Un nou an universitar, aceleași probleme: subfinanțare, dotări insuficiente, fraude academice

Aproximativ 400.000 de studenți au început cursurile în noul an universitar, dar problemele lor și ale universităților la care învață sunt aceleași de mulți ani.

Teoretic, cu toate că PNL a votat-o pe Ligia Deca pentru portofoliul de la Educație, anul universitar a început fără ministru.

Festivismul și urările de bun venit din partea politicienilor nu rezvolvă problemele sistemice din universități. România are 53 de universități de stat acreditate și 33 de universități particulare.

Profesorii universitari consultați de Europa Liberă spun că subfinanțarea sistemului universitar este una dintre problemele cu care se confruntă universitățile.

„Finanțarea se face per student, ceea ce înseamnă că primești atâția bani câți studenți ai. Acest lucru forțează universitățile, care de obicei nu prea au alte surse de finanțare, să treacă studenții an de an, chiar și în condițiile studenții respectivi nu ar fi la nivelul la care ar fi trebuit să fie. Și asta pur și simplu pentru că în momentul în care elimini un student pierzi și finanțarea pe care ți-o aduce acel student”, spune profesorul Claudiu Tufiș, conferențiar universitar al Facultății de Științe Politice a Universității din București.

Chiar dacă păstrează toți studenții fără să îi lase repetenți, universitățile tot nu au săli de clase, access la baze de date cu studii de ultimă oră, bibliografie.

„Continuăm să funcționăm fără să avem săli de clasă, eu sunt la Universitatea din București și pot să vorbesc despre ea, unde multe facultăți care nu au spații și le închiriază”, spune și profesoara Ionela Băluță, de la Universitatea din București, și director la Centrul pentru Politicile Egalităţii de Şanse.

După ce au învățat aproape doi ani în online din cauza pandemiei de covid, universitățile încep cursurile în sălile de clasă.

„Ne întoarcem după doi ani de online în care am dezvoltat multe materiale online pe care nu avem unde să le predăm la clasă pentru că nu avem dotări, nici retroproiectoare, nici conexiune la internet”, completează Ionela Băluță.

Profesorul Claudiu Tufiș susține că dincolo de finanțarea de la stat, universitățile ar trebui să-și completeze veniturile din proiectele de cercetare. „Or, știm foarte bine cum e cu cercetarea în România: suntem și am fost pe ultimele locuri din Europa la cercetare. Nu există multe colaborări între facultăți și parteneri din industrie”, a mai spus Claudiu Tufiș.

Exodul către universitățile străine

Numărul de studenți care scade de la an la an este o altă problemă a universităților, fapt legat tot de finanțare. Dacă în urmă cu cinci ani numărul studenților la licență era de peste 550.000, potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică, în prezent numărul este de aproximativ 400.000.

Numărul de studenți mai scade și pentru că mulți dintre absolvenții de liceu aleg să studieze la universitățile din străinătate. „Mai există si atractivitatea studiilor din afară, unde anual pleacă mii de studenți care sunt «crème de la crème», adică pleacă cei mai buni”, arată Claudiu Tufiș.

Scandalurile cu doctorate plagiate

Profesorii universitari consideră că exodul studenților străini are loc și pe fondul unei „crize de legitimitate a învățământului superior”.

„De 15 ani de zile avem scandalurile legate de plagiat ale politicienilor, și evident că acestea s-au răsfrânt în timp și asupra profesorilor, pentru că apare întrebarea dacă profesorii care au coordonat doctoratele nu au văzut că erau plagiate? Acest declin al prestigiului profesorilor universitari este pe deplin justificat pe de o parte, dar pe de altă parte a fost și o victimă colaterală a războaielor politice care au fost duse”, susține Claudiu Tufiș.

„Problema plagiatului din universități este doar vârful aisbergului unor probleme sistemice din învățământul universitar. Problema este că noi nu am menținut o etică profesională prin care noi ca profesori să îndrumăm din primul an de facultate studenții care vin cu niște deprinderi greșite din învățămîntul preuniversitar”, arată și profesoara Ionela Băluță.

Lipsa evaluării serioase a școlilor doctorale

Problema plagiatului a fost adusă în discuție și de președintele Klaus Iohannis, prezent la deschiderea anului universitar la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” din București.

Președintele a spus că „avem nevoie de toleranţă zero în privinţa plagiatului, iar noile legi ale educaţiei trebuie să includă prevederi explicite cu privire la prevenirea şi sancţionarea acestui fenomen toxic al mediului educational”.

Profesorii universitari susțin că nu numai cei care sunt acuzați de plagiat sunt vinovați, ci mai ales profesorii coordonatori și cei din comisiile care le aprobă lucrările.

„Ar fi trebuit ca la evaluarea școlilor doctorale cu probleme să se vadă exact care sunt problemele și să se facă o analiză serioasă a comisiilor care au acordat aceste doctorate. Aici este de fapt un punct critic. Dar din păcate nu avem o masa critică în universități. Uitați-vă la ce s-a întâmplat cu cazul Cîmpeanu în ultimele luni de zile și vedeți câți profesori au luat atitudine. Au fost cu totul trei rectori să ia poziție împotriva ministrului Educației. În rest, toată lumea tace, pentru că așa am fost învățați, fiecare își vede de treaba lui”, spune Claudiu Tufiș.

Ionela Băluță arată că dacă un profesor lucrează serios cu un doctorand timp de 4-5 ani este imposibil ca lucrările de doctorat să fie plagiate.

„Dar atâta timp cât nu ne așezăm onest la masă să recunoaștem greșelile pe care le-am făcut și să construim o viziune prin care să ne fixăm niște obiective, atunci o să ne furăm căciula în continuare și o să ne mirăm că mai apare un prim ministru cu lucrarea plagiată sau un ministru”, spune Ionela Băluță.

Lipsa unei culturi etice și de integritate

Profesorul Marian Popescu, director onorific la Centrul pentru Integritate Academică al Universității din București, spune că schimbarea legii educației din 2011, prin sute de modificări, nu a făcut decât să ducă la „favorizarea imposturii și a plagiatorilor din mediul academic”.

„Discrepanța între normele academice și normele juridice produce mari bătăi de cap universităților”, arată Marian Popescu.

„Credibilitatea diplomelor universitare este sub semnul întrebării nu numai ca efect al fenomenului plagiatului, ci, mai ales, al lipsei unei viziuni clare privind misiunea universității, conținuturile pe care le oferă studenților și modul evaluării acestora. Aplicarea Acordului Bologna în România a produs, în timp, efecte discutabile și prin incompetența managementului universitar, goana după cât mai mulți candidați la admitere. Faptul că masteratul, la multe facultăți, e acum într-o situație critică, spune mult”, punctează Marian Popescu.

În opinia profesorului, o altă problemă este lipsa unei culturi etice și de integritate atât pentru activitatea didactică cât și pentru cea de cercetare.

„Este vitală crearea sistemică a pregătirii etice și de integritate a celor care urmează cursurile școlii, dincolo de un simplu curs și de Codul de etică al universității”, susține Marian Popescu. Profesorul universitar arată că, pe lângă plagiat, universitățile duc lispă de spații, au o birocrație excesivă.