Recensământ 2022. Topul celor mai mari orașe din România și scăderea inexplicabilă de la Timișoara

Comparativ cu 2011, Bucureștiul are cu aproape 170.000 mai puțini locuitori, Cluj-Napoca și-a redus numărul locuitorilor cu aproape 40.000, iar Timișoara a coborât la puțin peste 250.000 de oameni, față de aproape 320.000 în 2011. Cu aproape 70.000 mai puțini.

Au fost cele mai populate orașe din țară la Recensământul precedent, însă acum doar primele două - București, cu 1,716,983 locuitori, și Cluj-Napoca, 286.598 de locuitori, își păstrează locul pe podium.

Timișoara (cu o populație rezidentă de 250.849 de oameni) a fost devansată de Iași (271.692) și de Constanța (263.707).

În Top 10 municipii din România, Brașovul a devansat Craiova, iar Oradea are acum o populație mai mare decât Ploieștiul.

De precizat că toate cele zece municipii reședințe de județ au populații mai mici decât în urmă cu 12 ani.

Singurele reședințe de județ din țară cu populații mai mari față de 2011 sunt Vaslui (63.035), cu peste 7.800 mai mulți, Bistrița (78.877), cu 3.800 în plus, și Alba-Iulia (64.227), cu aproape 700 de locuitori peste nivelul din 2011.

Cele mai mici reședințe din țară sunt Miercurea-Ciuc (34.480 de locuitori), Alexandraia (40.390) și Slobozia (41.553).

„Timișoara nu dă niciun semn că ar avea o populație mai mică”

Chiar dacă scăderea populației celor mai mari orașe din țară ar fi compensată de creșterea spectaculoasă a populației localităților învecinate - Ilfovul a crescut cu o populație (aproape) echivalentă scăderii Bucureștiului - diminuările arătate de cifre nu reflectă realitatea, în cazul altor mari orașe, susțin sociologii consultați de Europa Liberă.

Este vorba în special de Timișoara, dar și de Cluj-Napoca, centre universitare, municipii cu dezvoltare economică puternică și piață imobiliară activă.

Dacă în cazul Bucureștiului, cu o populație de peste 1,7 milioane, scăderea populației este de sub 10% (de la 1,883 milioane) procentul este alarmant în cazul Timișoarei: are o populație cu aproape un sfert mai mică decât în 2011.

„Există și în Timișoara fenomenul creșterii populației din localitățile învecinate. Orașul și județul atrag, mai mult decât altele, populație și din alte județe, care nu își schimbă neapărat și documentele de rezidență. Se manifestă și sporul natural negativ, dar toate acestea nu explică totuși scăderea de aproape 70.000 de oameni, o cincime într-un deceniu, nu are cum să corespundă realității”, spune sociologul Alin Gavreliuc, profesor la Universitatea de Vest din Timișoara.

„Pe fond, Timișoara e totuși un oraș care nu dă niciun fel de semne, mă refer la indicatori socio-economici, că e în contracție”.

Sociologul Norbert Petrovici, conferențiar la UBB și director al Centrului Interdisciplinar de Studiu a Datelor din universitate, întărește afirmațiile.

„E ceva de neconceput în cazul Timișoarei, care ar fi pierdut echivalentul unui oraș precum Târgoviște. Asta ar însemna un dezastru pe piața imobiliară; ceva nu e bine (în privința datelor, n.r.), pentru că dinamica de pe piața imobiliară nu arată un 'abandon', echivalent cu un întreg oraș”, afirmă și sociologul Norbert Petrovici, conferențiar la UBB Cluj.

De altfel, declinul surprinzător arătat de datele Recensământului face deja subiectul unor contre politice la nivel local, în Timișoara.

Prefectul Mihai Ritivoiu a acuzat Primăria Timișoarei că nu a reușit să angajeze suficienți recenzori, iar datele Recensământului oferă acum o imagine distorsionată a populației orașului, care va avea consecințe.

Alocările bugetare naționale ar urma să scadă, la fel ca numărul polițiștilor locali, repartizați, potrivit legii, după principiul 1 la 1.000 de locuitori.

„Recenzorii angajaţi de primărie aveau de recenzat 341 de zone. 80 dintre ele nu au fost recenzate, pentru că Primăria Timişoara nu a reuşit nici măcar să angajeze pe bani frumoşi aceşti recenzori. Aşadar, 23% din sectoarele Timişoarei nu au fost recenzate. Scăderea populaţiei este de 21,4%”, a declarat prefectul.

În replică, primarul Dominic Fritz a spus că nu poate spune cum a rezultat cifra populației la recensământ și că este limpede că numărul locuitorilor orașului a rămas cel puțin același, ceea ce rezultă din presiunea pe școli și transport.

El a mai spus că alocările bugetare nu vor scădea, pentru că sunt făcute în funcție de taxele plătite de firme, iar pragurile cu privire la numărul de polițiști locali pot fi modificate oricând de către Guvern.

Pe de altă parte, județul Timiș și Timișoara în special, s-au confruntat cu un deficit accentuat al numărului de recenzori și cu o rată redusă de recenzare.

Anul trecut, cu două săptămâni înainte de încheierea Recensământului, sub 180.000 de oameni erau recenzați în Timișoara, iar județul a înregistrat cea mai mică rată de recenzare din țară, de 83,6%, față de media națională de 95,4%.

Autoritățile politice și administrative ar fi trebuit să se coordoneze mult mai bine, astfel încât un oraș dinamic în realitate, precum Timișoara, să primească o lovitură de imagine nemeritată, atrage atenția sociologul Alin Gavreliuc.

Problema datelor din baza administrative

Cifrele Recensământului ar fi fost puternic afectate de organizarea deficitară a acestuia și de faptul că aproape 1 milion de persoane ar fi fost adăugate la cifrele finale din baze administrative, susțin sociologii consultați de Europa Liberă.

Populația României numără 19,053 milioane de locuitori, potrivit Recensământului, au fost recenzați efectiv - prin autorecenzare și fizic - puțin peste 18 milioane.

Numărul total al populației a fost „completat” cu persoane a căror date au fost extrase din baze de date ale instituțiilor centrale și locale, precum Direcția pentru Evidența Persoanei și Administrarea Bazelor de Date, ANAF, Inspecția Muncii, Casa de Pensii, Casa de Asigurări de Sănătate, Serviciile de Imigrări, potrivit Metodologiei Recenesământului.

Și la Recensământul din 2011, aproximativ 1 milion de persoane au fost adăugate de asemenea din surse administrative, ceea ce a generat controverse la vremea respectivă.

Completarea datelor în acest mod are implicații.

„Una din marile probleme ale datelor administrative folosite la Recensământ este că sunt foarte slabe atunci când trebuie să înregistreze migrația. Sunt foarte bune când trebuie să înregistreze date precum nașteri, decese, dar nu și migrația, intra-județeană, sau dintr-un județ în altul”, menționează sociologul Norbert Petrovici.

Reprezentanții INS spun că ajustarea din baze administrative reflectă totuși realitatea și că în viitor instituția ar putea să se bazeze doar pe date instituționale pentru a transmite anual estimări ale populației.

Există și în prezent astfel de estimări - populația țintă estimată de INS pentru Recensământ, de 19,1 milioane de locuitori, a fost puțin diferită față rezultatele Recensământului - dar din 2024-2025 vor lua forma unor mini-recensăminte folosind date administrative, a explicat purtătorul de cuvânt Vladimir Alexandrescu.

Oricât de neverosimile ar părea, scăderile de populație din marile orașe reflectă un fenomen real, cel al migrației unei părți a populației de aici spre zonele metropolitane.

„E unul din principalele fenomene pe care îl observăm. Oamenii merg în localitățile de lângă București, Cluj-Napoca, Brașov și în general lângă orașele mari, pentru spații mai mari de locuit, în condiții de transport decent spre orașe. E un fenomen întâlnit de mult și în țările din vest”, a spus Vladimir Alexandrescu.

În comunicatul cu privire la datele Recensământului, INS a oferit chiar exemplul zonei metropolitane Cluj pentru a arăta că chiar dacă orașul reședință de județ a scăzut ca număr de locuitori cu aproape 12%, populația zonei metropolitane a urcat cu un procent.

Sociologul Norbert Petrovici a explicat că spre deosebire de București, Cluj-Napoca sau Brașov - unde se manifestă accentuat migrația intra-județeană - Timișoara are un lanț „mai lung de migrație”.

Municipiul de pe Bega atrage populație din județe mai îndepărtate geografic; asta ar putea deforma și mai tare datele raportate, întrucât oamenii nu se declară neapărat unde lucrează sau locuiesc, fie și pentru o perioadă mai lungă din ani, spune el.

O problemă aparte este și cea a modului în care au fost raportate datele privind studenții în centrele universitare.

„Când a început Recensământul, au reînceput și cursurile universităților în format fizic, dar erau studenți care au continuat să rămână în orașul natal și e posibil să se fi recenzat acolo; pe alții i-au recenzat poate părinții acasă”, a spus la rândul său reprezentantul INS.

Chiar dacă efectul nerecenzării unei părți a studenților în orașele unde studiază și trăiesc efectiv în cea mai mare parte a anului este limitat, poate contribui la „deformarea” cifrelor populației din centrele universitare, admit specialiștii.

Cert este că într-un oraș precum Timișoara, alături de Cluj-Napoca sau București, în realitate „mai degrabă se vine decât se pleacă”, subliniază sociologul Alin Gavreliuc.

„Populația migrează în localitățile din zonele metropolitane, dar migrează și înspre marile orașe. În Cluj-Napoca s-au construit totuși peste 30.000 de locuințe în zece ani, e foarte mult. Mulți poate nu își fac însă și formele legale necesare, dar ei locuiesc de facto în aceste orașe. Cifrele rezultate în cazul acestora sunt subestimate”, conchide însă sociologul Norbert Petrovici.

Orașe care pierd din numărul de consilieri

Scăderea populației în majoritatea covârșitoare a orașelor României ar urma să aibă consecințe politice concrete.

Potrivit Codului administrativ, stabilirea numărului de consilieri locali se face în funcție de încadrarea populației între anumite praguri.

Dacă Timișoara rămâne la categoria orașe între 200.000 - 400.000 de locuitori, cu 27 de consilieri locali, alte reședințe de județe ar urma să piardă consilieri.

Spre exemplu, Ploieștiul a scăzut de la 209.000 de locuitori la 180.000 și va avea doar 23 de consilieri locali, față de 27 în prezent.

De asemenea, Botoșani sau Satu-Mare au scăzut sub 100.000 de locuitori și vor avea 21 de consilieri locali, în loc de 23.