Necazurile lui Trump și ale lui Netaniahu...
... umplu prima pagină a mai tuturor ziarelor. Mutarea ambasadei SUA la Ierusalim și recunoașterea, tot de către SUA, a anexării teritoriilor coloniilor nu par să fi ajutat pe nici unul din ei. Mutarea ambasadei americane a rămas de altfel un gest izolat. Alte câteva țări au căutat să urmeze exemplul, promițând că vor muta ambasada „anul viitor la Ierusalim”, dar nu au făcut-o.
Toamna lui Netaniahu, scrie în Spania El Pais, acum că premierul israelian ce părea imposibil de deșurubat e acuzat de corupție. Toamna lui Netaniahu (El otoño de Netanyahu), ca o aluzie la romanul lui Gabriel García Márquez Toamna patriarhului (El otoño del patriarca). Netanuahu denunță însă, scrie Le Monde, « un coup d’Etat », o lovitură de stat.
Cât despre audierile din Senatul SUA, The Guardian, la Londra, are un bilet de opinie răzbunător despre „sleazy” Gordon Sondland, fostul ambasador al lui Trump la UE, care a făcut mai întâi pe amnezicul, iar acum îl înfundă pe Trump, împreună cu toți cei din jurul lui, ca să nu ajungă el la închisoare pentru acel quid pro quo, târgul impus ucraineanului Zelenski, însă eșuat în final.
Le Monde, în Franța, face o analiză semantică a expresiei quid pro quo (« donnant-donnant »). În tradiția juridică a SUA, quid pro quo are o conotație esențialmente negativă. Un contract de afaceri de tip "Quid Pro Quo" poate fi anulat în tribunal, pentru că încalcă cel mai adesea frontiera eticului. Le Monde avertizează că în nici un caz expresia nu trebuie confundată cu cea similară, « quiproquo » (qui pro quo), care are sensul unei încurcături, al unei confuzii între persoane. E însă meritul involuntar al lui Trump de a fis adus această expresie, « quid pro quo », în limbajul curent, cu ocazia « afacerii ucrainene ».
O altă « affaire ukrainienne »
Tot Le Monde scrie despre o altă « affaire ukrainienne » care pune în mare încurcătură administrația Trump: Rick Perry, secretarul de stat pentru energie, e bănuit că s-ar fi folosit de funcția sa pentru a obține un contract în domeniul gazului din Ucraina, contract avantajos pentru apropiați de-ai săi.
În contextul în care, în luna iulie, Donald Trump făcea presiune asupra președintelui ucrainean Zelenski, reținând ajutorul militar în schimbul unei anchete asupra lui Biden (quid pro quo), doi apropiați ai lui Rick Perry, Michael Bleyzer și Alex Cranberg, au obținut un contract de exploatare a gazelor și petrolului în Ucraina în ciuda faptului că oferta lor era mai puțin atrăgătoare decât cea a concurenței. Alex Cranberg este descris de Le Monde ca un « méga-donateur » al Partidului Republican. Perry a profitat, astfel, de luxosul lui avion privat pentru mai multe zboruri în unele deplasări.
Labour: un manifest ca în 1945
Tot foarte stângistul, dar foarte intelectualul, The Guardian analizează programul politic al liderului laburiștilor Jeremy Corbyn, the Labour manifesto, și îl găsește a fi populist ca în anii socialismului britanic de după al Doilea Război Mondial: Internet gratuit. Învățământ gratuit. Îngrijire dentară gratuită. Etc, etc., totul plătit prin stoarcerea bogaților și a marilor corporații. E un manifest ca în 1945, conchide The Guardian. Contrastul este uriaș cu platforma care l-a adus la putere pe laburistul Tony Blair în 1997. Strategia Labour, spune analiza din The Guardian, este în realitate aceea de a promite orice, numai ca să ia mințile oamenilor de la Brexit.
Conservatorul The Times compară însă agenda Labour cu nota prin care același partid s-a sinucis în 1983. Labour nu își mai ascunde agenda marxistă, scrie și cotidianul pro-Brexit The Telegraph, pentru că stânga radicală știe că aceasta este ultima ei șansă să câștige.
În Italia, La Repubblica se oprește însă asupra antisemitismului lui Corbyn și a altora în partidul Labour, unde nu a avut încă loc o dezbatere internă asupra subiectului. Asta în condițiile în care Anti Diffamation League (ADL), organizația evreiască non-guvernamentală din New York, a constatat în ultimul său raport că antisemitismul a scăzut în Anglia și Italia, ca în mai toate țările Europei occidentale. (Același raport constată însă că la nivel european antisemiții reprezintă în medie un sfert din populație, iar în Europa de est antisemitismul crește vertiginos. Același raport scrie că în România se constată un procent alarmant de atitudini antisemite, care ating 47% din populație, altfel zis: aproape jumătate din români pot fi considerați a fi antisemiți. In Republica Moldova, însă, procentul este mult mai coborât: 30% în 2014, anul în care s-a efectuat studiul acolo.)
„Mai bine să nu vă îmbolnăviți în România”
Săptămânalul britanic The Economist („cel mai influent săptămânal din lume”, despre care am scris mai multe aici) are un articol despre cel mai prost sistem de sănătate din Europa: cel din România.
Deși salariile medicilor s-au dublat în ultimii cinci ani, scrie The Economist, corupția, absența investițiilor și exodul personalului calificat trag în jos sistemul de sănătate.
Cadoul dat doctorului rămâne un obicei greu de stârpit în România. Mai rău, sume mari de bani negri sunt spălate prin simularea achiziționării de echipament medical.
The Economist amintește cazul Hexi Pharma, în 2016. Eurostat, biroul de statistică al UE, a calculat că România cheltuiește cel mai puțin pe sănătate raportat la PIB. Guvernul nu a construit nici un singur spital nou din 1989 încoace. UE a oferit 170 milioane euro pentru construirea unui spital, dar proiectul încă nu a demarat. Cât despre spitalele vechi, ele sunt „bombe biologice”. România are cea mai ridicată rată a infecțiilor căpătate la spital din toată Europa.
Din cauza exodului medicilor și asistenților, o treime din posturile din spitale sunt vacante. Situația la țară este și mai dezastruoasă.
România rămâne însă o destinație mult dorită pentru ruși. Astfel, site-ul cotidianului Kommersantъ oferă un link către o companie care promite, contra multor mii de euro, pașaport românesc și cetățenie română, doritorii cu mijloace financiare devenind prin asta „cetățeni plini ai Uniunii Europene”. Ei ar trebui însă să urmeze sfatul cu care se încheie articolul din The Economist: „mai bine nu vă îmbolnăviți în România."