După patru luni în care Guvernul a acumulat datorii la plata ajutoarelor pentru chirie și mâncare, unii dintre cei aproximativ 100.000 de refugiați ucraineni din România au fost dați afară din case. Nici perioada care urmează nu va fi ușoară, pentru că zeci de mii dintre ei ar trebui să-și găsească pe repede înainte un loc de muncă aici. E vorba de multe mame singure.
Într-o sală de clasă din Școala Gimnazială „Uruguay” din București, o învățătoare intră timid pe ușa larg deschisă. Înăuntru, aliniați ca pe o scenă, o așteaptă elevii săi care vor să își ia rămas bun. Aceștia recită cu voce moale poezii, cântă, iar mai apoi aleargă spre Hanna Kabakova ca să o îmbrățișeze. Pentru învățătoare, 28 aprilie a fost ultima sa zi de muncă în România.
Hanna, copiii, celălalte profesoare și învățătoare cu greu își pot stăpâni lacrimile.
„Lucrez ca învățătoare de foarte mult timp, de mai bine de 15 ani. Câtă dragoste le ofer, ei mi-o oferă înapoi”, spune Hanna despre relația specială cu elevii de școală primară care fug prin clasă după baloane.
„Îmi va lipsi”, încheie femeia uitându-se spre aceștia.
Your browser doesn’t support HTML5
Refugiații ucraineni din România trăiesc în incertitudine
Hanna Kabakova (42 de ani) a ajuns în România în 15 martie anul trecut, la două săptămâni după începerea invaziei trupelor Rusiei. Ea a fugit din sudul Ucrainei, din orașul Nicolaev, vizat direct de militarii Moscovei.
România nu a fost o alegere, ci pur și simplu aici a ajuns odată cu valul de refugiați, după ce trăise mai mult prin subsoluri, din cauza bombardamentelor. Soțul ei a fost cel care a rugat-o insistent să plece de acasă pentru a se pune la adăpost.
După mai bine de un an în România și o viață cât de cât liniștită alături de cele două fete ale sale și mama ei, în duminica de dinainte de 1 mai, Hanna își împacheta din nou viața.
Au stat patru persoane în micul apartament de la marginea Bucureștiului, dar nu spațiul insuficient a fost problema, cât ce s-a întâmplat în ultima perioadă.
Hanna și mama ei, printre valize
Guvernul României nu și-a mai onorat în ultimele patru luni plățile promise în cadrul programului cunoscut sub numele „50/20” destinat refugiaților ucraineni din România. Prin acesta, statul acorda refugiaților ucraineni 20 de lei pe zi pentru mâncare și 50 de lei pe zi pentru cazare.
Cum estimarea din aprilie a Guvernului arăta că în România ar mai fi aproximativ 100.000 de refugiați, s-au acumulat astfel datorii uriașe către proprietarii apartamentelor și spațiilor în care aceștia locuiesc în chirie.
Hanna a avut noroc de un proprietar înțelegător care a ajutat-o și nu i-a impus să plece din locuință din cauza restanțelor, dar totuși femeia a decis să se întoarcă acasă.
De la 1 mai, programul destinat refugiaților a fost înăsprit prin hotărâre de guvern.
Îți mai recomandăm Anastasiia s-a întors în Ucraina după un an în România. „Cazările de lux, pe gratis, trebuie să înceteze”. „În fiecare noapte avem alarme”Sumele acordate pentru fiecare familie au scăzut și au fost impuse condiții obligatorii pentru acordarea sprijinului financiar, precum găsirea unui loc de muncă în următoarele trei luni și înscrierea copiilor la școală sau diferite centre educaționale.
Pe învățătoare, deși avea un loc de muncă, a speriat-o provizoratul:
„Am decis să plec, pentru că, aproximativ de la Anul Nou, au început întârzierile cu banii pe care i-am primit aici. Mi-am dat seama că, din banii pe care îi câștig, nu pot plăti chiria apartamentului și serviciile de care avem nevoie, mă rog, în întregime. Adică îmi vor rămâne foarte puțini bani chiar și pentru mâncare. Nu pot fi sigură că nu va continua astfel.”
În dimineața de 2 mai, Hanna, împreună cu mama ei și fiica mai mică, au plecat spre Ucraina, într-o mașină în care au înghesuit bagajele celor trei persoane. Fata mai mare a rămas în România, căci e într-o relație aici și are un loc de muncă.
Învățătoarea Hanna Kabakova pleacă spre Ucraina și cu multe amintiri frumoase din România.
Orașul Nicolaev, unde o așteaptă soțul, este în continuare frecvent bombardat de ruși. Acolo va continua să predea copiilor din localitate, chiar dacă o înspăimântă că o va face adeseori în subsolul școlii.
Cinci într-o garsonieră
Pentru Katya Bondarenko nu a fost o chestiune de alegere să se mute din apartamentul în care locuia în chirie împreună cu cei doi băieți ai săi, de cinci și nouă ani.
A trebuit să plece pentru că proprietara nu a mai vrut să aștepte ca Guvernul să-și plătească datoriile și i-a cerut bani, spune Katya.
După mai multe căutări eșuate de a găsi o locuință ieftină pe o piață pe care au crescut chiriile, speriată și că un bărbat din București i-a propus inclusiv să-i dea un spațiu contra unor servicii sexuale, femeia a decis că singura opțiune este să se mute în garsoniera unei prietene, tot refugiată ucraineancă.
Traiul a cinci persoane în spațiul unei garsoniere e foarte complicat. Cei mai afectați sunt copiii, spune Katya.
Prietena, Violeta Ivanova, are și ea un băiat, de doi ani.
Cei trei băieți dorm înghesuiți pe o canapea, iar cele două mame pe o saltea pusă direct pe podea.
Chiar și așa, în garsoniera din cartierul bucureștean Berceni, au măcar liniștea că proprietarul este sufletist și nu le face probleme pentru că nu a primit banii de chirie de la statul român de patru luni.
Ce le neliniștește pe cele două mame singure este ce se va întâmpla în continuare, căci noul program guvernamental intrat în vigoare la 1 mai le impune ca în următoarele patru luni să-și găsească un loc de muncă. Dacă nu reușesc, nu vor mai primi sprijin financiar de la statul român.
Katya (32 de ani) a fost maseuză în Odesa. Vorbește un pic de engleză care o mai ajută să se descurce în conversații. Totuși nu a reușit până acum să-și găsească un loc de muncă în București.
„Mulți spun că nu știm limba română și că nu sunt dispuși să ne primească [la muncă]. Am fost la centrul de ocupare a forței de muncă, am fost la ONU în căutarea unui loc de muncă, am strâns documente, dar totul a fost fără rezultat”, se destăinuie Katya Bondarenko.
Unul dintre băieții ei suferă de o afecțiune pentru care psihologul le-a recomandat să ia un câine care să ajute la terapie, așa că animalul de companie aduce și el o cheltuială în plus.
Katya mai primește un sprijin financiar de la fostul ei soț, rămas în Ucraina. Violeta, de la mama ei, aflată tot ca refugiată în Slovacia.
Ambele femei au o problemă legată de înscrierea copiilor în școli sau creșă. Katya spune că îi e foarte greu cu băiatul cu nevoi speciale, Violeta se plânge că o creșă din Sectorul 4 i-a refuzat înscrierea băiețelului de doi ani și acum caută alte opțiuni.
„Accept orice loc de muncă, dar ce fac cu copilul? Aceasta este o întrebare foarte mare”, spune Violeta Ivanova.
Violeta nu are multe opțiuni de centre sau creșe pentru băiatul ei. Găsirea unui loc la creșă e o provocare și pentru români.
Conform statisticilor făcute publice de purtătorul de cuvânt al Guvernului, până în 26 aprilie în România erau înregistrate 7.885 de contracte de muncă ale refugiaților ucraineni. Dacă într-un an doar atâția și-au găsit un loc de muncă cu acte, e greu de înțeles de ce presupun autoritățile că în doar patru luni alte zeci de mii vor reuși.
Refugiații ucraineni, forțați să plece din România?
În condițiile în care războiul nu se știe cât va dura, mai există o problemă legată de integrarea refugiaților ucraineni, dincolo de timpul relativ scurt în care ar trebui să-și găsească un loc de muncă și să-și înscrie copiii la școli și centre din România pentru a beneficia de banii de la Guvern.
Inessa Shehai, fondatoarea centrului Malva pentru refugiații din București, spune că nu sunt suficienți profesori care să-i învețe limba română și să-i ajute astfel să-și găsească un serviciu.
„Dacă într-un an nu au reușit să aibă acces la cursuri de limba [română], cum ar putea să o facă în trei luni?”
Inessa Shehai, fondatoarea centrului pentru refugiați Malva, spune că noul program guvernamental de asistență are lacune.
Activista a observat și o scădere de la 1 mai a numărului celor care apelează la serviciile centrului. Familiile o anunță că s-au reîntors în Ucraina.
„E dureros să vezi că trebuie să se întoarcă [în Ucraina], deși nu vor să se întoarcă.” Haosul ultimelor luni în România cu programul de sprijin guvernamental a contribuit la aceste decizii, crede Inessa Shehai.
Activități pentru copii, în centrul Malva din București
Prevederile noului proiect de susținere a refugiaților nu sunt clare în privința situației familiilor care au copii cu dizabilități. Două mame cu astfel de copii de la centrul Malva au povestit pentru Europa Liberă că nu știu dacă vor fi scutite de obligația de a se angaja, căci le este imposibil să muncească și să aibă și grijă de un minor aflat într-o astfel de situație, în condițiile în care nu cred că vor găsi școli care să-i primească.
Nu am reușit până la momentul publicării să obținem un interviu de clarificare cu vreun reprezentant al Guvernului sau cu Mădălina Turza, consilier de stat și coordonator strategic al asistenţei umanitare.
Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Dan Cărbunaru, doar a dat asigurări public de mai multe ori că vor fi plătiți banii restanți către proprietarii din România care și-au închiriat casele ucrainenilor.
Îți mai recomandăm one2one | Fundația World Vision: Guvernul nu reușește să ia bani europeni nici pentru refugiații ucraineni, nici pentru copiii români