Analiză | Interesele din spatele fuziunilor. De ce curtează PSD și PNL „partidele de buzunar”

Discuții despre posibile fuziuni între partidele care au ratat alegerile, oficializându-și astfel statutul de „partide de buzunar”, și PSD sau PNL au apărut spre finalul anului trecut. Acum, primii pași au fost deja făcuți.

PMP, partid patronat în trecut de Traian Băsescu și condus în prezent de Cristian Diaconescu, privește spre liberali. Aceștia l-ar primi cu brațele deschise dintr-un motiv terestru: cei 2.137 de consilieri locali și 67 de consilieri județeni.

ALDE, partid care l-a avut la timonă pe Călin Popescu Tăriceanu și care a fost în alianță la guvernare cu PSD în toată perioada Liviu Dragnea, se orientează tot spre PNL, în timp ce Pro România, condus de Victor Ponta, bate la ușile PSD.

Soarta niciunuia din aceste partide nu este una de invidiat, de la mărire (adică guvernare și mandate în parlament) la fuziune prin absorbție cu partidele din care s-au desprins cu ani în urmă. Este un drum deja bine bătătorit în politica românească, pe care l-au străbătut mai toate partidele care au divorțat de formațiunile-mamă. Acum încearcă să facă drumul în sens invers, în căutare de acces la resurse, funcții dar și pentru a opri dispariția completă de pe scena politică a unor lideri.

Sociologul și analistul Ovidiu Voicu spune pentru Europa Liberă că interesul este de ambele părți.

„Pentru partidele mari sunt două interese importante: unul e politic, să domine zona ideologică respectivă, ca poziționare, al doilea economic. Pentru că aceste partide mici au niște avantaje materiale și o zestre electorală. Din perspectiva partidului mic contează mai mult în momentul de față aspectele economice. Dar și rămânerea liderilor în politică într-un fel sau altul”.

Profesorul și analistul Andrei Țăranu spune că partidele mari vor să își întărească poziția în perspectiva următoarelor alegeri.

„E o perioadă de pace și toți vor să vadă cum pot să câștige bani reorientându-se, că de aceea vor să se ducă spre PNL sau PSD. Aleșii locali ai partidelor mici vânează și ei un acces mai bun la resurse, iar cei mari vor să-și întărească poziția politică pentru următoarele alegeri".

PMP, fuziune prin „puci”. Ștampila e la Diaconescu, Facebook-ul la Tomac

PNL a început discuțiile pentru fuziune cu PMP, stabilind și o echipă de negociere, dar Cristian Diaconescu s-a opus ideii, acuzând că liberalii urmăresc „desființarea PMP". Ceea ce e perfect adevărat, căci fuziunea asta ar înseamna: înghițirea partidului mic de cel mare. Mai mult, Diaconescu a acuzat că PNL încearcă „să-și facă loc în mod fraudulos pe dreapta eșichierului politic din București”. Mesajul este clar: după alianța la guvernare dintre PNL și PSD, liberalii au probleme de identitate.

Spre deosebire de Cristian Diaconescu, gruparea formată în jurul lui Eugen Tomac presează pentru fuziune, motiv pentru care ar vrea să scape de „piedica” Diaconescu. Așa că a inițiat convocarea unui Congres. Pe pagina de Facebook a partidului s-a anunțat că miercuri, 12 ianuarie, s-a întrunit Colegiul Național la care au participat 44 din 69 de membri, care au decis convocarea congresului pentru 19 februarie.

De aici acuzele de puci. „Deciziile de demitere și numire a altor persoane pe loc, cât și așa-zisul Congres anunțat pentru februarie sunt ilegale, urmând ca cei care au organizat această inițiativă să cunoască consecințele în scurt timp”, a fost replica lui Diaconescu pe pagina sa de Facebook.

De fapt, comunicarea, adică pagina de Facebook a PMP este în mâna grupării Tomac, dar, pe de altă parte, ștampila partidului, care dă accesul la resurse, este la Diaconescu.

De exemplu, anul trecut PMP a primit subvenție de la bugetul de stat aproape 2,5 milioane de lei, ceea ce reprezintă o sumă importantă pentru partid. La PMP, afacerea e subvenția, spune Ovidiu Voicu.

„Să ne aducem aminte că la Pro România, Victor Ponta și-a luat mașină de 130 de mii de euro și și-a dat salariu de 5.000 de euro din subvenția pentru partid. Adică e o mică afacere pentru oamenii aceștia rămași în afara parlamentului, dar care mai au aleși locali și primesc și subvenție. La PMP afacerea e cu subvenția”.

PNL și PMP nu s-au aflat pe poziții ireconciliabile în trecutele alegeri. Mai mult, în octombrie 2020 au semnat un protocol de colaborare la nivel local pentru formarea majorității în consiliile locale. „PMP este aliatul nostru tradițional, firesc și previzibil, spunea la vremea respectivă Daniel Fenechiu într-un interviu pentru Europa Liberă. Ludovic Orban întărea și el ideea alianței.

PNL adună așchiile ALDE

PNL este interesat de ALDE, partidul înființat de Călin Popescu Tăriceanu în 2015, după plecarea din PNL, dar condus acum de Daniel Olteanu. Acest partid are 861 de consilieri locali și 12 consilieri județeni, ceea ce ar însemna o întărire a PNL în vederea alegerilor locale de peste aproape trei ani. Oricum, negocierile cu ALDE par mult mai liniștite decât cele cu PMP deși cele două partide au fost pe poziții adverse în perioada în care ALDE s-a aflat la guvernare alături de PSD (2016-2019).

Motivul poate fi acela că la această fuziune nu se află în cărți și Călin Popescu Tăriceanu, persoană care a fost vârf de lance în atacurile la adresa PNL în perioada Liviu Dragnea. Potrivit declarațiilor lui Daniel Olteanu, ales președinte la congresul din aprilie 2021, Tăriceanu nu a mai revenit în ALDE.

Fostul lider ALDE a demisionat din partid în 2020 după decizia de a fuziona cu Pro România pentru a candida împreună la alegerile parlamentare. Nici fuziunea, nici candidatura comună nu le-au ajutat însă prea mult pentru că nu au reușit să depășească pragul de 5%, rămânând astfel în afara parlamentului.

„Din perspectiva PNL mai importantă e partea politică, adică o anumită poziționare în nișa ideologică. PNL vrea să se așeze ca partid conservator și se împiedică de noul partid al lui Orban, de partidul lui Băsescu, și atunci încearcă să-i adune. De la ALDE oricum au fost recuperați Sorin Cîmpeanu și Daniel Constantin”, spune pentru Europa Liberă Ovidiu Voicu.

Negocierile sunt pe calea cea bună, purtătorul de cuvânt al PNL, Ionuț Stroe, a anunțat acum trei zile formarea unei comisii de negociere în vederea fuziunii. Iar Olteanu are toate motivele să fie recunoscător pentru că partidul a dispărut practic de pe scena politică, aceasta după ce a fost la guvernare, chiar și vioara a doua. „Le mulțumesc celor de la PNL pentru invitație, iar dacă acest dialog politic va merge spre o fuziune, asta vom vedea ulterior”.

Analistul și profesorul Andrei Țăranu explică pentru Europa Liberă că interesul principal al PNL este să adune de pe acum tot ce se găsește pe „dreapta” pentru că îi este frică de o hemoragie spre USR și spre partidul lui Orban înainte de alegeri.

„Interesul este să adune rămășițele, adică să-și întărească contingentul de primari, de consilieri locali și județeni și să-i aducă pe toți într-o ogradă. O parte din PNL ar vrea să adune tot ceea ce se numește dreapta, cu ghilimele. PNL va avea o hemoragie înspre USR și atunci încearcă să adune de la PMP și ALDE în numele dreptei ca să încerce să compenseze de pe acum”.

Victor Ponta bate la uși care i se deschid greu

Cu cei 1.885 de consilieri locali și cei 56 de consilieri județeni, partidul lui Victor Ponta, Pro România, este ca un spin în coasta PSD. I-ar vrea pe toți înapoi că să adune tot ce este pe partea de stânga, dar și ca să-și păzească flancurile de o eventuală reorientare a propriilor primari către AUR. Unii dintre aceștia împărtășesc viziunile și valorile antivacciniste și homofobe ale AUR. Acesta ar fi motivul pentru care PSD încearcă să strângă din altă parte, cum ar fi Pro România, spune politologul Andrei Țăranu pentru Europa Liberă.

Lucrurile nu sunt însă prea simple, trecutul a lăsat urme adânci pe care nu toți foștii colegi din PSD sunt dispuși să le oblojească. Ponta bate de mai multe săptămâni la ușa lui Marcel Ciolacu pentru a discuta despre fuziune iar acesta l-ar primi dacă nu s-ar opune categoric mulți lideri PSD. Cum ar fi Mihai Tudose, de exemplu, care nici nu vrea să audă de revenirea lui Ponta. Lucrurile nu se vor tranșa ușor, chiar dacă Ponta are sprijinul lui Sorin Grindeanu și al lui Vasile Dîncu.

Iar asta pentru că Victor Ponta are probleme complicate: nota de plată pentru gecile achiziționate în campanie este de 1 milion de euro, așa cum a arătat Europa Liberă, așa că partidul este la fundul sacului.

Scindarea, drumul spre irelevanță politică

PMP, Pro România sau ALDE nu sunt singurele partide create în urma scindării unor partide mari. Istoria postdecembristă este plină de astfel de exemple. Multe au dispărut fie înghițite chiar de partidele din care au plecat, fie prin diverse fuziuni cu final prea puțin fericit. PNL Aripa Tânără (PNL-AT), APR-ul lui Teodor Meleșcanu, UNPR și Partidul Conservator al Dan Voiculescu, Forța Democrată a lui Petre Roman sunt doar câteva din cele mai cunoscute exemple.

Toate au fost partide de lideri, formate pentru a le asigura acestora rămânerea în politică, spune Ovidiu Voicu.

„Dacă ne uităm la toate așchiile astea au fost niște partide de lideri, care se formează, de regulă, atunci când nu au acces la putere în propriul partid. Își fac o aripioară ca să fie șefi în continuare. Ele nu sunt partide cu priză la public, nici unul nu s-a dezvoltat în direcția asta, nu au trecut pragul electoral. Niciunul nu a însemnat mai mult decât un partid balama, dar pentru liderii respectivi a însemnat rămânerea în politică. Și Tăriceanu, și Ponta, și Băsescu au rămas în politică prin aceste partide, acesta a fost rolul partidului”.