Pe scurt
- La patru ani de la începerea războiului Rusiei în Ucraina, zeci de mii de refugiați au ales să trăiască în România.
- E mai aproape de casă și, în cazul în care războiul se va termina, ei vor putea să se întoarcă ușor în țară.
- Europa Liberă a stat de vorbă cu câțiva din ucrainenii care s-au refugiat în România încă din primele zile ale războiului început în 2022 și au ales să locuiască aici.
- Datele Eurostat arată că în România trăiesc peste 200.000 de cetățeni ucraineni.
Sâmbătă, pe 26 februarie 2022, la două zile de la declanșarea invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, Viktoriia Strutinska, originară din Kiev, a ajuns la Siret, la punctul de graniță dintre România și Ucraina.
Fugise din capitala ucraineană împreună cu o femeie gravidă – soția șefului ei – și erau în mașină de 29 de ore. Aproape 600 de kilometri are drumul, care, în mod normal, poate fi parcurs în 8-9 ceasuri.
La Kiev, Viktoriia lucra pentru o companie din domeniul mineritului care, din fericire, avea filială și în România. Directorul firmei i-a spus să plece.
„Șeful filialei de la București ne-a zis atunci că, dacă venim în București, ne va asigura cazarea. Și așa am venit în Capitală. Îmi aduc aminte că la graniță erau sute de voluntari, unii dintre ei ne-au zis că ne găzduiesc. Era atât de multă lume la graniță! Chiar dacă eu eram singură, atunci nu m-am simțit deloc singură”, rememorează Viktoriia venirea în România.
24 februarie 2022 – refugiați ucraineni trec granița în Romania pe la punctul vamal Siret, lânga Siret, județul Suceava.
De atunci, ucraineanca a rămas în București și lucrează la aceeași companie la care era angajată în Ucraina.
„De la început m-am simțit între prieteni, pentru că echipa din România a companiei ne-a ajutat mult”, spune Viktoriia, acum în vârstă de 43 de ani.
„Sunt recunoscătoare pentru tot ajutorul oferit de români și de companie. Nu mă așteptam ca prima mea vizită în România să fie în condițiile alea. Părinții mei au rămas la Kiev”, a mai spus Viktoriia.
Și-a făcut mulți prieteni – și printre ucrainenii care trăiesc în România, și printre români.
„Pentru mine a fost mai simplu pentru că știam bine engleza. Dar am început să învăț și româna, înțeleg bine, dar nu pot să vorbesc atât de bine – nu e deloc o limbă ușoară. Dar mă descurc dacă mă duc la magazin să cumpăr ceva”, mai spune Viktoriia.
Viktoriia Strutinska
Ca mulți alți ucrainenii fugiți din calea războiului, Viktoriia nu știa multe lucruri despre România.
„A fost destul de dificil la început, chiar dacă am avut mult sprijin. Mă gândeam tot timpul la părinții mei, care au rămas la Kiev, la fratele meu din Herson, care era ocupat de trupele rusești. Apoi, fratele meu a reușit să plece din Herson și m-am mai liniștit puțin”, spune Viktoriia. Fratele ei a plecat în Danemarca.
În primele luni, Viktoriia a stat numai la București, s-a concentrat pe job. După câteva luni, a pornit spre Kiev – voia să-și vadă părinții. „Am găsit o cu totul altă atmosferă atunci. Era ceva apăsător”, își amintește Viktoriia.
Viktoriia Strutinska
Cu timpul, s-a integrat în România și a început să călătorească.
„România e asemănătoare cu Ucraina, chiar și în privința naturii. Chiar îmi plac orașele. Mă simt în siguranță în România”, susține femeia.
„În Ucraina, chiar dacă toată lumea a obosit, continuă să facă ceea ce făceau. E foarte greu. În zona unde stau părinții mei nu există electricitate, dar oamenii încearcă să găsească soluții să se încălzească”, spune Viktoriia.
În cei patru ani de când locuiește în România, a trăit numai două situații în care a simțit că e o străină, dar spune ea, nu a fost ceva grav, ci doar mici neînțelegeri. „Oamenii sunt foarte calzi în general”, spune Viktoriia.
În toată această perioadă, ucrainenca a încercat să ajute cât mai mulți conaționali să se integreze și să își depună actele pentru permisul de ședere.
Acum are protecție temporară și speră să-și obțină cât de curând permisul de ședere. În acest timp, continuă să ajute ucrainenii.
„Ucrainenii de aici strâng donații și le trimit în Ucraina pentru că acolo e foarte greu iarna. Încerc să ajut și eu cât mai mult”, spune Viktoriia.
Alături de alți ucraineni, Viktoriia a participat la multe evenimente organizate pentru sprijinul ucrainenilor.
Ucraineanca spune că în fiecare zi încearcă să găsească motive pentru a continua.
„Ne-am integrat în societatea românească. Eu așa simt, mă simt la fel ca la Kiev. Aș vrea să se termine acest război. Să nu mai fie uciși civilii zilnic și să ne distrugă țara. Dar înțeleg că nu se va termina curând. Vreau să mă întorc acasă, dar mai întâi să se oprească bombardamentele”, spune Viktoriia.
Viktoriia Strutinska , 43 de ani, necăsătorită.
În Ucraina, locuia la Kiev, unde sunt în continuare părinții ei.
A plecat din Ucraina pe 24 februarie.
Viktoriia lucrează la o companie de minerit din Ucraina, care are și filială în România.
„Românii se asemănă puțin cu ucrainenii”
În februarie 2022, sute de mii de refugiați ucraineni au trecut granița în România cu mașini, autobuze, cu trenul, prin punctele vamale de la granița cu Ucraina – de la Siret, Isaccea, Sighetu Marmației, Halmeu, precum și pe la punctele de la frontieră cu Republica Moldova - Giurgiulești, Albița, Sculeni.
Olga Logvinenko și cei doi băieți ai ei au fost unii dintre ei. Au plecat din Harkov, din estul Ucrainei, la o săptămână și jumătate după începerea invaziei, și s-au îndreptat prima dată spre vestul țării, unde auziseră că era mai liniște.
„Când a început războiul, cam în primele două săptămâni am stat în adăpost la Harkov, dar ne-am dat seama că nu e bine și atunci am plecat spre vestul Ucrainei și de acolo am venit în România”.
„Aveam în România un văr care venise din Belarus și el ne-a spus atunci că putem să venim aici. Soțul meu a insistat să plec împreună cu băieții. Așa am trecut granița pe la Siret”, spune Olga.
Olga Logvinenko și familia ei s-au adăpostit pentru o vreme într-un buncăr din Harkov, apoi au decis să vină în România.
Aflase de pe un grup de Facebook că la Colegiul Mihai Viteazul din Capitală se înființase un hub educațional pentru copii și așa a decis să vină la București.
La școală, a întrebat dacă nu e nevoie de cineva care să predea engleza –asta făcea Olga în Ucraina. De atunci, ea predă limba engleză la hubul de la Colegiul Mihai Viteazul din Capitală.
Olga spune că a fost norocoasă într-un fel pentru că, în România, viața ei este apropiată de cea din Ucraina – face ce făcea și acasă. Între timp, a ajuns în România și soțul Olgăi.
Olga Logvinenko împreună cu soțul și băieții ei la granița cu România în martie 2022.
În cei patru ani de când locuiesc la București, copiii Olgăi se descurcă în limba română și, în plus, băieții fac fotbal la Dinamo.
Planul ei a fost să le asigure copiilor stabilitate și posibilitatea să învețe.
„Copiii merg și la școală românească, dar urmează și cursurile la școala ucraineană. Fac fotbal pentru că le place și făceau și în Ucraina”.
„Românii se asemănă puțin cu ucrainenii, dar limba română mi se pare dificilă și acum, deși înțeleg bine, de vorbit e mai greu”, spune femeia.
Nu s-a mai întors niciodată la Harkov, pentru că nu e sigur. „Din fericire, nu am rude acolo, în Harkov. Mama mea e în teritoriile ocupate din Lugansk. Toate celelalte rude ale mele sunt în Rusia, dar nu țin legătura cu ele”, afirmă femeia.
Olga ar vrea să rămână în România, pentru că s-a obișnuit, dar e dificil, spune ea, să devină cetățean român. Familia ei nu are rădăcini în România, iar pentru a deveni cetățean, spune legea, trebuie să știi limba română bine și să locuiești aici timp de opt ani.
Olga Logvinenko și băieții ei la școală.
„Fiul meu cel mare nu vrea să se mai întoarcă în Ucraina. Nu știm ce vom face. Dacă va trebui să plătim facultatea copiilor, nu știm dacă vom avea de unde. Dar vom vedea. Timpul ne va arăta ce e mai bine pentru noi. Oricum, la Harkov nu e mai întoarcem pentru că nu suntem în siguranță acolo”, spune Olga.
Olga Logvinenko, 42 de ani, căsătorită.
Înainte de război, era profesoară de limba engleză la Harkov, în estul Ucrainei.
A ajuns în România pe 1 martie 2022, împreună cu cei doi fii.
Lucrează ca profesoară de engleză pentru copiii ucraineni.
1 martie 2022 – refugiații din Ucraina primesc mărțișoare și ghiocei în vama Siret, județul Suceava.
„Nu cred că se va termina războiul mai devreme de 3-4 ani”
O altă ucraineancă, Polina Țimbal, a ajuns în România două săptămâni mai târziu decât Olga.
Pe 14 martie 2022, Polina, cele două fiice, mama ei, două pisici și câinele familiei s-au dat jos din tren în Gara de Nord din București.
„Când a început războiul eram la Kiev și am stat în buncăr – nu eram departe de Bucea. Apoi am decis să fugim. Nu știam unde să fugim. Atunci ne-am dat seama că singurul oraș mare unde puteam să mergem era Bucureștiul și așa am luat trenul și am venit aici”, își amintește Polina.
Polina Țimbal.
Una dintre voluntarele de la Gara de Nord le-a propus să meargă la Câmpina. Au stat acolo șase luni.
„În Ucraina eram director la o școală medicală. Când eram la Cîmpina am înțeles că trebuie să fac ceva. Am mers la Ploiești, unde am făcut un hub pentru copiii ucraineni. Acolo i-am întâlnit pe cei de la JRS România, care m-au angajat”, spune Polina.
Apoi, tot cu ajutorul celor de la JRS (asociația Jesuit Refugee Service), a plecat împreună cu fetele ei la București, la hubul educațional de la Școala 95.
„De atunci am lucrez aici. Am coordonat activitatea acestui hub educațional. Aveam 75 de copii la început. La început erau doar audienți, dar acum toți sunt elevi la școala românească. Iar eu sunt mediator la școală, pentru că avem mulți elevi ucraineni și au nevoie de asistență”, povestește Polina Țimbal.
Polina Țimbal în adăpostul din Kiev, înainte să plece în România.
Ucraineanca spune că va rămâne în România – și-a vândut apartamentul din Kiev și a cumpărat unul aici.
„Viitorul meu este aici pentru că fetița mea cea mică este în clasa a III-a și va termina școala aici”, spune Polina.
Polina și fiica ei plănuiesc să rămână în România.
„Acolo sunt probleme cu electricitatea, ucrainenii au mari probleme de sănătate, consumă mult alcool acum. Nu e bine deloc”, spune Polina. „Și nu cred că se va termina războiul mai devreme de 3-4 ani de acum încolo”, adaugă ea.
„Noi vrem să stăm aici. Mulți dintre ucrainenii din alte țări vor să vină în România, pentru că aici își pot găsi joburi, își pot deschide afaceri”, explică ucraineanca.
Polina Țimbal, 43 de ani, divortață.
Locuia la Kiev.
A venit în România pe 14 martie 2022, împreună cele două fete, mama ei și sora ei. Lucrează ca mediator pentru elevii ucraineni la o școală din București.
Polina Țimbal și elevii ucraineni de la Școala nr 95 din Capitală.
Potrivit datelor de la Ministerul Educației, în școlile din România sunt 38.000 de elevi ucraineni, dintre care 27.000 sunt audienți, iar restul sunt elevi care participă la ore și primesc note.
Ce alocații de sprijin plătește statul român refugiaților ucraineni
Ucrainenii refugiați în România beneficiază de alocații de sprijin plătite de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, prin agențiile teritoriale
- Alocaţia de stat pentru copii
- 719 lei/lună pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani, respectiv până la 3 ani în cazul copilului cu handicap;
- 292 lei/lună pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 18 ani, precum și pentru tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani și urmează învățământul liceal sau profesional;
- 719 lei/lună pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani și 18 ani, în cazul copiilor cu handicap.
- Indemnizaţia pentru creşterea copilului - se acordă până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, și este în valoare de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni, iar cuantumul lunar variază între minim 1.651 lei și maxim 8.500 lei pe lună.
- Stimulentul de inserție - părinții care revin la muncă înainte de împlinirea vârstei de șase luni a copilului sau de un an în cazul copilulului cu handicap, beneficiază de stimulentul de inserție, în valoare de 1.500 lei lunar, până la împlinirea vârstei de doi ani și 650 lei, de la doi la trei ani.
- Venitul minim de incluziune = între 366 și 533 lei.
- Drepturi pentru persoanele cu dizabilități - între 80 și 529 de lei.
Ce alocații a plătit statul român din 2022 până în 2025.
Datele au fost furnizate de Ministerul Muncii la solicitarea Europa Liberă România.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.