Favoriții președintelui: când și cum a impus Iohannis oameni în Guvern și PNL. Și cu ce efecte

Cu capul cam prea plecat pentru noua postură de ministru al Educației, Ligia Deca a primit binecuvântarea din mâinile celui care îi fusese șef pe linie ierarhică la Cotroceni.

Reacțiile acide nu au întârziat. În fond, poate așa e obiceiul la Palat, în fața președintelui consilierii stau cu capetele plecate. Nu știm, căci activitatea consilierilor e învăluită în mister.

Educația, cu capul plecat la Cotroceni

Atitudinea noului ministru a fost în ton cu declarațiile de deplină susținere a proiectului prezidențial „România educată” la care și-a adus aportul și Ligia Deca. Greu de spus în ce măsură.

„Vom operaționaliza România Educată în literă și în spirit, în conformitate cu declarațiile președintelui din această dimineață și cu toate evoluțiile legislative din ultima vreme”, a declarat Deca.

Instalarea unui ministru al Educației din anturajul direct al președintelui Iohannis nu a produs însă deranj în PNL. Din contra. Doamna Deca a fost aplaudată la scenă deschisă atunci când liberalii și-au dat votul pentru nominalizarea ei.

Ligia Deca face o plecăciune în fața lui Klaus Iohannis

Este adevărat că nici nu aveau prea multe alternative- un alt nume vehiculat fiind cel al lui Gigel Paraschiv, un veteran al ministerului, care are calitatea de invidiat de a supraviețui sub orice guvern, indiferent de coloratură.

Faptul că președintele României are un cuvânt greu de spus, dacă nu chiar decisiv, în alegerea unor miniștri sau lideri PNL, nu este însă o noutate. Ba chiar a intrat în obiceiurile casei încă din 2015, când Klaus Iohannis a spus că vrea „guvernul meu”.

Actuala cultură politică a PNL nu permite independența față de președinte, spune pentru Europa Liberă profesorul și analistul politic Andrei Țăranu.

„Președintele ia oameni din jurul său și îi duce în conducerea partidului, fără ca partidul să mai aibă vreo posibilitate, după uriașul dezastru politic al congresului, când l-a dat jos pe Orban ca să-l pună pe Cîțu și apoi pe Ciucă, să își construiască o perspectivă nouă. Asta ar însemna să dea șah la propriul rege, ceea ce pare destul de greu pentru cultura politică a PNL-ului actual”.

Cîmpeanu, protejatul președintelui și protectorul plagiatorilor

Chiar și numirea lui Sorin Câmpeanu la ministerul Educației a intrat în aceeași paradigmă. Venit în PNL după ce fusese la PSD, ALDE și Pro România, Cîmpeanu a primit carnetul de partid ca răsplată pentru că votase guvernul PNL împotriva comenzii lui Victor Ponta, a spus pentru Europa Liberă, Ludovic Orban, fostul președinte liberal.

Iohannis i-a oferit scaunul de la Educație în pofida protestelor societății civile și a universitarilor, care susțineau că Sorin Cîmpeanu, fost ministru în guvernul PSD, are prea puțin apetit pentru reformă.

Cîmpeanu a rezistat în funcție desi era evident că punea sub semnul întrebării chiar proiectul „România educată”, aflat oricum în întârziere cu vreo șase ani, cât și marea reformă pe care ar fi trebuit să o aducă legile educației. Faptul că acestea au fost contestate și criticate din toate direcțiile, că s-au făcut petiții și scrisori deschise prin care i se cerea demisia, nu l-a impresionat pe președinte vreme de aproape trei luni.

Simbolic este că nu a reacționat toată această perioadă nici față de prevederile din lege care practic amnistiau plagiatele și desființau instituția care verifica tezele de doctorat și dădea verdictele. Articolele din lege despre care a scris Europa Liberă intrau pe contrasens chiar cu proiectul prezidențial care promova „toleranța zero față de plagiat”.

Președintele și-a adus aminte de slogan doar după demisia ministrului Cîmpeanu, la învestirea în funcție a Lidiei Deca.

„Toleranța zero” față în față cu premierul Ciucă

„Toleranța zero” a președintelui riscă însă să fie pusă la încercare chiar pe premierul Nicolae Ciucă, suspectat și el de plagiat.

Sesizările referitoare la doctoratul lui au ajuns printr-o repartizare „aleatorie” fix pe masa judecătorului Marius Iacob, cu legături în zona PNL, care le-a anulat și apoi s-a pensionat. O anchetă asupra acestei afaceri este în curs.

Premierul Ciucă intră și el în galeria personajelor împinse la vârful politicii de președintele Iohannis. Intrat în PNL în octombrie 2020, a fost ministrul Apărării în guvernul Orban și a fost desemnat de Klaus Iohannis premier interimar în decembrie 2020, după ce Ludovic Orban și-a dat demisia din fruntea guvernului în urma rezultatului slab obținut de partid în alegerile parlamentare.

La vremea respectivă, Iohannis ar fi preferat ca Nicolae Ciucă să devină premier plin, dar s-a lovit de opoziția PNL, care a considerat că nu este oportună numirea unui militar, fie el și în rezervă, în fruntea guvernului.

A doua oară când președintele l-a desemnat pe Ciucă să formeze guvernul, PNL a strâmbat mai puțin din nas, dar nu se poate spune că a debordat de încântare. În fond erau liberali cu ștate vechi și cu victorii în campaniile electorale mai calificați poate pentru funcție.

Dar nu a existat determinarea unei opoziții față de voința președintelui. Momentul pentru o astfel de atitudine nu era cel mai potrivit dată fiind prelungita criză politică ce afectase deja imaginea partidului.

La ora actuală PNL e o găoace goală, explică profesorul Andrei Țăranu motivul pentru care partidul nu are nicio reacție față de intervențiile președintelui Iohannis.

„Marea problemă e a PNL-ului, care e lipsit complet de coloană vertebrală în acest moment. La vârf sunt oameni foarte noi, gen Rareș Bogdan sau Ciucă, iar structurile mai vechi vin mai degrabă de la PDL care au crescut în obediența față de președinte, oricare ar fi el, Băsescu, Iohannis. Puținele voci critice sunt mai degrabă genul frustrat, Florin Cîțu, Florin Roman, care au pierdut aproape tot din punct de vedere politic. Alții au plecat. PNL este doar o găoace goală”, spune pentru Andrei Țăranu.

Mărirea și decăderea lui Cîțu, opera președintelui

Unul dintre cele mai relevante momente în ce privește ingerința președintelui în construirea sau dărâmarea guvernelor este episodul Florin Cîțu. Tânăra speranță a finanțelor și economiei românești a avut o ascensiune fulminanță în PNL, unde a fost invitat (în 2016) de șefa de atunci a liberalilor, Alina Gorghiu, probabil din cauza prieteniei cu soțul ei Lucian Isar.

În doar patru ani, Florin Cîțu a ajuns premier. Dar președintelui Iohannis nu i-a fost suficient, l-a vrut și președinte al PNL în scopul de a-l îndepărta pe Ludovic Orban cu care intrase în conflict.

Implicat fără rest de partea lui Florin Cîțu, președintele a reușit în final să-l impună la Congres, cu prețul unei crize politice de mai multe luni, care a ținut România blocată în plină pandemie de Covid.

Nici prim-ministeriatul, nici șefia PNL nu au avut însă viață lungă. Alianța USR-PNL-UDMR s-a rupt, dar Florin Cîțu nu se mai dădea dus din funcția de premier. După ce l-a susținut în pofida evidențelor și a crizei politice, în final Klaus Iohannis a dat undă verde așa numitei „echipe câștigătoare” să scape de Cîțu.

Prețul plătit de PNL a fost unul foarte mare: pentru a doua oară în ultimii zece ani a intrat în coaliție și la guvernare alături de PSD, dușmanul său tradițional.

Președintele Iohannis a avut o influență proastă asupra partidului, care a ajuns să nu mai crâcnească în fața lui, spune pentru Europa Liberă analistul politic Ovidiu Voicu.

„Cred că Iohannis a influențat partidul în rău pentru că PNL-ul actual e mai aproape de PSD, a preluat baroni locali din PDL care erau construiți după tipicul celor din PSD, aveau origine comună în FSN, s-a redus libertatea de a gândi și vorbi, au fost excluși oamenii mai critici. PNL nu crâcnește în fața lui Iohannis, e ca la PSD. Și lucrul cel mai rău este nereformat”, spune Ovidiu Voicu.

Coada lui Iohannis de-a lungul vremii. De la Alina Gorghiu la Giorgiana Hosu

Mână mai bună nu a avut Klaus Iohannis nici în 2014 când, imediat după alegerea sa ca președinte, a impus-o la conducerea PNL pe apropiata sa Alina Gorghiu. A vrut să controleze partidul, lucru pe care l-ar fi transmis și liberalilor: „Nu scăpați de mine! Eu voi veghea foarte atent la ceea ce se întâmplă și credeți-mă că voi fi informat”. Ceea ce s-a și întâmplat.

Alina Gorghiu a fost propulsată la vremea respectivă pe ultima sută de metri în cursa pentru șefia partidului în care erau înscriși Ludovic Orban si Teodor Atanasiu și a fost aleasă nu de întreg partidul ci de Biroul Permanent, deci cu mai puțin de 50 de voturi.

Criteriul loialității s-a dovedit păgubos, pentru că PNL sub Alina Gorghiu a ratat spectaculos alegerile parlamentare din 2016. Rezultatul, circa 20%, a fost considerat un dezastru pentru partid, iar PSD a obținut o majoritate zdrobitoare.

Momentul în care președintelui Klaus Iohannis nu i-a mai fost suficient amenstecul în viața PNL, ci și-a extins influența și asupra justiției a fost marcat de numirea (februarie 2020) Giorgianei Hosu la șefia Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT).

Deși primise aviz negativ din partea CSM, avea o reputație îndoielnică și mulți procurori din sistem arătaseră aceste lucruri, președintele Iohannis a semnat decretul de numire.

Ar fi avut toate motivele să o respingă, nu doar avizul negativ al CSM, de care până atunci făcuse mare caz că trebuie respectat, ci și faptul că soțul Georgianei Hosu era trimis în judecată pentru fapte de corupție, așa cum a arătat Europa Liberă, fiind bun prieten cu colonelul Cătălin Paraschiv, șeful Brigăzii Speciale a Jandarmeriei, anchetat pentru violențele de la protestele din 10 august 2018.

După doar câteva luni, în momentul în care soțul ei a fost condamnat, Giorgiana Hosu a fost obligată să-și dea demisia. Iar Klaus Iohannis să înghită hapul.