Rețeaua de „silovarhi” de la Kremlin se clatină. Ce semnifică arestările din cercul restrâns al lui Putin

Vladislav Surkov, fost consilier al lui Vladimir Putin, reprezentantul de facto al acestuia în sud-estul Ucrainei, considerat arhitectul actualului sistem politic, este în arest la domiciliu, susţine fostul deputat rus Ilia Ponomariov, care a votat împotriva anexării peninsulei Crimeea de către Rusia.

„Au loc anchete în privinţa jafurilor din Donbas în 2014”, a anunţat acesta.

Vladimir Putin și Vladislav Surkov, Kurgan, 13 februarie 2012.

Mișcarea are loc după ce luni jurnalistul Christo Grozev, de la site-ul de investigații Bellingcat, a publicat informația că în jur de 150 de ofițeri ai serviciului secret de la Moscova, FSB, au fost concediați sau arestați.

Arestările, demiterile sau îndepărtările unor personaje - cheie din serviciile de informații, armată sau cercul de apropiați ai lui Putin au început însă de mai mult timp. Să ne aducem aminte că războiul a început pe 24 februarie cu o ședință a Consiliului de Securitate în care Putin l-a umilit public pe Serghei Naryshkin, șeful Serviciului de Informații Externe (SVR), al cărui entuziasm pentru invazie nu era la cele mai ridicate cote.

Două săptămâni mai târziu, când devenise evident că blitzkrieg-ul eșuase și rezistența ucraineană era mult peste ceea ce se anticipase, Putin a demis opt comandanți de armată și ai serviciilor secrete și i-a înlocuit cu alții, potrivit Daily Mail.

A fost decapitat și Departamentul de Informații FSB - Serviciul 5 SOiMS -, generalul Serghei Beseda a fost plasat în arest la domiciliu, pentru ca recent să fie transferat la la închisoarea Lefortovo.

Peste încă o săptămână, generalul Roman Gavrilov, adjunctul șefului Gărzii Naționale din Rusia, Rosgvardia, a demisionat din funcție, potrivit Kommersant. Anterior apăruse informația că ar fi fost demis.

Istoricul Armand Goșu spune pentru Europa Liberă că serviciile de informații vor începe să se lupte între ele pentru a căuta o ieșire din fundătura care se dovedește a fi războiul din Ucraina.

„Serviciile se luptă între ele cu disperare, nu că s-ar salva, ele se salvează în fața lui Putin sau se repoziționează pentru o Rusie post-Putin, dar care să continue politica lui, adică să ai un regim dictatorial și anti-occidental, dar care să încerce să scoată Rusia din această fundătură care e războiul din Ucraina. Cu cât durează mai mult războiul, cu atât șansele de a se prăbuși Federația, de a colapsa în actualele granite, cu atât sunt mai mari”.

Profesorul în relații internaționale și Rusia, la Universitatea Bath din Marea Britanie, Stephen Hall, susține că există informații că șefii serviciilor secrete iau în considerare o lovitură de stat.

„Având rivalități inter și intraservicii, agențiile de informații sunt prea concentrate pe propriile gelozii mai degrabă decât pe alte probleme. Având în vedere că războiul nu a mers conform planului, au existat, de asemenea, zvonuri că unii dintre șefii serviciilor secrete iau în considerare o lovitură de stat”.

Armata a fost pusă sub comanda „Măcelarului din Siria”

Putin este furios și pe generalii de armată pe care i-a învinovățit de mersul prost al campaniei. Ministrul Apărării Serghei Șoigu, aflat în funcție de 20 de ani, considerat unul dintre cei mai de încredere oameni ai lui Putin, a dispărut din vizorul opiniei publice vreme de peste două săptămâni.

Sergei Șoigu, ministrul Apărării din Rusia este considerat unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Vladimir Putin.

Când Șoigu a reapărut în cele din urmă, pe fondul zvonurilor, mai întâi într-un videoclip al unei ședințe a Consiliului de securitate și apoi în persoană la o conferință din Ministerul Apărării, a părut sumbru și retras.

La sfârșitul lunii martie, informațiile americane și britanice au sugerat că cercul de putere din jurul lui Putin i-a oferit o imagine falsă despre război, din obediență și de teama unor repercusiuni ulterioare. Pe 9 aprilie, Putin a reorganizat lanțul de comandă militar, numindu-l pe generalul Alexandr Dvornikov, supranumit „Măcelarul din Siria”, la conducerea operațiunilor din Ucraina.

Toate aceste acțiuni ridică două întrebări majore: începe Vladimir Putin să nu mai aibă încredere în serviciile de informații, cele pe care s-a sprijinit de la începutul carierei sale politice, având în vedere trecutul său KGB-ist, și, în acest context, are cercul de putere de la Kremlin vreo intenție (și posibilitate) de a-l înlătura.

Cercul lui Putin, „silovarhi” și „adhocrați”

Coloana vertebrală a administrației lui Putin, un sistem care la vârf funcționează asemenea unei curți regale, este formată din așa numiții „silovarhi”, termen care îi aparține lui Daniel Treisman, profesor de științe politice la Universitatea din California, Los Angeles.

E o combinație între „oligarh” și „siloviki”, adică „oameni de forță”- foști și actuali membri de rang înalt din serviciile de securitate de la Moscova, directori executivi ai unora dintre cele mai importante companii de stat din Rusia.

Mark Galeotti.

Dar, așa cum arată Mark Galeotti, e vorba de mai mult de atât, de un întreg sistem pe care îl numește „adhocrație” și în care nu contează neapărat profesia sau statutul oficial, ci relația cu șeful cel mare, loialitatea și serviciile pe care i le poate aduce respectivul.

„Dependența de relațiile personale și înțelegerile nescrise, poniatie în rusă, termen folosit în lumea interlopă, sunt centrale pentru stilul de conducere al lui Putin”. (Mark Galeotti, „Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul”).

„Adhocrații”, deveniți antreprenori politici, trebuie să dezvolte un talent vital, fără de care nu pot supraviețui în proximitatea liderului: să găsească și să pună în practică idei despre care cred că ar fi pe placul acestuia. Dacă reușesc sunt răsplătiți, dacă nu Kremlinul se descotorosește de ei. Consecința: este greu de stabilit de unde a plecat o decizie și ce traseu a urmat. De aici senzația de improvizație în invazia din Ucraina.

Putin, spune Galeotti, nu are mintea machiavelică pe care i-a atribuit-o Occidentul, nu e nici măcar jucător de șah, sport cu reguli și strategii, cu opțiuni limitate, Putin e un jucător de judo. Or, arta unui judocan talentat e aceea de a specula momentele de slăbiciune ale adversarului.

Aceste „momente” au fost considerate dependența Europei de gazul rusesc, în special cea a Germaniei, inconsistența sancțiunilor de după anexarea Crimeei în 2014, și alegerea lui Volodimir Zelenski, un „actoraș” care nu făcea parte din sistem. Ele ar fi fost luate în calcul pentru decizia invadării Ucrainei, o decizie care se dovedește greșită.

Cert este că niciodată până acum Putin nu a părut a fi într-un dezacord mai mare cu serviciile de securitate și cu armata, cu „silovarhii”, așa cum este acum.

„Având în vedere represiunea din ce în ce mai nemiloasă a lui Putin împotriva acestor oameni și conștientizarea tot mai acută la Moscova că războiul a mers prost, unii observatori se întreabă cât timp vor tolera aceștia greșelile sale catastrofale”, scrie Foreign Affairs într-o analiză.

Răspunsul nu este unul dădător de speranțe. „Chiar și pe fondul tensiunilor actuale, șansele ca membri de frunte ai elitei de securitate sau militare să facă o mișcare împotriva lui Putin rămân reduse”.

Putin, un „silovarh”

Hugo Crosthwaite, analist principal pentru Eurasia la firma de informații de securitate Dragonfly, spune că Putin însuși face parte din acest grup al silovarhilor.

„Cred că punctul important ce trebuie precizat în legătură cu silovarhii este acela că ei fac parte din regimul președintelui Putin și nu sunt un grup separat în afară de acesta (…) Silovarhii sunt în cele din urmă mai aproape de președinte decât sunt oligarhii.”

Silovarhii se consideră protectori ai statului rus. „Când ne uităm la pozițiile generale pe care le ocupă, putem spune cu o oarecare încredere că au în mod clar o influență considerabilă în interiorul statului rus – și în sistemul în care persoana respectivă se află în frunte,” susține Crosthwaite.

Analiștii cred că, în timp ce oligarhii ruși au fost cei vizați în primul rând de sancțiunile țărilor occidentale, figurile de elită din serviciile de securitate din Rusia sunt la fel de puternice, dacă nu mai mult.

Dependența de spioni

Putin își începe ziua (cândva în jurul prânzului, căci se culcă târziu) citind o triadă de rapoarte ale serviciilor secrete, deci informații de la spionii săi din FBS, SVR (serviciul extern), GRU (Direcția Principală de Securitate) și FSO (garda pretoriană a lui Putin, care se ocupă de elitele ruse). Putin nu citește presă și nici nu navighează pe Internet în căutarea știrilor.

În practică, activitățile acestor agenții se suprapun și între ele există o competiție în a-i oferi informații lui Putin, în a-i spune ceea ce vrea să audă și a-i da asigurări că totul merge bine. Ceea ce au învățat însă e că la „masa țarului nu se vine cu vești proaste”.

Este ceea ce serviciile de informații britanice și americane și experții militari au repetat sistematic pentru a explica de ce războiul din Ucraina a mers prost, fără un plan clar, de ce armata a fost atât de dezorganizată și lipsită de cele esențiale.

„M-am uitat în ochii dlui Putin și văzut trei lucruri: un K, un G și un B”, declara senatorul american John McCain după o întâlnire cu acesta. Experiențele lui Putin vin din KGB-ul târziu, „acela condus nu de idealurile marxist-leniniste, ci de egoismul corupt” (Mark Galeotti).

Fiind detașat la Dresda, Putin a ratat perestroika lui Gorbaciov, entuziasmul reformator al anilor 1990 și a văzut doar efectele „cataclismice” ale prăbușirii URSS, despre care vorbește mereu.

Putin a condus FSB-ul între 1998 și 1999 și după venirea la putere, în 2000, i-a extins puterile. FBS a fost implicat în contrainformațiile militare, fiind împuternicit să investigheze orice „formațiuni armate ilegale, grupuri criminale și persoane și asociații publice” care ar putea urmări o „schimbare violentă a sistemului politic al Federației Ruse”, scrie Foreign Affairs .

În 2004, unitatea militară de contrainformații a FSB a fost ridicată la rangul de departament complet al serviciilor de securitate. Curând a devenit cea mai mare divizie a FSB, cu numeroși agenți dislocați în armata rusă.

Putin are un cult pentru Iuri Andropov, șeful KGB-ului între 1967-1982 și președinte timp de 15 luni, sub care s-a format și pe care l-a invocat în mai multe rânduri (a pus chiar să i se ridice o statuie la Sankt Petersburg). Andropov era un KGB-ist dur și pur, trimitea disidenții în spitalele de psihiatrie sau la pușcărie, a înăbușit revolta maghiară din 1956 și Primăvara de la Praga (1968).

Spre deosebire însă de Andropov, care era un ascet, locuia într-un apartament, avea un singur palton și copiii săi mergeau cu metroul (după cum e prezentat de un documentar realizat de o televiziune rusească), Putin trăiește în opulență, are mai multe palate și o avere estimată la 200 miliarde de dolari, cât cea a lui Jeff Bezos șeful Amazon și Bill Gates, Microsoft, la un loc. Dar, ca și Andropov, arma lui Putin este terorismul, după cum scriu Ion Mihai Pacepa și Ronald Rychlak în „Dezinformarea”.

În FSB, arestările și demiteriile nu sunt ceva nou, starea de neîncredere e omiprezentă: ofițerii de nivel mediu nu au încredere în generali, iar generalii nu au încredere în subordonați. Membrii mai în vârstă își amintesc încă că lovitura de stat din 1991 condusă de Vladimir Kryuchkov, șeful KGB, a eșuat, deoarece oamenii din rândul lor au ales să stea deoparte și să aștepte, mai degrabă decât să participe la complotul său.

Actuala generație de ofițeri FSB, bărbați în vârstă de 30 și 40 de ani, nu are nicio amintire despre vreun alt președinte decât Putin și-a construit cariera sub un singur director, Aleksandr Bortnikov, care conduce agenția din 2007. Despre acesta au existat speculații că ar putea fi un înlocuitor al lui Putin în situația în care războiul din Ucraina va fi un eșec total.

Până atunci, însă, Putin pune să fie arestați cei pe care îi bănuiește că l-au dezinformat, acuzațiile fiind de corupție sau de trădare (pentru Statele Unite). Dependent de spionii lui, Putin trece la astfel de represiuni pentru că nu mai are încredere în nimeni.

Cine sunt silovarhii și adhocrații

• Igor Sechin este CEO-ul lui Rosneft, o companie petrolieră folosită ca unul dintre instrumentele geopolitice cheie ale lui Putin. La mijlocul anilor 1980, Sechin a servit ca translator militar în Mozambic și Angola. Astăzi, directorul Rosneft este considerat omul cu cea mai puternică influență din Rusia după Vladimir Putin și un apropiat al președintelui.
• Vladimir Yakunin, un fost general care a activat ca președinte al Căilor Ferate Ruse și a lucrat anterior și în Ministerul Transporturilor. Este unul dintre ideologii grupului de solivarhi – a cerut legături mai strânse între națiunile slave și o renaștere a valorilor creștine ortodoxe.​
• Căpitanul Andrei Patrușev din FSB, fiul fostului șef al FSB Nikolai Patrușev, a fost numit consilier personal al lui Sechin la Rosneft și este acum CEO-ul companiei Gazprom Neft.​
• Alexei Miller, deși nu provine dintr-un mediu de securitate, este silovarh datorită poziției sale în cadrul furnizorului de energie Gazprom, unde este director executiv.​
• Victor Ivanov- fost președinte al Consiliului de Administrație pentru companiile Almaz-Antei și Aeroflot și fost director al serviciului federal rus de control al drogurilor. Ivanov a activat în KGB-ul sovietic și în continuatorul acestuia, FSB.​
• Evgheni Prigojin- este cunoscut drept „bucătarul lui Putin” pentru că l-a cunoscut pe când conducea un restaurant în Sankt Petersburg, firmele sale livrează mâncarea la Kremlin. Este un sfătuitor și apropiat al lui Putin.​
• Serghei Boldughin- violoncelist și prieten din copilărie al lui Putin, a ajuns foarte bogat, valorează sute de milioane de dolari.​
• Serghei Chemezov – director general al Rostec, este și el un fost spion. Chemezov a fost sancționat de SUA în 2014, din cauza rolului Rostec de furnizor pentru forțele ruse în timpul invadării Peninsulei Crimeea. Administrația de la Washington l-a sancționat acum din nou, de data aceasta împreună cu membrii familiei sale.​
• Viktor Zubkov – președintele Consiliului de Sdministrație al Gazprom și fost prim-ministru. Un funcționar public de carieră.​
• Serghei Ivanov – Putin l-a numit Reprezentant Prezidențial Special pentru Protecția Mediului, Ecologie și Transport. Ivanov este un fost ofițer de informații al KGB.​
• Nikolai Tokarev – președintele companiei Transneft, fost agent KGB. Oligarhul și-a folosit poziția de la Transneft pentru a construi un imperiu de afaceri și imobiliar, care, se pare, include sponsorizarea unui palat extrem de elegant, despre care se spune că este folosit personal de către Putin. Tokarev a fost sancționat recent de SUA și UE.​
• Mihail Fradkov - fost șef al Biroului de Informații Externe al Rusiei și fost prim-ministru, actual director al Institutului Rus de Studii Strategice și președinte al consiliului de administrație al Almaz-Antey. El a activat ca inginer translator pentru ambasada Uniunii Sovietice în India. Este acuzat de implementare directă a politicii criminale a conducerii de la Moscova.​
• Rashid Nurgaliev – fost ministru de interne și secretar adjunct al Consiliului de Securitate. Nurgaliev este general de armată și a lucrat pentru FSB.​
• Vladimir Kolokoltsev – ministru de interne și fost comisar de poliție la Moscova. Kolokoltsev este general-locotenent de poliție. Împreună cu alți silovarhi, membri ai Consiliului rus de Securitate Națională, a fost sancționat de Administrația Biden după invadarea Ucrainei.​
• Viktor Cherkesov – director al serviciului federal antidrog, acesta are gradul de general-locotenent.​
• Arkadi și Boris Rotenberg- prieteni din copilărie și colegi de judo cu Putin, sunt miliardari.​
• Victor Zolotov- fost bodyguard principal al lui Putin, șeful Gărzii Naționale, un loialist până în măduva oaselor.