câteva obiective tehnice, precum întărirea controlului la granițele externe și lupta împotriva criminalității transfrontaliere. A urmat un an de pregătiri pentru procesul de evaluare, iar în 2009 au avut loc vizitele de evaluare în domenii precum vizele, cooperarea polițienească și frontierele maritime.

Expoziție de prezentare a aparaturii de supraveghere a frontierei achizitionate de Poliția de Frontieră din fonduri europene nerambursabile, prin Facilitatea Schengen. Noiembrie 2010.

Toate evaluările UE erau pozitive. În 2011, România a închis cu succes procesul de evaluare. În fiecare an de atunci, Comisia și Parlamentul European au reamintit că România a îndeplinit toate condițiile tehnice pentru aderare.

În 2011, raportul despre aderarea României și Bulgariei la Schengen a fost adoptat cu o majoritate covârșitoare de Parlamentul European și a fost adoptat și de miniștrii de interne reuniți în Consiliul de Justiție și Afaceri Interne (JAI).

Olandezii și austriecii, principala opoziție la aderarea României

A urmat evaluarea politică: celelalte capitale trebuiau să-și dea acordul în unanimitate pentru a permite intrarea unui nou membru în Spațiul Schengen. Aici, însă, România s-a confruntat cu mai mulți contestatari care i-au oprit procesul: Olanda, Franța, Germania și Austria.

Prima țară care s-a declarat puternic împotriva aderării României la Schengen a fost Olanda, care în 2011 donase Aeroportului Henri Coandă scannere corporale, într-un program de combatere a traficului de droguri. Olandezii insistau că România are o problemă încă nerezolvată cu corupția.

„Imaginați-vă că aveți o ușă cu opt dintre cele mai bune încuietori din lume. Dar înaintea acelei uși stă cineva care îi lasă pe toți să intre – atunci ai o problemă”, spunea, în 2011, ministrul olandez pentru imigrație, Gerd Leers.

Olanda și Finlanda au ajuns să se opună amândouă la consiliul JAI din septembrie 2011, cel care trebuia să fie decisiv.

Ministrul olandez pentru Imigrație, Gerd Leers, pe 22 septembrie 2011, la Consiliul JAI, când nu a evitat să spună că problema României este corupția.

Așa că România a acceptat un nou set de condiții, pe care le-a implementat până în 2012. La un alt JAI, în 2013, tema corupției i-a deranjat din nou pe olandezi, dar și pe germani și francezi. Așa că aderarea a fost amânată pe perioadă nedeterminată, deși majoritatea țărilor erau de acord să ofere României un termen clar de aderare.

În decembrie 2022, țările membre UE au fost de acord să primească în Schengen Croația, cel mai nou membru al uniunii. De atunci, țara balcanică a adoptat și moneda unică.

În același consiliu JAI în care s-a aprobat aderarea Croației, au fost respinse din nou România și Bulgaria, de această dată de către Austria și Olanda.

„Nu va exista nicio extindere atât timp cât frontiera externă nu este protejată eficient”, declara despre România ministrul de Interne de la Viena, Gerhard Karner. În ciuda dovezilor că intrările acelea ilegale se fac via Serbia și nu via România, austriecii au rămas hotărâți să-și mențină veto-ul.

Ministrul de Interne al Austriei, Gerhard Karner, se întalnește cu Lucian Bode, ministrul român de Interne, la București, 26 aprilie 2022.

Pentru a combate corupția și a întări justiția, România a fost monitorizată prin MCV – Mecanismul de cooperare și verificare – încă de după ce a aderat la UE.

Anul trecut, după 16 ani, Comisia a închis MCV pentru România și Bulgaria. Concluzia Executivului european a fost că cele două țări au făcut progrese importante în ceea ce privește statul de drept. Argumentul corupției, invocat de olandezi, pica.

Tot în 2023, Comisia a cerut din nou aderarea României la Schengen, iar Parlamentul și-a declarat susținerea.

De data aceasta, cel mai mare oponent a fost Austria, care insista că România nu-și poate proteja granițele externe (pentru că argumentul despre corupție și statul de drept fusese încheiat odată cu MCV-ul).

Opoziția Vienei venea pe fundalul sentimentului puternic anti-migranți, deși gestionarea migrației la granițele externe nu este unul dintre criteriile clar definite pentru aderarea la spațiul de liberă circulație.

Și Bulgaria a trebuit să-i convingă pe austrieci că este pregătită să intre în spațiul Schengen. Premierul de la acea vreme, Rumen Radev (c), îi arată omologului său austriac Karl Nehammer (dr) cum și-au întărit granița cu Turcia. 23 ianuarie 2023.

Mai mult, în Austria urmau alegeri parlamentare, astfel că guvernul condus de conservatorul Karl Nehammer nu era pregătit să-și asume o astfel de măsură înaintea campaniei. Într-un final, deși extremiștii de dreapta au câștigat alegerile din Austria, aceștia au fost ținuți la distanță de guvernare și Nehammer a devenit din noul cancelar.

România a amenințat că va ataca Austria la Curtea Europeană și că va cere despăgubiri pentru banii pierduți așteptând – la propriu și la figurat – la porțile Schengen.

Nici Olanda nu s-a arătat foarte prietenoasă față de aderarea Bulgariei, ceea ce era important, din moment ce România și Bulgaria încă erau considerare „la pachet”. Această opoziție s-a domolit doar la finalul anului trecut.

Cu piciorul în ușă: Air Schengen

Într-un final, guvernul de la București a reușit să obțină un compromis: o aderare la Schengen în două faze, inițial prin ridicarea granițelor aeriene și maritime, apoi cu cele terestre. Acordul politic a fost anunțat la sfârșitul lunii decembrie 2023.

România a primit și noi fonduri pentru securizarea frontierelor în martie anul acesta, pe când Austria încă nu era convinsă să renunțe la veto-ul pentru aderarea deplină a țării în spațiul de liberă circulație.

Primii călători care au intrat în România fără să le fie controlate documentele au sosit cu un zbor Austrian Airlines de la Viena.

România a aderat la Air Schengen pe 31 martie 2024. De atunci, nu se mai controlează documentele pentru cursele către alte țări Schengen la aeroporturile și porturile românești. Prima cursă care a aterizat pe aeroportul Otopeni după intrarea în vigoare a Air Schengen a fost, în mod ironic, una venită de la Viena.

După exuberanța de la 1 aprilie, mai rămânea un hop: aderarea cu granițele terestre. În timp ce România încă stătea cu ochii pe Schengen, Germania și Franța și-au reintrodus controalele la graniță, ca măsură împotriva migranților.

Diplomația dă semnale pozitive

Premierul maghiar Viktor Orban, a cărui țară se află în a doua jumătate a anului 2024 la președinția rotativă a Consiliului European, promitea însă aderarea României la Schengen până la sfârșitul anului. Diplomația maghiară a devenit un susținător al cauzei României și Bulgariei din propriu interes, pentru a avea la dosar o realizare majoră într-o președinție profund contestată și boicotată la nivel înalt.

În noiembrie, presa austriacă scria că Viena ar putea renunța la blocarea aderării României și Bulgariei, în timp ce premierul Marcel Ciolacu anunța ferm că România va intra pe deplin în Schengen până la Paști. Oficialii români s-au întâlnit cu cei austrieci la Budapesta, într-un summit organizat de guvernul Orban.

Întâlnire între oficialii români, bulgari, austrieci, unguri și UE, Budapesta, 22 noiembrie 2024. În fotografie, miniștrii de interne ai: României (Cătălin Predoiu), Ungariei (Sandor Pinter), Austriei (Gerhard Karner) și Bulgariei (Atanas Ilkov). Cu ei, comisara Ylva Johansson.

Și din partea Comisiei erau semnale pozitive. Ylva Johansson, comisara pentru Afaceri Interne, spunea la sfârșitul lunii noiembrie pentru Europa Liberă că este optimistă că Viena își va schimba atitudinea.

„Nu văd niciun obstacol, trebuie s-o spun. Totul este îndeplinit. Totul este pregătit. România și Bulgaria sunt pregătite. Spațiul Schengen este pregătit. Așa că nu văd niciun obstacol. Este timpul să ridicăm acum controalele la frontierele interne”, afirma Johansson.

Câteva zile mai târziu, au început aprobările oficiale ale Consiliului Uniunii Europene. Pe 27 noiembrie, ambasadorii UE au agreat aderarea deplină a României la spațiul Schengen începând cu 1 ianuarie 2025.

Pe 10 decembrie, ministrul de Interne de la Viena, Gerhard Karner, a confirmat că țara sa renunță în sfârșit la opoziția față de aderarea completă a României și Bulgariei.

Ministrul de Interne Cătălin Predoiu se întâlnește cu noul Comisar european pentru afaceri interne, austriacul Magnus Brunner. Bruxelles, 12 decembrie.

„Putem face următorul pas la Consiliul UE (Justiţie şi Afaceri Interne)”, a declarat Gerhard Karner. El insistă că amânările de până atunci au redus masiv trecerile ilegale ale frontierei Austriei cu Ungaria.

O zi mai târziu, și parlamentul olandez a hotărât să susțină aderarea deplină a României și Bulgariei la spațiul Schengen. Nici aceasta n-a fost o decizie ușoară. Guvernul de extremă dreapta de la Haga a încercat să introducă o moțiune prin care să decidă blocarea intrării celor două țări în Schengen, însă aceasta a fost respinsă după ce toate partidele mai puțin cel condus de extremistul Geert Wilders au respins moțiunea.

Spațiul Schengen, un proiect mereu în dezvoltare

Proiectul este unul definitoriu pentru Uniunea Europeană. Spre finalul anilor ‘80, țările din ce era pe atunci Comunitatea Europeană își doreau să-și asigure bunăstarea comercială. Astfel a apărut un acord interguvernamental între cinci țări: Franța, Germania, Belgia, Olanda și Luxemburg, care se angajau la comerț mai liber între ele.

Proiectul s-a dovedit a fi de succes și a crescut, iar în 1990 – un moment în care UE a fost într-adevăr creată ca mod de guvernare nemaiîntâlnit în istorie, definit de noile proiecte ambițioase precum moneda unică euro și libera circulație – în micul sat Schengen din Luxembourg s-a semnat Convenția care stabilea zona fără controale interne la graniță.

Aceasta a fost adoptată de celelalte state din UE în 1995 dar a devenit lege doar odată ce a fost inclusă în tratatul de la Amsterdam din 1997, implementat în 1999. Deci, deși Schengen este asociat fundamental cu UE, nu este chiar un proiect atât de vechi. În fapt, nici UE nu exista așa cum e acum, până în anii 2000, ea fiind o construcție continuă.

În prezent, Spațiul Schengen acoperă patru milioane de kilometri pătrați și o populație de 420 de milioane de oameni din 25 de state UE (fără Irlanda și Cipru) și cele patru țări din Asociația Liberului Comerț European (Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția).

Controlul de la granițe n-a fost dur doar pentru românii care se duceau în vacanță. Șoferii români de TIR-uri și-au petrecut săptămâni sau chiar luni din viață stând la cozile interminabile pentru a intra sau a ieși din țară.

În Spațiul Schengen, oamenii pot călători fără a fi supuși controalelor la frontieră. Același tratament se aplică și transporturilor comerciale. Orice cetățean poate călători, munci și trăi în altă țară UE fără formalități speciale, iar această libertate este asigurată de apartenența la Schengen.

Mai mult, țările Schengen își armonizează condițiile privind vizele și cooperarea consulară, au un sistem comun de extrădare și de transfer al executării hotărârilor penale.

În 2024, UE a introdus noi reguli pentru codul granițelor Schengen, care să întărească modul în care se guvernează spațiul de liberă circulație și să introducă controale mai puternice la granițele externe. În baza acestui nou cod și-au reintrodus controale la graniță țări precum Germania sau Franța.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.