Peste 3 milioane de refugiați din Ucraina au tranzitat România pentru a ajunge în alte țări europene. În februarie 2023, în România erau stabiliți peste 109 mii. În toate țările membre, refugiații ucraineni au protecție temporară, care le oferă dreptul la ședere și muncă.
Refugiații au fost ajutați atât de societatea civilă, de voluntari, cât și de autorități. După un an de război însă, donațiile de la persoanele fizice s-au diminuat deși în centrul de la Romexpo (în București) vin în fiecare zi peste o mie de refugiați ucraineni.
Dacă la începutul războiului voluntarii s-au plâns de lipsa de implicare concretă a autorităților, acum statul trebuie să rezolve problemele și lipsurile programului de asistență financiară cunoscut ca „50/20”.
Ce spun refugiații
Majoritatea refugiaților ucraineni din România, mai exact 59% dintre ei, spun că societatea civilă le-a oferit mai multă asistență decât autoritățile, conform raportului Fleeing Ukraine publicat săptămâna aceasta.
Procentajul este mult mai ridicat decât în alte țări precum Cehia, Germania și Estonia unde peste 60% dintre respondenți au spus că autoritățile, nu societatea civilă, au fost principala sursă de ajutor.
Cei care pleacă acum din Ucraina au o situație mai grea decât primii refugiați
Pablo Zapata, directorul Agenției ONU pentru refugiați din România, își amintește că în primele zile de război oamenii s-au mobilizat masiv la granița Siret.
„Când a început războiul, îmi amintesc că Siret era ca o piață - erau oameni de-a lungul străzii, cu mâncare și băuturi calde. S-au organizat servicii de informație și transport. Am fost impresionat. Totul era atât de bine organizat,” a spus diplomatul într-un interviu pentru Europa Liberă.
După un an de război însă, subliniază Adela Serghiescu de la Asociația pentru Sprijin Emoțional şi Psihoterapie (ASEP) donațiile nu mai sunt îndeajuns.
„Refugiații au aceleași nevoi ca la început - haine, mâncare. Persoanele fizice nu au mai donat de foarte mult timp. Cei care vin acum se pot baza doar pe Romexpo pentru a-și mai procura diverse,” precizează ea pentru Europa Liberă.
Centrul de donații și distribuție de la Romexpo a fost deschis în martie anul trecut de Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București. Un an de la deschidere, mii de persoane încă vin aici în fiecare zi mai ales pentru produse de igienă personală, produse pentru bebeluși și haine.
„Unii cred că munca s-a terminat, dar sunt oameni care ajung în fiecare zi din Ucraina la granița cu România. Oameni care au nevoi foarte mari, în plus față de cei care au venit în primul val. Au trăit un an de război, au îndurat frig și lipsa electricității. Ei pleacă abia acum pentru că le e foarte greu să continue să trăiască în Ucraina. Pleacă cu reticență, sperând că se pot întoarce cât de curând posibil,” spune Pablo Zapata de la Agenția ONU pentru refugiați din România.
Majoritatea refugiaților au trecut prin greutățile războiului înainte de a părăsi Ucraina, conform raportului Fleeing Ukraine.
Peste 60% dintre refugiații ucraineni au fost amenințați de bombe, rachete și împușcături.
Peste 50% au fost nevoiți să se ascundă în beciuri și adăposturi antirachetă. Drumul spre Europa a fost lipsit de apă, hrană și odihnă pentru 39% dintre refugiați.
Programe generoase, cu scăpări
În ceea ce privește locuința, peste 70% din refugiații ucraineni din România trăiesc într-un apartament sau o casă oferită de o persoană privată, iar 65% nu plătesc pentru cazare. Ambele procentaje sunt mai ridicate decât în celelalte țări care au primit refugiați.
Cel mai probabil, arată experții, procentajul ridicat este determinat de programul 50/20 care a început în martie anul trecut și care oferă refugiaților ucraineni 20 de lei pe zi pentru mâncare și 50 de lei pe zi pentru cazare. Banii de cazare ajung, potrivit reglementărilor, direct la proprietar.
Programul finanțat din fonduri europene nerambursabile este unul din cele mai generoase programe din Uniunea Europeană.
În practică însă, programul 50/20 a cauzat și probleme. Unii proprietari au profitat de banii primiți fără a fi cazat vreun refugiat ucrainean, după cum relata recent Libertatea, iar autoritățile au întârziat de multe ori să plătească, cum s-a întâmplat recent în București unde Inspectoratul pentru Situații de Urgență nu a mai plătit de două luni.
Dincolo de programul 50/20, Planul național de măsuri pentru protecția și incluziunea persoanelor strămutate din Ucraina elaborat de România în colaborare cu Agenția pentru refugiați ONU în iunie 2022 acoperă o gamă largă de măsuri de protecție și incluziune socială precum protecția copilului, accesul la asistență medicală, educație și locuință sau incluziunea pe piața națională a muncii.
„România a fost prima țară din Europa care s-a gândit la răspunsul pe termen mediu și lung de la bun început, dincolo de răspunsul imediat de urgență - transport și adăpost imediat. S-au gândit la moduri de a proteja și de a include în societate refugiații. Aceste măsuri sunt necesare. Nu e de ajuns să recunoaștem că refugiații au dreptul la îngrijire medicală, la educație sau la protecție socială. Trebuie să ne uităm la obstacolele de înlăturat pentru ca aceste persoane vulnerabile, care vin dintr-o altă țară, care au o altă limbă și o altă experiență a proceselor administrative, să poată accesa aceste servicii,” a spus Pablo Zapata.
Raportul Fleeing Ukraine arată că 48% dintre refugiați au avut dificultăți în accesarea serviciilor de sănătate din România din cauza barierei lingvistice, mai puțini decât în Germania sau Estonia unde 58% s-au lovit de acest obstacol. Foarte puțini refugiați au fost refuzați sau discriminați de către doctorii din România, mai exact 2%, cel mai mic procent față de alte țări europene.
În jur de 40% dintre refugiații ucraineni din România urmează o formă de educație online sau în format fizic.
„Cred că România face o treabă bună. Nu o să vorbesc la timpul trecut, pentru că munca continuă,” a declarat Pablo Zapata. Diplomatul îndeamnă autoritățile și cetățenii să mențină flexibilitatea și coordonarea pe care el a observat-o la începutul războiului.
Ce fac alte țări
În Franța, refugiații Ucraineni primesc același ajutor financiar ca alți refugiați, în jur de 200 de euro de persoană pe lună, iar proprietarii care găzduiesc refugiați ucraineni primesc 50 de euro pe lună.
În Olanda, refugiații ucraineni primesc o sumă între 120 de euro și 215 euro pe lună în funcție de numărul de membrii ai familiei cât și 93 de euro pe lună dacă sunt cazați într-o locuință privată. Însă dacă o persoană majoră din familie începe să lucreze, ajutorul financiar este oprit.
În Polonia, refugiații primesc 300 de zloți (aprox. 315 lei) pentru a răspunde la nevoile imediate, după care pot aplica la diferite programe de asistență prin care pot primi 500 de zloți (aprox. 525 lei) pe lună pentru fiecare copil sau în jur de 700 de zloți (aprox.735 lei) pe lună în cazul în care veniturile lor sunt prea mici.
