Echilibristica periculoasă a liderului sârb Alexander Vučić între Rusia și Vest, joc de consolidare a puterii

Președintele sârb Alexander Vučić pare a fi un maestru al echilibristicii după cum își tratează partenerii și oponenții deopotrivă.

Oficialilor sârbi le place nespus butada care spune că Serbia este „Estul Vestului” și „Vestul Estului”.

Vicepremierul sârb Alexander Vulin i-a spus pe 4 mai președintelui rus Vladimir Putin, la forumul economic de la Vladivostok, că Belgradul este un partener strategic și un „aliat al Rusiei”.

Putin a răspuns cu încântare, transmițându-i bezele președintelui Alexander Vučić și invitându-l apoi pe omologul său sârb să participe la viitorul summit BRICS din orașul rus Kazan.

Această demonstrație de solidaritate slavă nu a dat însă prea bine la Uniunea Europeană.

A doua zi, purtătorul de cuvânt al UE pentru afaceri externe, Peter Stano, a declarat că „menținerea sau chiar creșterea legăturilor cu Rusia în timpul agresiunii sale ilegale împotriva poporului ucrainean nu este compatibilă cu valorile UE”.

Vizita lui Vulin în Rusia a fost poate și mai greu de înghițit pentru UE, mai ales după demersurile Serbiei de a se apropia de blocul comunitar.

La sfârșitul lunii august, Serbia a semnat un acord cu Franța pentru a înlocui vechile sale MiG-uri cu avioane Rafale. În iulie, Serbia a semnat un acord cu UE pentru a dezvolta un proiect minier de litiu pentru a produce baterii pentru mașini electrice.

Mesajele contradictorii sunt deja o marcă pentru Serbia lui Vučić, care, în cei 12 ani de când se află la putere, a urmat un traseu diplomatic multivector, echilibrând relațiile Serbiei cu Occidentul, dar și cu Rusia și China.

Cei care sperau că recentele afaceri ale Serbiei ar fi un semn că Serbia îmbrățișează din toată inima Occidentul ar trebui să fie dezamăgiți.

Ivan Krastev, care prezidează Centrul pentru Strategii Liberale din Sofia și este bursier permanent la Institutul de Științe Umane din Viena, a declarat pentru RFE/RL că acordul cu Franța nu trebuie văzut ca un punct de cotitură pentru traseul pe care Serbia o apucă „o dată pentru totdeauna”.

Ceea ce a fost destul de clar atunci când Alexander Vučić a vorbit la o conferință de presă comună cu președintele francez, pe 29 august.

„Știu că Emmanuel [Macron] ar dori să introduc sancțiuni împotriva Rusiei. Dar nu am făcut-o și nu ne este rușine de decizia noastră”, a spus liderul sârb.

Aparent, acordurile recente cu Germania și Franța pot părea un fel de „moment european” pentru Serbia, a spus Vessela Tcherneva, directorul adjunct al Consiliului European pentru Relații Externe.

„Dar ceea ce mă face puțin sceptică”, a spus ea pentru RFE/RL, „este faptul că știm că, dincolo de relația comercială pură și dimensiunea pură de securitate a acesteia, există și dimensiunea democrației și a forțelor pro-europene din Serbia. Unde îi poziționează asta?", se întrebă ea.

Răspândirea bogăției

Alexander Vučić nu are perspectiva sau pedigree-ul unui democrat natural, pro-occidental.

La sfârșitul anilor '90, a ocupat funcția de ministru al informațiilor în ultimii ani ai regimului lui Slobodan Milošević.

A fost oficial de rang înalt în Partidul Radical Sârb ultra-naționalist, deși s-a distanțat de partid în 2008.

Prin comparație cu Milošević, un paria la nivel internațional, numit și „măcelarul din Balcani” pentru rolul său în războaiele iugoslave din anii '90, Vučić a fost văzut de UE și puterile occidentale ca indispensabil, un instrument al stabilității în Balcani.

Vladimir Putin și Aleksandar Vucic, Belgrad, 17 ianuarie 2019. Președintelui sârb i-a făst acordat de către cel rus Ordinul Alexandr Nevsky.

A treia cale în politica externă s-a aflat mereu în ADN-ul Iugoslaviei și Serbiei.

Oficialilor sârbi încă le place să spună că Serbia este „Estul Vestului” și „Vestul Estului”.

Iar abordarea de aparent echilibru a lui Vučić are un precedent în politica longevivului lider iugoslav Josip Broz Tito, care a fost unul din liderii fondatori ai Mișcării Nealiniate, o alianță de state care nu s-a alăturat oficial nici cu Statele Unite, nici cu Uniunea Sovietică.

Serbia, totuși, nu este la fel de puternică precum a fost cândva Iugoslavia, iar asta înseamnă că politica lui Vučić necesită ceva mai multă flexibilitate și o schimbare constantă.

Vučić este priceput să împartă bogăția între partenerii internaționali ai Serbiei, asigurându-se că oferă ceva tuturor părților interesate, dar, cel mai important, nu dă totul nimănui.

În această privință, UE este cel mai mare investitor al Serbiei, cu investiții semnificative în infrastructură, inclusiv 96 de milioane de euro (106 milioane de dolari) în 2024 pentru modernizarea drumurilor și căilor feroviare, pe lângă proiectele care sprijină tranziția Serbiei la energia verde.

Cu toate acestea, Rusia controlează rafinăria națională de petrol a Serbiei, iar China, prin grupul său minier Zijin, deține 63% din RTB Bor, cea mai mare operațiune minieră din țară.

Alexander Vučić a deschis Serbia și către lumea arabă.

Emiratele Arabe Unite au investit milioane de dolari în dezvoltarea urbană Belgrad Waterfront, deși proiectul a fost afectat încă de la început de acuzații de corupție.

Nevrând să lase deoparte Statele Unite, Serbia a încheiat în mai un acord cu Jared Kushner, ginerele fostului președinte al SUA și candidat republican la președinție, Donald Trump, pentru reamenajarea clădirii fostului Minister iugoslav al Apărării din centrul Belgradului.

Fațada înnegrită a ministerului este emblematică pentru capitala sârbă, distrusă în campania de bombardare a NATO condusă de SUA în 1999.

De la ruine la proprietăți imobiliare: Ginerele lui Trump își dorește o bază bombardată de NATO în Belgrad

Odată cu alegerile prezidențiale din SUA din noiembrie, mulți observatori din Balcani au văzut în înțelegerea cu Kushner o pregătire a Serbiei pentru întoarcerea lui Trump la Casa Albă.

Cu toate acestea, într-un interviu recent dat pentru Financial Times, Alexander Vučić a insistat că afacerea a fost doar o „afacere comercială”.

Niciodată Alexander Vučić nu spune lucrurilor pe nume.

„Prietenul meu [prim-ministrul maghiar] Viktor [Orbán], este 100% de partea lui Trump”, a spus el pentru Financial Times.

„Prietenii mei de la Bruxelles sunt 100 la sută de partea lui Biden. Eu nu sunt. Eu sunt de partea sârbă, așteptând rezultatele."

O abordare similară a adoptat președintele sârb și față de Ucraina.

Deși a refuzat să accepte sancțiunile occidentale împotriva Rusiei, Serbia a furnizat și obuze Ucrainei prin terți, în valoare de 800 de milioane de euro (din 2022 pâncă acum) – sau o treime din totalul ofertei europene.

Poziționarea față de Rusia

Relația Serbiei cu Rusia, deși complexă și încărcată de istorie, urmează un tip similar de joc.

Cele două națiuni predominant slave au o afinitate istorică și spirituală, iar Serbia se bazează pe Rusia din punct de vedere diplomatic, de exemplu, pentru a bloca admiterea Kosovo în ONU.

Kosovo, o fostă provincie sârbă, și-a declarat independența în 2008.

Alexander Vučić a încercat să țină Rusia la distanță.

Chiar înainte de vizita din 19 iulie a cancelarului german Olaf Scholz la Belgrad, pentru semnarea acordului privind litiul, ministrul adjunct de externe rus Alexandr Grușco l-a vizitat pe Vučić în capitala sârbă.

O persoană din interior a susținut că întâlnirea ar fi fost mai mult decât „de gheață”, potrivit Financial Times.

„Grușco s-a așezat și a început să citească o listă de 23 de nemulțumiri, inclusiv furia Kremlinului față de decizia Belgradului de a furniza muniție Ucrainei”, a declarat sursa pentru publicația britanică.

Când Grușco a ajuns la jumătatea listei, Vučić s-a ridicat, a anunțat că întâlnirea s-a încheiat și a plecat”.

El a fost la fel de rece în răspunsul pe care l-a dat invitației de a se alătura summitului BRICS din Rusia în octombrie, spunând că Serbia va avea oaspeți importanți în acea perioadă și că va decide la o dată ulterioară.

10 iulie 2022, cancelarul german Olaf Scholz, în vizită oficială la Belgrad.

Vorbind la forumul Globsec de la Praga, pe 31 august, Vučić a respins ideea că Belgradul ar fi un cal troian al Kremlinului, spunând că nu a avut contact personal cu președintele rus Vladimir Putin de doi ani și jumătate.

În timp ce Vučić se bazează foarte mult pe Rusia, după cum spune Kurt Volker, fost ambasador al SUA la NATO și trimis pentru Ucraina, el „încearcă în continuare să mențină o oarecare libertate de manevră și independență”.

„Stabilitocrație”

O critică adresată adesea Bruxellesului este că UE își pune interesele privind menținerea unui echilibru geopolitic și etnic în Balcanii cei volatili înaintea preocupărilor legate de libertățile fundamentale.

Unii critici au numit această abordare a UE stabilitocrație.

După ce au criticat ultimele alegeri parlamentare din Serbia din decembrie 2023, afectate de numeroase nereguli, aceleași preocupări au fost trecute cu vederea după acordurile de afaceri ale Serbiei cu UE și Franța.

„Dacă Macron va obține o afacere, nu va insista foarte mult asupra altor probleme”, a declarat Volker pentru RFE/RL.

De ani de zile, organismele internaționale de supraveghere și grupurile de drepturi ale omului avertizează cu privire la situația din Serbia privind libertatea presei, statul de drept și corupția.

Cel mai recent raport Freedom House a acordat Serbiei un scor în drepturi politice de 18 dintr-un posibil de 40, plasându-o în categoria „parțial liberă” și observând tendința în scădere a țării către autoritarism.

În timp ce autoritățile sârbe fac țării imaginea unei puteri economice regionale, cu una din cele mai mari rate de creștere din Europa, Serbia continuă să se confrunte cu numeroase obstacole.

Potrivit unei evaluări din iulie a Administrației pentru Comerț Internațional din SUA, „aceste provocări includ statul de drept slab, interferența politicului în economie, un sistem judiciar lent, supus presiunii politice, probleme reale de corupție, un stat biproces excesiv de complex și uneori birocrație netransparentă [și] un proces de licitație opac”.

În multe privințe, Vučić este un lider mult mai puternic decât a fost Milošević, care a murit în 2006 în închisoarea de la Haga, unde era judecat pentru crime de război.

Pe plan intern, Vučić a reușit acolo unde Milošević a eșuat, de exemplu prin exercitarea controlului asupra bastioanelor tradiționale ale opoziției.

„Sub Vučić, am văzut un naţionalism sârb consolidat. Am văzut eforturi de a submina Muntenegru. Am văzut eforturi de a-l sprijini pe [liderul sârb bosniac] Milorad Dodik şi de a submina Bosnia", spine Volker.

Având în vedere că 70% din comerțul Serbiei este cu UE, mulți din UE se întreabă dacă Vučić este cu adevărat angajat în principiile blocului sau dacă ambiția Serbiei de a adera este motivată exclusiv de nevoile economice.

Șaorma cu de toate

Vučić își conduce politica internă și internațională aproape ca pe o campanie electorală permanentă: ținându-și adversarii și partenerii în nesiguranță privind următoarea lui mișcare.

Deși Vučić a fost cel care a încheiat acordul cu țările occidentale pentru a extrage mai mult litiu, el a acuzat, de asemenea, serviciile de securitate occidentale că au organizat proteste împotriva minelor și că instrumentează o „revoluție de culoare” împotriva lui.

„Vučić are o politică universală”, a declarat Ivan Vejvoda, membru al Institutului de Științe Umane din Viena, pentru Financial Times în iunie.

„Într-un moment îl aveți [președintele chinez] Xi [Jinping] în vizită. Apoi, câteva zile mai târziu, Zelenska (prima doamnă a Ucrainei) și Dmitro Kuleba (fostul ministru de externe al Ucrainei) vin [în vizită]. Apoi merge la centrul cultural rus și ține un discurs revizionist. Și apoi, două zile mai târziu, este la UE și vorbește despre planuri de creștere”, a spune Vejvoda.

Riscul pe care și-l asumă Vučić este că, deși politica sa poate părea pragmatică, în cele din urmă ar putea fi perceput de partenerii internaționali ai Serbiei ca nedemn de încredere.

„Să stai mereu pe margine nu e ușor”, spune Krastev, de la Centrul pentru Strategii Liberale, referindu-se la neutralitatea ezitantă a lui Vučić care încearcă mereu să împace și capra și varza. „Într-un anumit fel, devii prea vulnerabil”.

Volker, în schimb, nu crede că Vucic are o țintă în minte atunci când procedează astfel.

„Pentru cineva în poziția lui, este ca și cum ai merge pe bicicletă”, a spus el. „Trebuie să faci asta la nesfârșit, să jonglezi cu toate mingile și apoi să continui. Și acesta este scopul în sine: doar să fii la putere și să continui".

Acest articol a fost publicat inițial pe rferl.org

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI