Aproape 100 de refugiați stau în containere, Poliția de frontieră Timiș nu poate să-i carantineze

Refugiații prinși de polițiștii români pe granița cu Serbia și cercetați pentru trecere ilegală a frontierei sunt nevoiți să aștepte momentul când vor fi plasați în carantină. Asta înseamnă nu doar cele 24 de ore cât are voie să îi rețină Poliția de Frontieră pentru identificare și întocmirea dosarului penal, ci mai multe zile, în care trebuie cazați, hrăniți, îngrijiți.

„În acest moment avem în custodie 116 refugiați, din care 34 au intrat în ultimele 24 de ore și se află în cercetări. Dintre aceștia aproximativ 30 au ajuns înainte de 20 noiembrie [când a intrat în vigoare Hotărârea DSU 55/20.11.2020], deci nu vor intra în carantină ci, dacă cer azil politic, sunt transferabili la Centrul Regional de proceduri și cazare a solicitanților de azil. Ceilalți sunt cazați temporar în trei containere aflate în curtea Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Timiș”, a declarat pentru Europa Liberă subcomisar Petre Nicola, purtător de cuvânt al Poliției de Frontieră Timiș.

Condițiile sunt precare, Poliția de Frontieră nu are alocate fonduri pentru hrană, îmbrăcăminte, articole de igienă și se bazează pe ONG-urile care aduc mâncare, pături, măști, îmbrăcăminte, din donații. Containerele au încălzire, iar un număr insuficient de WC-uri ecologice a fost instalat în incintă. Cazarea migranților s-a mai făcut și într-o clădire a ITPF Timiș, cu amenajări minimale.

Presiunea migranților la graniță a crescut în aceste zile, iar dotările bune ale poliției de frontieră – aparate cu termoviziune fixe și mobile, mașini de teren, supraveghere cu elicopter etc.- fac ca tentativele de trecere ilegală să fie depistate ușor de grănicerii români.

Ce se întâmplă cu migranții în custodia Poliției de Frontieră?

Migranții sunt triați epidemiologic de către DSP, li se stabilește identitatea și opțiunea pentru azil, se iau datele necesare pentru întocmirea dosarului penal pentru trecerea ilegală a frontierei de stat care va fi prezentat instanței.

Ei așteaptă o perioadă incertă să fie trimiși în carantină, până găsesc autoritățile locale soluții de cazare. Până atunci sunt la mila publică, fiindcă nu există bani alocați instituțiilor publice pentru această situație. Absența normelor de aplicare a Legii 136/18.07.2020 cu indicații pentru izolare și carantinare este în cauză, fiindcă nu prevede care sunt procedurile și fondurile pentru situația aceasta.

Cei care au intrat înainte de 20 noiembrie sunt transferați la centrul de azil, dacă au optat pentru această soluție. Acolo au alocați 16 lei pe zi pentru hrană, numai dacă spun că nu au bani.

Mulți declară că vor azil politic pentru a scăpa de dosarul penal, dar se răzgândesc pe parcurs, în speranța că ajung cumva în state europene vestice, unde alocațiile și condițiile sunt superioare.

De vineri au fost trimiși la Centrul de cazare a solicitanților de azil din Timișoara 41 de refugiați.

„Am făcut sâmbătă transferuri către alte centre din țară cum sunt Giurgiu, Rădăuți, Galați, pentru a face loc celor 41 de solicitanți de azil ajunși acum la noi de la Poliția de Frontieră Timiș”, ne-a comunicat comisar-șef Gabriel Vasilescu, directorul Centrului din str.Armoniei.

Ce fac autoritățile locale

În căutare de soluții, subprefectul Mircea Băcală spune că deocamdată căminul Liceului CFR, pus la dispoziție de primărie, este salvarea.

Se amenajează în prezent un etaj, ceea ce ar crea alte 50 de camere, în afara celor 51 existente.

„Lucrările sunt cam la 85%, într-o zi-două cred că se termină, erau de reparat câteva dușuri, de pus becuri, alte câteva amenajări”, ne-a declarat oficialul aflat la comandă în aceste zile.

Dar spațiul extins nu acoperă decât parțial necesitatea carantinării refugiaților care continuă să vină zilnic.

„Ce ne facem dacă numărul migranților de carantinat ar ajunge la 400-500! Nu știu acum ce soluții am putea găsi”, proiectează subprefectul un viitor posibil.

Instituția Prefectului se află în discuție cu șefa unei organizații nonguvernametale din comuna Orțișoara care are un sediu cu 200 de locuri destinate familiilor, mamelor cu copii rămase fără adăpost.

Sediul complet amenajat este acum liber, necesită doar o igienizare pentru a primi avizul DSP. Însă trebuie identificate surse de finanțare pentru plata utilităților, a hranei, a serviciilor. Primăria comunei nu poate acoperi cheltuielile. Ajutorul imamului moscheii și a comunității arabe din Timișoara este important, dar nu suficient, de aceea se va face apel public pentru donații.

Refugiații sunt obosiți, dar incredibil de sănătoși

Trecuți în carantină după triajul epidemiologic efectuat de DSP Timiș, fără testare, 48 de refugiați sunt instalați în căminul Liceului CFR. Nu au fost depistate simptome de COVID-19.

Stau câte patru în cameră, numai cuplul de căsătoriți are cameră separată. Grupul este compus din bărbați tineri, între 25-35 de ani. Sunt asistați de Abu-Awwad Hazem, funcționar al Prefecturii, care cunoaște araba și engleza.

„Starea lor de sănătate este foarte bună, incredibil după ce au făcut drumuri lungi pe jos, acuză doar oboseală, dureri de picioare. Unii sunt pe drum de 6-7 luni. Sunt cooperanți, calmi, nu au pretenții exagerate”, ne-a lămurit Hazem.

Ca și refugiații în așteptare cazați în containere, și cei din cămin primesc hrană și cele necesare cu contribuția ONG-urilor, cărora li s-au adăugat Crucea Roșie, cu pachete de igienă personală, precum și Serviciul de Asistență Socială a Primăriei care asigură prânzul.

Hazem încearcă acum să identifice un lider dintre refugiații aflați în carantină, pentru a decide ei cum e mai bine să se organizeze și pentru a preveni orice tensiune.

„Datoria noastră de oameni este să îi ajutăm, dar nu vrem să se simtă forțați”, explică Abu-Awwad Hazem.

Voluntari și încălțăminte

Societatea civilă este prezentă zilnic la cele două locații, ITPF-Timiș și căminul de carantină, cu alimente. Dar, pentru peste 100 de oameni, prepararea sandwich-urilor sau a ceaiului necesită mână de lucru.

LOGS-Grup de Inițiative Sociale a lansat un apel pentru o echipă de intervenție pentru o săptămână, adică voluntari pentru făcut sandwich-uri, cumpărături, distribuire hrană, strângere de haine, încălțăminte, ba chiar voluntari pentru întocmit contabilitatea primară.

Dintre sutele de povești ale refugiaților, unele greu de ascultat, Flavius Ilioni-Loga ne spune povestea micului Ohmar, bucuros că a primit pantofi noi: „Are 12 ani. Este din Afganistan și este împreună cu fratele lui de 19 ani. Au plecat de acasă din cauza războiului. Astăzi Ohmar a primit un pachet de alimente cu iaurt, pâine, pateu și o banană din donațiile făcute de comunitatea locală. Ohmar a primit astăzi și o pereche nouă de pantofi, o geacă călduroasă și o pătură!”

Refugiații au ajuns în România după zeci, poate sute de kilometri de mers pe jos, cu încălțămintea praf. O pereche bună de ghete sau de încălțăminte sport e un dar prețuit de ei. Nesiguri pe soarta lor, fugiți din țări devastate de război, apoi jefuiți de călăuze și ajunși la mila statelor pe care le străbat pe ruta Turcia, Grecia, Macedonia, Bosnia, Serbia, România etc., ei speră într-o soartă mai bună cândva. În Vest.

Îngrijorare și la UNHCR-Agenția ONU pentru Refugiați

UNHCR - Agenția ONU pentru Refugiați „solicită măsuri urgente care să asigure o recepție adecvată a persoanelor care solicită protecție internațională, intrate recent în România, precum și plasarea în izolare, conform cerințelor planului de măsuri în contextul pandemiei COVID-19... Pe măsură ce numărul de sosiri a crescut, este urgent să se instituie o capacitate suplimentară de recepție la punctele de intrare, pentru a permite cazarea, înregistrarea și screeningul adecvat al celor ce sosesc în România”.

Săptămâna viitoare este așteptată la Timișoara vizita Reprezentantului special al Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiați în România, doamna Nisreen Rubaian.