Referat DNA. Cum și-a plătit Tăriceanu consultanții din campanie cu șpaga din licențele Microsoft

Pricopsit cu o datorie de 2 milioane de euro din campania electorală din 2008, premierul Călin Popescu Tăriceanu a inițiat și semnat patru hotărâri de Guvern prin care aproba, la preț dublu, plata licențelor pentru toate calculatoarele din administrația țării. Potrivit DNA, apropiații săi au negociat un comision de 10% din valoarea contractului, banii fiind livrați prin intermediul unor firme offshore. Partea lui Tăriceanu ar fi fost 800.000 de dolari, sumă plătită firmei de consultanță în contul datoriei de 2 milioane de euro. Plata a fost făcută sub pretextul unor servicii de consultanță, servicii care nu s-au realizat vreodată.

Referatul prin care s-a obținut urmărirea penală a lui Tăriceanu este împărțit pe două paliere. Primul privește campania electorală din 2008 a fostului premier Călin Popescu Tăriceanu care a costat 2 milioane de euro și al doilea explică modul în care apropiații demnitarului au obținut 800.000 de dolari pentru a plăti o parte din datoria de campanie.

Potrivit procurorilor, prețul serviciilor de consultanță pentru Tăriceanu, prestate în cursul anului 2008, a fost de aproximativ 2 milioane de euro, fiind justificat atât de complexitatea consultanței oferite cât și de numărul mare de persoane care lucrau în cadrul echipei. Un alt factor care a influențat prețul a fost prestigiul internațional al echipei, Arthur Finkelstein fiind consultantul a doi foști președinți americani și al unui prim-ministru israelian, iar Shimon Sheves fusese șeful de cabinet al unui prim-ministru israelian.

Prețul succesului

DNA susține că oferta a fost adresată personal lui Călin Popescu-Tăriceanu, iar detalierea serviciilor care urmau să fie prestate relevă că acestea vizau, în principal, imaginea și mesajele politicianului, precum și ale partidului pe care acesta îl conducea. Serviciile urmau să fie prestate într-un interval de 13 luni (decembrie 2007 – decembrie 2008), iar prețul care urma să fie plătit era de 2.000.000 de euro, excluzând cheltuielile pentru angajarea institutelor române de sondare a opiniei publice, costurile de deplasare și cazare pentru consultanți, ori taxa pe valoare adăugată, care urmau să fie achitate separat.

Plățile pentru aceste servicii urmau să fie efectuate către compania STG Ventures LTD, deținută de Tal Silberstein și Shimon Sheves, companie offshore înmatriculată în Insulele Virgine Britanice și care avea conturi bancare deschise la banca United Mizrahi din Elveția.

Rolul lui Dorin Marian

În numeroase situații, mesajele care trebuiau să ajungă la Tăriceanu erau transmise lui Dorin Marian, șeful cancelariei primului ministru și șeful de campanie al candidatului Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu.

Odată ales deputat, Tăriceanu trebuia să plătească consultanța primită în campania electorală. Anchetatorii susțin că o parte din datorie a fost plătită folosind 800.000 de dolari provenind de la Fujitsu Siemens Computers GesmbH Austria. Suma „reprezenta un comision din contravaloarea plăților efectuate de statul român către această companie și cu privire la care există bănuiala rezonabilă că reprezintă o contraprestație pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu de către Călin Popescu Tăriceanu”, se arată în referatul DNA.

Anchetatorii mai precizează că, nici Partidul Național Liberal, nici Călin Popescu Tăriceanu, în nume personal, nu au efectuat vreo plată către STG Ventures LTD, toate plățile efectuate către compania offshore pentru serviciile de consultanță fiind realizate de către „entități exterioare partidului”.

Povestea contractului

Pe 15 aprilie 2004 a fost semnat de Guvernul României, prin împuternicitul său, Secretariatul General al Guvernului (SGG), și de Microsoft Ireland Operation Limited, prin împuternicitul său Fujitsu Siemens Computers GesmbH Austria (FSC), contractul de închiriere de licențe Microsoft folosite în administrația publică centrală.

Într-o anexă a contractului se stabilea că toate instituțiile publice beneficiare a licențelor aveau obligația de a stabili și de a transmite anual către Ministerul Comunicațiilor numărul de computere desktop, în vederea comandării licențelor legale necesare. În același timp, SGG avea obligația de a transmite anual comenzile corespunzătoare produselor Microsoft folosite în administrația publică centrală din Romania și de a achita contravaloarea acestora.

Deoarece comenzile anuale nu au fost transmise și nu au fost achitate, începând cu anul 2006 reprezentanții Fujitsu Siemens Computers Gmbh au efectuat numeroase demersuri oficiale, atât către SGG, cât și către primul-ministru al României. Acestora le-au fost transmise mai multe adrese prin care se solicita respectarea obligațiilor contractuale, dar fără succes. Pentru a obține efectuarea plăților restante, reprezentantul austriac al FSG a hotărât să contacteze demnitarii români cu atribuții în derularea contractului și să le ofere mită în schimbul exercitării atribuțiilor de serviciu.

Afacere păguboasă din start

De remarcat este faptul că Guvernul României se angajase în 2004 să plătească un preț dublu pentru licențele de calculator, de peste două ori mai mare decât cel cu care FSC cumpăra aceste licențe de la Microsoft Ireland. Personajele principale ale afaceri erau Petru Berteanu, consultant politic și apropiat al lui Tăriceanu, și Dorin Marin, șeful cancelariei primului ministru. Petru Berteanu și Dorin Marian fuseseră colegi în cadrul Administrației Președinției României în perioada 1996 – 2000, după care au lucrat pentru compania Rompetrol, controlată în acea perioadă de Dinu Patriciu, influent membru PNL.

Mai departe, Berteanu i-a promis austriacului că îl va pune în contact cu premierul României, „singura persoană care putea determina toate instituțiile cu atribuții în actualizarea comenzilor de licențe să își schimbe atitudinea”. Un asemenea plan implica Ministerul Comunicațiilor (care trebuia să demareze procedura de inventariere), toate instituțiile din administrația publică centrală (care trebuiau să identifice și să comunice licențele folosite după anul 2004), Ministerul Finanțelor Publice (care trebuia să identifice sursa de finanțare pentru o cheltuială care nu fusese prevăzută în buget) și Secretariatul General al Guvernului (care trebuia să încheie actul adițional la contract și să efectueze plata).

În schimb, Berteanu a pretins un comision de 10% din valoarea contractelor care urmau să fie încheiate, comision care urma să fie împărțit cu demnitarii implicați în afacere.

Ce a semnat fostul premier

La puțină vreme de la aceste discuții, Guvernul a decis preluarea de către Ministerul Comunicațiilor a competențelor contractului de închiriere de licențe. Anterior, Berteanu le-a spus partenerilor de „afacere” că soluția pentru ca toată lumea să fie mulțumită este ca acest contract să fie luat de la SGG, condus pe atunci de Ilie Bolojan (și care se opunea semnării lui) și mutat la ministerul Comunicațiilor, lucru care s-a și întâmplat. „Din analiza declarațiilor martorilor și a corespondenței electronice depuse la dosar rezultă bănuiala rezonabilă că în cursul anului 2007, în perioada aprilie - mai, între reprezentanții companiei Fujitsu Siemens Computers GesmbH și prim – ministrul Guvernului României, Călin Popescu Tăriceanu, prin intermediul lui Marius-Dorin Marian, s-a realizat o înțelegere având ca obiect plata unei sume de bani reprezentând un comision din valoarea actelor adiționale vizând închirierea licențelor Microsoft, în schimbul adoptării hotărârilor de guvern care urmau să permită acest lucru”, se mai arată în referat.

Pe parcursul negocierilor, Berteanu ar fi spus austriecilor că vor fi adoptate o serie de hotărîri de Guvern care vor rezolva problema închirierii licențelor.

Comisionul care aprins spiritele

DNA a mai observant o schimbare de atitudine a reprezentanților instituțiilor implicate în afacere după negocierea comisionului. Astfel, doi ani niciun minister nu a inventariat calculatoarele și nu a actualizat numărul de licențe. După stabilirea comisionului, „ au reușit ca într-un interval de mai puțin de un an să realizeze inventarierea tuturor licențelor folosite în administrația publică, să identifice sursa de finanțare, să adopte hotărârea de guvern privind semnarea actului adițional la contract și să adopte o altă hotărâre de guvern prin care au suplimentat valoarea contractului pentru a include și taxa pe valoare adăugată, omisă inițial”.

Conform anchetatorilor, Călin Popescu Tăriceanu a semnat patru hotărâri de Guvern în vederea plății acestor licențe:

• HG 199 din 27 februarie 2008 prin care a fost aprobată preluarea de către Ministerul Comunicațiilor a competențelor SGG, aferente contractului de închiriere de licențe referitor la produsele Microsoft. Prin același act se prevedea că obligațiile de plată existente se plătesc, pentru Guvernul României, din bugetul SGG. Hotărârea de guvern a fost semnată de Călin Popescu Tăriceanu, în calitate de prim-ministru, Karoly Borbely, în calitate de ministru al comunicațiilor, secretarul de stat Remus Pricopie pentru ministrul Educației și Varujan Vosganian, în calitate de ministru al Economiei și finanțelor.
• HG 634 din 11 iunie 2008, prin care s-a aprobat încheierea unui act aditional la contract, pentru o cantitate de 39.385 de licențe necesare utilizării produselor software Microsoft. Prin același act s-a stabilit ca plata sumei de 26.172.156 USD, reprezentând contravaloarea licențelor, să se efectueze într-o singură tranșă, în trimestrul I al anului 2009, dar nu mai târziu de 31 martie 2009. Hotărârea de guvern a fost semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Karoly Borbely și Varujan Vosganian, în calitate de Ministru al economiei și finanțelor.
• HG 1193 din 24 septembrie 2008, hotărâre de Guvern prin care Ministerul Comunicațiilor a fost împuternicit să să majorize valoarea contractului la 31,1 milioane de dolari. Hotărârea de guvern a fost semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Karoly Borbely și Varujan Vosganian.
• HG 1451 din 12 noiembrie 2008 prin care a fost aprobată încheierea Actului adițional, având ca obiect achiziționarea a 63.799 de licențe necesare utilizării produselor software Microsoft la o valoare de 22.458.396,1 USD, la care se adaugă 4.267.095,26 USD TVA. Hotărârea de guvern a fost semnată de Călin Popescu Tăriceanu, Karoly Borbely, Varujan Vosganian și Anton Anton, în calitate de Ministru al Educației, cercetării și tineretului.

Șpaga, plătită prin firme paravan

DNA mai susține că pentru transferul comisionului promis demnitarului român au fost folosite mai multe companii offshore. La data de 18.09.2008, între două companii parte a Fujitsu Siemens Computers GsmbH a fost încheiat un Contract de servicii de consultanță, având ca obiect subcontractarea unor servicii pe care FSC ar fi avut obligația să le presteze către SGG. Valoarea contractului era de 11.500.268 de dolari.

Urmare a acestui contract, una dintre firmele paravan a emis 14 facturi, plătite integral de FSC. Procurorii susțin că serviciile nu au fost niciodată prestate, contractele fiind încheiate exclusiv pentru a justifica plata sumelor care fac obiectul infracțiunii de corupție. „Caracterul fictiv al contractelor rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, din natura serviciilor care făceau obiectul convenției și a fost constatat și de compania Fujitsu Siemens Computers, care a sesizat autoritățile judiciare austriece, cauza fiind transferată către autoritățile române și conexată la prezenta cauză”, se mai precizează în referat.

Călin Popescu Tăriceanu este ultima piesă a puzzle-ului care reface tabloul complet al mituirii unor înalți oficiali români pentru plata unor licențe Microsoft.

Pe 7 august 2020, Tribunalul București a decis confiscarea a 100.000 de euro și 1,3 milioane de dolari, bani aflați în conturile bancare deschise la o bancă din Austria de compania offshore Kenton Enterprises LTD. Hotărârea a rămas definitivă la Curtea de Apel București pe 11 noiembrie 2020, când a decis să „respingă ca nefondate contestaţiile formulate de contestatorii Florin Pletea și Kenton Enterprises LTD”.

Potrivit DNA, banii respectivi ar reprezenta diferența rămasă în conturile bancare ale societăților controlate de două persoane fizice (martori) din comisionul remis de compania Fujitsu Siemens, pentru a fi plătit funcționarilor publici din România, în schimbul închirierii, de către statul român, a licențelor IT.

Fuga de justiție

Pe 7 noiembrie 2018, DNA a cerut Senatului, în baza legii răspunderii ministeriale, să aprobe începerea urmăririi penale față de Tăriceanu.

După șapte luni de tergiversări în Biroul Permanent și Comisia Juridică, sub pretextul că demnitarii au nevoie de timp pentru a studia dosarul, Senatul dă un vot și pe 3 iunie 2019 respinge cererea de începere a urmăririi penale față de Tăriceanu. Votul a fost atunci unul copleșitor, 71 de senatori votând împotrivă și 38 de voturi pentru. La momentul respectiv, Tăriceanu susținea că managerii companiei austriece și-au furat propria firmă, ăn timp ce acum susține că este un dosar politic. „Nu e nevoie de 18.000 de pagini ca să înțelegi că un grup de băieți deștepți dintr-o companie austriacă și-au jumulit 5 ani propria companie”, declara în vara lui 2019 Tăriceanu de la microfonul Senatului.

Acum, același personaj, rămas fără funcții politice după ce nu a mai intrat în Parlament, susține că este „ genul de dosar făcut de DNA pe considerente politice, un dosar care avea 17.000 de pagini, trimis la Parlament, în care, când ne-am uitat, nu am găsit nimic care să fie acuzator la adresa mea”.

Dosarul a fost constituit în anul 2018, în urma reunirii a trei dosare penale, dintre care unul a fost preluat de procurorii D.N.A la cererea autorităților judiciare austriece.

În acest caz, a fost trimis în judecată Petru Berteanu pentru complicitate la luare de mită, cazul fiind în procedura de Cameră preliminară la Tribunalul București.

Dorin Marian nu a fost încă deferit justiției, cazul său fiind disjuns întrucât nu a sosit răspunsul la comisiile rogatorii internaţionale care îl vizează pe acesta.

Prin rechizitoriu s-a solicitat confiscarea sumei de 830.000 euro de la fostul premier, precum și a sumei de 590.000 euro de la persoana care a primit o parte din comision. În acest scop, au fost indisponibilizate cinci imobile situate în București evaluate la suma de 782.500 euro, precum și un cont bancar deschis la o bancă din Austria.