În Marea Britanie se răspândește tot mai mult indignarea, după ce consilierul lui Boris Johnson și artizan din umbră al Brexitului, “Rasputin”-ul său, Dominic Cummings, a insistat că el n-a făcut nimic rău, că s-a “comportat rezonabil” încălcând în mod repetat regulile carantinei pe care guvernul încearcă să le aplice cu strictețe (cf. revista presei de luni 25 mai) și că nu va demisiona.
Nu doar cotidianul intelectualității londoneze, The Guardian, este foarte critic (Johnson și Cummings ne-au arătat cât de greșit înțeleg ei ce înseamnă „strong leadership”), dar și conservatorul The Times: Consilierul premierului îl face să piardă sprijinul populației pentru carantină tratându-ne pe toți ca pe niște idioți, începe un comentariu supărat în The Times.
Tabloidele sunt, desigur, dezlănțuite. The Mirror are un reportaj despre plajele pline de oameni care argumentează: Dacă Dominic Cummings poate să încalce regulile, atunci și noi putem.
Până și The Telegraph, ziarul în care scrie Boris Johnson, recunoaște într-o analiză că premierul, care se dorește în consonanță cu oamenii simpli, e pe cale de a-și pierde sprijinul acestora prin felul în care îl apără pe Cummings. Dar asta pentru că, așa cum o scrie din nou conservatorul The Times, Johnson depinde de Cummings, atât politic, cât și psihologic. Pe deasupra, amândoi se consideră deasupra regulilor.
Vamos a la playa
În Spania, El Pais anunță în sfârșit reprimirea turiștilor străini începând de la 1 iulie. Prin acest anunț, scrie cotidianul, se suprimă îndoielile, iar sectorul turistic are acum o lună la dispoziție ca să se pregătească pentru sosirea oaspeților străini. În Spania, turismul reprezintă 12% din PIB.
Guvernul socialist al lui Pedro Sánchez impusese recent un regim de carantină de 15 zile aplicabil străinilor, dar acesta va fi suprimat, iar El Mundo subliniază că sunt așteptați în special turiștii francezi și germani.
Mai este însă până atunci, ia la Barcelona, La Vanguardia se lamentează că din pricina aberantei împărțiri în zone sanitare, capitala Cataloniei este actualmente singurul oraș din Europa în care nu se poate intra și din care nu se poate ieși.
În Italia, La Repubblica pune în lumină un paradox al științei: Dacă epidemia dispare prea repede, atunci nu va putea fi testat vaccinul. Singura soluție va fi atunci de a le cere voluntarilor să accepte să fie contaminați în mod voit.
La Milano, Corriere della Sera prezintă rezultatele unui studiu la scară națională, din care rezultă că italienii sunt în realitate extrem de ascultători cu regulile: se spală pe mâini, în medie, de aproape 12 ori pe zi, iar 90% pun masca.
Trecând la alte subiecte, cotidianul din Torino, La Stampa, pune problema militarilor italieni trimiși să sprijine operațiunile antiteroriste în Sahel, în Sahara, în zona care se întinde din Niger în Mali, și scrie că acei militari italieni sunt de fapt în slujba Parisului.
În Franța, în schimb, unde situația din Sahel, mult prea dezbătută, nu este una dintre cele mai urmărite, presa se ocupă din ce în ce mai mult de acest uriaș nou focar al epidemiei care se profilează: Rusia.
Prizonieri în Caucaz
Le Monde scrie că actuala criză sanitară pune în chestiune soliditatea puterii lui Putin, care, baricadat în « bunkerul » său, se vede nevoit să lase în seama regiunilor, care nu sunt obișnuite cu asemenea responsabilități, rezolvarea cotidianului epidemiei.
Tocmai despre o asemenea regiune îndepărtată, Daghestanul aflat în război cu Covid-19, scrie La Croix.
Această republică autonomă din Caucaz, Daghestan, cu aproape trei milioane de locuitori, prinsă între Cecenia și Marea Caspică și pradă unei permanente guerile islamiste, este a patra regiune cea mai atinsă din Rusia. Populația nu respectă regulile carantinei, iar spitalele au devenit focare de infecție.
La Croix scrie că semnalul de alarmă a fost tras încă din aprilie de un medic local care a scris mirat pe Facebook că bilanțul regional era dat ca fiind de 11 morți, când doar în serviciul său el numărase 12. Chiar și astăzi, o lună mai târziu, Daghestanul afișează oficial doar 84 de morți.
Situația devine mult mai apropiată de realitate dacă se socotesc cazurile de pneumonie, pentru care e suspectat coronavirusul: 657 de morți și 12.600 bolnavi.
În Cecenia vecină, de altfel, chiar președintele entității autonome, autoritarul Ramzan Kadîrov, s-a îmbolnăvit și a trebuit să fie dus, săptămâna trecută, de urgență la Moscova.
Cotidianul Moskovskii Komsomoleț (care în ciuda istoriei sale și a numelui este relativ independent și unul din cele mai citite) descrie, în ediția sa pentru Mahacikala, Daghestan (mkala.mk.ru) cum toate orașele din republica autonomă au fost practic închise, circulația interzisă, și nimeni nu poate intra sau ieși.
Este exact ce deplânge în Spania La Vanguardia pentru Catalonia (vezi mai sus), doar că Mahacikala nu este Barcelona, chiar dacă ambele capitale autonome sunt porturi la mare.
Y a d’ la joie
În sfârșit, printre subiectele de societate (ba chiar și economice) atinse astăzi de presă se numără statutul prostituției pe vreme de corona. Activitatea a fost temporar interzisă peste tot, chiar și acolo unde ea este legală în timpuri obișnuite, și va fi probabil (scrie Süddeutsche Zeitung) ultima redeschisă, dar asta nu oprește ingeniozitatea unora. Astfel cum o relatează, la München, același Süddeutsche Zeitung, patronul unui bordel (bine-numitul "Lustra") din orașul bavarez Landshut a deschis, pentru șoferi, un drive-through unde personalul bordelului execută un spectacol de striptease, sau mai degrabă de "Strip-Drive-through".
Direcția stabilimentului spune că s-a inspirat de la o idee similară aplicată în Portland, Oregon, în SUA.
Traversarea lentă (Durchfahrtszeit) a halei spectacolului de către vehicule durează între 15-20 min., cei aflați la bord trebuie să aibă peste 18 ani și, dacă vehiculul e decapotabil, obligați să poarte mască.
O idee potrivită, consideră articolul, în aceste timpuri de tristețe, pentru a relansa afacerile bordelurilor, care în Germania poarte numele nu de “case de toleranță”, cum pudic ne-am obișnuit, ci de “case de bucurie”, Freudenhäuser, termen sugerat probabil de faptul că în franceză prostituatele sunt numite filles de joie.
Influența franceză e veche în Bavaria, mai ales în Landshut, aflat, ca și München, pe râul Isar. De altfel, orașul se mândrește cu aceea că în 1809, sub conducerea lui Napoleon, forțele locale, die bayerische Armee, au bătut acolo armata Austriei.
Dramaturgul Arthur Schnitzler a scris o piesă de teatru, Der junge Medardus, în care pretinde mincinos că Napoleon ar fi fost rănit la călcâi în Landshut.