Ca să ajungi de la Urlați - un oraș din județul Prahova situat la 60 km nord de București - la șantierul arheologic de pe Dealul Merez, trebuie să te înarmezi cu multă răbdare și cu o mașină care să facă față unui drum plin de hârtoape și bolovani. Cu excepția camioanelor care merg către cele câteva sonde de petrol împrăștiate pe deal și a ciobanilor de la stânele din zonă, nimeni altcineva nu mai urcă drumul.
Pe alocuri, vehiculul derapează pe pietrișul abia împrăștiat pe drumul de pământ de firma de exploatare petrolieră. Dacă n-ar fi fost ea, să ajungi în vârf ar fi fost imposibil.
După ce lași în urmă ultima sondă, pietrișul dispare brusc. „Țineți-vă bine”, spune răspicat șoferul și imediat simți cum sari pe loc în mașină fără să te poți controla.
Șoferul este Alin Frînculeasa, arheolog, unul dintre cei mai buni din țară.
La capătul drumului, lângă o antenă telefonică imensă, șase tineri - ucenicii - sapă două șanțuri în secțiune perfectă și mărunțesc fiecare bucată de pământ scos.
Din când în când, se apleacă, scormonesc în pământ și îl strigă cu putere pe unul dintre cei doi arheologi. Un os, un dinte, o piatră șlefuită, toate sunt puse cu atenție deoparte în movile sau în pungi separate, în funcție de importanța dovezilor găsite.
Pe șantierul de pe Dealul Merez, arheologii au lucrat câțiva ani, au decopertat mai multe zone și au descoperit urmele câtorva locuințe și un mormânt vechi. Așa au înțeles că, acum câteva mii de ani, în Neolitic, pe aici trecea un fir de apă, iar în zonă existau populații de urs, râs sau bour, pe lângă animalele deja domesticite.
Ucenicii tineri și arheologul Alin Frînculeasa fac săpături pe dealul Merez de lângă Urlați, în august 2024.
Epoca de piatră a avut 3,4 milioane de ani, a durat până în 2000 î.H.
Are trei perioade: Paleotic, Mezolic, Neolitic
Ceramica produsă în Neolitic în zona Urlați era superioară, cu modele, ceea ce demonstrează o populație mai evoluată decât în alte zone din Europa acelei perioade. Același lucru e dovedit și de armele, bijuteriile și uneltele de la finalul epocii de piatră, descoperite aici.
Situl arheologic e pe Dealul Merez - cu altitudinea maximă de 446 metri, un diametru de circa 90 metri, cu două pante foarte abrupte și celelalte două propice locuirii.
Situl este cunoscut de la începutul secolului XX, când un învățător a descoperit primele urme. În anul 2010, în zona cea mai înaltă a sitului, a fost amplasată o antenă de telefonie care a afectat obiectivul arheologic pe o suprafaţă de aproximativ 200 mp.
Situl arheologic de la Urlați - urme din neolitic la 60 de kilometri de București
Acum, Alin Frînculeasa este sufletul echipei de arheologi.
Specialitatea lui e neoliticul, adică ultima perioadă din epoca de piatră. Spune că toată lumea caută ziduri și vestigii, dar el nu e pasionat de ce caută toată lumea, ci de lucrurile care pot spune mai multe despre evoluția omenirii - despre cum arăta fauna de acum câteva mii de ani și despre cum s-au suprapus civilizațiile.
Arheologul Alin Frînculeasa inventariază descoperirile alături de un coleg.
El este cel care scrie proiecte în fiecare an și încearcă să convingă instituțiile abilitate să investească în arheologie. În 2024, a luat 10.000 de euro de la Ministerul Culturii, la care s-au mai adăugat banii de la Muzeul de Istorie și Arheologie din Prahova. Spune că, dacă ești pasionat și vrei să faci arheologie, o faci și cu bani puțini.
„Important e să te întinzi cât îți este plapuma și să știi cât poți duce că, și dacă ai bani mulți și nu faci nimic cu ei, nu e nici asta o treabă”, explică Alin Frînculeasa.
Muncă multă, arheologi puțini
La Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova lucrează opt arheologi, din cei peste 130 de angajați. Pentru șantierele punctuale, sunt angajați în regim de colaborare elevi de liceu. Teoretic, la săpături ar putea veni, în practică, și studenți de la facultățile de Istorie, dar, în realitate, nu prea vin.
Nu e o muncă ușoară. Se face în general vara, pe călduri extrem de mari, direct în soare. După ce trece vara, arheologii se mută în interior, unde începe triajul materialului descoperit. De la arheologi, descoperirile ajung la singurul restaurator al muzeului de la Ploiești, care le asamblează și le pregătește pentru a fi expuse.
Arheologul Octav Negrea imortalizează imagini dintr-un mormânt vechi de peste 5000 de ani.
Octav Negrea este și el arheolog și pasionat, de asemenea, de filatelie și fotografie. A făcut un doctorat în istorie despre filatelia ca instrument de propagandă în România comunistă.
El este cel care imortalizează șantierele și toate dovezile pe care le strâng arheologii. E conștient că rolul său va fi important pentru posteritate.
Tumulii - mormintele care au arătat care sunt originile societăților europene actuale
Unele dintre cele mai importante descoperiri ale echipelor de arheologi sunt tumulii.
În nordul Câmpiei Române, între râurile Prahova, Teleajen și afluenții săi - Cricovul Dulce sau Dâmbu, au fost identificați și cercetați de către arheologi peste 350 de tumuli, dintre care au investigat amănunțit 40.
Tumulii, care arată ca niște movile din pământ, sunt, de fapt, monumente funerare ale unor comunități umane de la începutul epocii bronzului, cu precădere în mileniile IV-III î.H.
Ulterior, mai ales la sfârșitul mileniului I creștin, populațiile cu origine turanică - bulgarii, pecenegii, cumanii - au refolosit aceste movile deja ridicate pentru a-și înmormânta, la rândul lor, membrii familiilor.
Secțiune dintr-un tumul după ce a fost deschis de arheologi. Movilele de pământ construite peste mormintele vechi pot ajunge și la 8-9 metri înălțime.
În județul Prahova, se știa despre existența tumulilor încă dinainte de Al Doilea Război Mondial - iar primii doi au fost investigați la Ploiești în anii '40. Un altul a fost decopertat chiar în Parcul Municipal din zona de vest, o dată cu construcția acestuia, în 2014.
Din cei 40 de tumuli cercetați până acum, unii sunt de la sfârșitul mileniului al IV-lea î.H., iar alții sunt din prima jumătate a următorului mileniu.
De asemenea, au fost identificate și morminte care pot fi atribuite perioadei de la cumpăna bronzului mijlociu cu cel târziu (1600-1400 î.H.), precum și de la sfârșitul mileniului I d.H.
În tumuli au fost înmormântați unul sau mai mulți indivizi. Există și morminte colective, în care sunt două până la cinci schetele. Uneori, odată cu refolosirea mormântului, oasele celor deja înmormântați erau mutate cu grijă, pentru a face loc altor persoane.
Analizele genetice au arătat că ocupanții unui mormânt erau rude de sânge - tumulii erau unifamiliali.
În privința ritualului din epoca de bronz, arheologii au observat o standardizare a acestuia: defuncții erau orientați spre vest și, de regulă, erau înmormântați bărbații.
Copiii aveau un tratament special: în mormintele lor, specialiștii au găsit piese de podoabă din argint sau pandantive din canini de animale, așezate ca șiraguri în jurul gâtului - specifice fiecare perioadei. Arheologii au găsit până în acest moment schelete de femei care datează numai din epoca de piatră.
Pandantiv din colț de urs descoperit în Prahova, care datează din epoca fierului.
Un alt element comun este utilizarea culorii ocru, care provenea dintr-o argilă roșie, simbol al vieții - bulgări ocru erau plasați în morminte în apropierea defunctului sau împrăștiați pe oase.
Cei mai mulți dintre tumuli au fost cercetați datorită dezvoltării economice a zonei limitrofe Ploieștiului cu ocazia așa-numitelor săpături de intervenție.
Nicio construcție nu poate fi făcută fără să aibă certificatul de descărcare arheologică - ceea ce înseamnă că arheologii trebuie să colecteze toate dovezile care s-ar putea găsi într-un anumit loc.
Bucăți ceramice dintr-un vas descoperite în Prahova în august 2024.
Așa s-a ajuns ca să fie investigați peste 40 de tumuli, în care au fost descoperite peste 160 de persoane, în 120 de morminte.
Muzeul din Istorie din Prahova a ajuns astfel să aibă cel mai bogat și important patrimoniu descoperit în acest tip de monumente funerare.
Descoperirile mormintelor le-au deschis arheologilor români ușile cercetării internaționale - studiile lor au ajuns în reviste ca Science sau Nature. Tot ele i-au dus în proiecte internaționale din Europa Occidentală sau Statele Unite ale Americii, care au permis investigații inaccesibile în România din motive financiare sau tehnice - cercetări genetice, izotopice, datări absolute, antropologice sau arheozoologice.
Concluziile strânse pe baza informațiilor din tumuli, folosite de comunitatea arheologică internațională, au permis creionarea unei imagini asupra evoluției structurii sociale pe care se va clădi ulterior civilizația europeană.
În acest moment, cercetătorii consideră că aceste populații care au construit tumuli în nordul Câmpiei Române pot fi considerate populații de indo-europeni care au înlocuit vechea populație europeană neolitică.
Ele ajung în Europa cu o altă structură socială față de cea din neolitic. Bărbatul era așezat în vârful piramidei și, odată cu restructurarea socială a Europei, această schimbare va genera ierarhizarea Europei pe alte repere: șefii locali vor fi următorii regi, iar înrudirea cu aceștia va structura viitoarele dinastii europene.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.