Titi Aur, fost pilot de raliuri: Când urci drogat la volan și omori oameni, mașina devine armă. Iar arma se confiscă

Fost pilot și fondator al unei școli de conducere auto defensivă, Titi Aur spune pentru Europa Liberă că niciun guvern român de după 1989 nu a conștientizat gravitatea fenomenului care face astăzi ravagii pe șoselele din România, numit generic „sânge pe șosea”.

El spune că s-au conceput strategii naționale fără deznodământ, iar puținele legi relevante nu au fost puse în practică nici până astăzi.

Se țin conferințe și discursuri și se inflamează opinia publică când are loc câte o tragedie, cum a fost cea din 19 august, din localitatea 2 Mai, unde un tânăr de 19 ani, aflat sub influența drogurilor la volan, a omorât doi tineri.

„Guvernul ar trebui să înțeleagă că avem o problemă națională și că murim”, spune Titi Aur.

Rata deceselor cauzate de accidente rutiere este în România de 93 la un milion de locuitori, faţă de 44 cât este media europeană.

Titi Aur pledează pentru educație și coerciție, ca măsuri combinate, care să fie aplicate printr-o schimbare a legislației și a paradigmei, iar schimbarea să vină de la cel mai înalt nivel al statului.

Așa cum s-a întâmplat în Franța și în alte state europene în care fenomenul a fost redus masiv.

Românii ar trebui să învețe din primii ani de școală normele circulației sigure, iar la școala de șoferi să fie reintroduse cursurile care au fost scoase după 1989 pentru a face școlile mai atractive financiar, unde nici măcar nu mai este obligatorie prezența la partea teoretică, spune expertul.

Oamenii nu mai vin să învețe să conducă la școala de șoferi, ci doar ca să obțină permisul de conducere, nuanță care face diferența, uneori, între viață și moarte.

Confiscarea mașinii și anularea - nu suspendarea - permisului de conducere ar trebui să fie primele măsuri pe care statul ar trebui să le impună, la pachet cu educația permanentă, din primii ani de școală până la școala de șoferi și după pentru a descuraja tragedia de pe șosele din România, spune Titi Aur la #10întrebări.

1. Europa Liberă: Cazul tragediei de la 2 Mai a readus în discuție fenomenul numit de dumneavoastră „sânge pe șosea”. Ar trebui România să se îngrijoreze de numărul tot mai mare al accidentelor de pe șosele soldate cu morți și răniți?

Titi Aur: Fenomenul accidentologiei, accidente pe șosea, cum vreți să-i spunem, sau generic „sânge pe șosea” în România este cel mai mai evident, cel mai puternic din toată Europa.

Suntem, de departe, pe locul unu la „sânge pe șosea” în toate variantele.

2. Europa Liberă: Cine răspunde pentru lipsa de soluții sau de intervenție? Cine este principalul vinovat?

Titi Aur: Principalul vinovat în povestea aceasta este statul român, sunt guvernele, toate câte s-au perindat până acum la conducere în ultimii 30 de ani, pentru că nu numai că n-au făcut bine, dar prin lipsa lor de intervenție au făcut rău.

Și vă spun și de ce: înainte de Revoluție, pregătirea pentru circulația pe stradă se făcea începând de la școala generală și liceu, unde se făceau ore, cursuri de conducere în siguranță. Erau acele patrule școlare, tot felul de inițiative prin Ministerul Învățământului, actualul Minister al Educației. Copiii învățau și înțelegeau cum trebuie să se comporte pe stradă. După Revoluție aceste cursuri au dispărut.

Ministerul Educației a refuzat la fiecare discuție cu cei din zona de conducere în siguranță - nu numai de la Poliția Rutieră, în general cu cei care se ocupă de conducere în siguranță - orice fel de inițiativă de acest gen motivând că programa școlară este foarte încărcată: „avem foarte multe de făcut, nu mai putem face tot felul de prostii. Voi, cu siguranța rutieră vreți cursuri de siguranță rutieră, cei de la ISU vor să-i învețe cum să nu-și dea foc la casă, cei din Ministerul Sănătății să-i învețe să se spele pe mâini, cei cu Finanțele vor să-i învețe educație financiară. N-avem timp de prostiile astea! Avem de făcut matematică, fizică, chimie”.

Iar rezultatul este că avem copii deștepți care iau premii internaționale și primul loc la universități și facultăți de „afară”, dar care își dau foc la casă sau nu știu să se spele pe mâini. Adică educație civică zero.

3. Europa Liberă: Dar aceste lacune sunt recuperate la școala de șoferi, nu? Ce se învață la aceste școli?

Titi Aur: Când ajunge la școala de șoferi, copilul needucat din acest punct de vedere nu bate la ușă să spună „bună ziua, vreau să învăț să conduc”, pentru că lui nu-i trebuie să învețe să conducă. El spune „bună ziua, eu vreau să iau permis”.

Aici apare alt fenomen: înainte de Revoluție, școlile de șoferi și educația șoferilor erau în atribuțiile Ministerului de Interne, care le autoriza, verifica mașinile, examina și dădea permisul de conducere.

După Revoluție, a venit Europa peste noi, iar în anii ’96 – ‘97 a spus „voi sunteți anormali pentru că în toată Europa școlile de șoferi, educarea șoferilor, siguranța rutieră este în curtea Ministerului Transporturilor”.

Și s-a mutat școala de șoferi în atribuțiile Ministerului Transporturilor, inclusiv verificarea mașinilor prin renumitul Registru Auto Român.

RAR își face treaba, doar că Ministerul Transporturilor, când s-a trezit cu școlile de șoferi în curte, a zis „și noi ce să facem cu asta, că noi nu ne pricepem. Noi știm ce să facem cu drumurile, avioanele, vapoarele, cu ceea ce au de făcut transportatorii, CFR-ul.”

Școala de șoferi în ziua de astăzi este mult sub ce era înainte de Revoluție.

De exemplu, înainte de Revoluție, ca să te duci la școala de șoferi trebuia să dai un examen psihologic mai întâi și cu testare teoretică și cu acele planșe cu numere, cu practică, cu beculețe care se aprind. După asta, intrai la școala de șoferi și făceai poligon, conducere de zi, conducere de noapte și dădeai examen la poligon cu conducere de zi și conducere de noapte. Acum s-au scos poligoanele, s-a scos conducerea de noapte și a rămas doar conducerea de zi.

Mai mult decât atât, înainte de Revoluție, la școala de șoferi participai obligatoriu la teorie, care nu însemna doar să înveți doar regulile și semnele de circulație, ci se explica de ce este linie continuă și ce înseamnă ea, de ce nu ai voie să depășești pe linia continuă și ce înseamnă trecerea de pietoni, ca să înțelegi nu doar regula, ci și fenomenul.

În prezent, la școlile de șoferi, prezența este de cel mult 40%. Mai mult, această concurență nebună doar pentru bani la școlile de șoferi - adică cine oferă servicii mai ieftine va avea clienți mai mulți - a făcut ca un client, un viitor șofer, să nu se ducă la o școală la care se încearcă să se facă treaba cât mai bună, ci să opteze pentru școala care-i permite, de exemplu, să nu vină la cursul de teorie, prezența să nu fie obligatorie.

Clientul ajunge să completeze doar niște chestionare pe care le găsește pe internet și le învață pe de rost ca să ia examenul. La rândul său, examenul este unul cât se poate de sumar, se merge doar cu 30 de kilometri la oră în timpul școlii, iar după ce ai luat permisul ești bun de șofer, cică.

După școala de șoferi, în toată lumea civilizată se fac tot felul de forme de pregătire: cursuri de conducere defensivă, protecția muncii la toate instituțiile unde ai conducători auto, nu doar cei profesioniști, ci toți cei care au mașină de serviciu. Se fac campanii bine gândite pentru transmiterea mesajului.

În România, școala de șoferi este mult sub ce era înainte de ’89, în loc să vină cu capitole noi în plus, justificate de evoluția tehnică și socială.

Iar aceste două capitole ar fi, în opinia mea, despre evoluția tehnică a mașinii și conducerea defensivă.

Înainte de 1989, o mașină avea volan, pedale, schimbător de viteze, un carburator și un motor, iar acum mașinile au multe sisteme, au anvelope de iarnă, de vară, suspensii, active, diferențiale, senzori.

Cei de la volan nu știu ce conduc. Unii spun: „da, dar mașina mea e bună”. Da, e bună dacă știi ce face și o stăpânești? Tu crezi că știi, pentru că mașina te-a salvat de multe ori și mergi tot mai tare și te crezi șofer bun pentru că te-au salvat ABS-ul, ESP-ul, controlul tracțiunii.

Acest prim capitol ar trebui să fie destinate evoluției tehnice și sociale, pentru că în anii ’70-’80 nicăieri în lume nu erau mașini cu sisteme. Acum au evoluat și ar fi trebuit ca școlile de șoferi să aibă în plus, nu în minus, acest capitol.

Al doilea capitol care ar trebui introdus la școlile de șoferi este despre conducerea defensivă.

În Germania, în Suedia, în Belgia, în țările din Vest regulile de conducere defensivă au fost introduse ca reguli de circulație. Adică la ce distanță să stau față de mașina din față.

Regula celor două secunde este obligatorie în Germania, în Suedia. În România nici măcar nu este prevăzut în lege la ce distanță trebuie să stau față de mașina din față.

Regula fermoarului în Germania, Suedia și Belgia este regulă de circulație. La noi nu se acceptă. Această regulă ar trebui învățată din școala de șoferi, nici măcar la cursul de conducere defensivă. Noi o predăm la cursul de defensivă.

Cei de la Ministerul Transporturilor m-au dat afară, m-au blamat, m-au amenințat în toate variantele posibile, inclusiv în presă și în direct, că vin eu și le stric rostul. Ei abia au făcut Ordinul 733 (pentru aprobarea Normelor privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislaţie rutieră şi a instructorilor de conducere auto – n.r.), care este din 2013 și pentru care s-au judecat cu sindicatele vreo patru ani.

[...]

În România, în ultimii zece ani au trecut prin cursurile de conducere defensivă vreo 200.000 de șoferi, din opt milioane și ceva. Nu se simte, este ca o picătură într-un lac.

Când vom ajunge să avem peste jumătate din șoferii din România educați, învățați, atunci se va simți, chiar dacă vor fi și unii needucați. Dar, când majoritatea începe să fie educată și să înțeleagă ce are de făcut, atunci îi obligă și pe ceilalți. Când intri în România din Ungaria, din Republica Moldova, din Bulgaria, intri ca-n junglă. În orice punct cardinal te duci după granițele României este mai civilizat și mai frumos și mai elegant și mai curat și mai sigur decât la noi.

Mai mult de atât, străinii care vin din alte părți la noi, inclusiv moldovenii din Republica Moldova, parcă înnebunesc când intră aici. De ce? Pentru că aici e sat fără câini, totul e scăpat de sub control. Și atunci vine întrebarea: ce putem face?

4. Europa Liberă: Și ce putem face?

Titi Aur: Păi, ar trebui început cu ceea ce poate să facă guvernul sau ar trebui să facă. În primul rând, să înțeleagă că avem o problemă națională și că murim. Astăzi, când vorbim (21 august 2023 – n.r.), au fost doi morți la Ploiești, patru morți la Suceava, toți tineri, 18-20 de ani, maximum 25. Numai astăzi depășim zece morți. Media este de cinci morți pe zi, zece răniți grav și 70-80 de răniți ușor.

În loc să fie considerată o problemă națională, toate guvernele de până acum s-au făcut că nu văd.

Este adevărat că guvernele au de rezolvat probleme grave: cu inflația, cu pensiile, cu războiul, cu criza, cu Covid. Eu nu contest problemele pe care le rezolvă, dar această problemă a siguranței rutiere și a sângelui de pe șosea nu există. Pur și simplu, când vorbești în orice organism de ăsta de stat, ministere, parlament, peste tot, toată lumea, spune „mai lăsați-mă”.

Mai mult, un politician mi-a spus mie direct: „voi numărați morții pe șosea, noi numărăm voturile. Adică nu putem lua niște măsuri nepopulare, pentru că nu mai votează. Lumea va spune: a, voi sunteți cei care ne-ați limitat viteza sau ne-ați mărit amenda”.

Soluția, însă, nu este mărirea sau exagerarea coerciției. Soluția este educația în paralel cu coerciția.

Acestui tânăr de la 2 Mai (Vlad Pascu, tânărul de 19 ani care, aflat la volan sub influența drogurilor, a intrat într-un grup de 8 persoane și a accidentat mortal alți doi tineri de 21 și 20 de ani pe 19 august), nu i-a spus nimeni cât de grav este să să fii sub influența drogurilor la volan. Iar eu sunt convins că nu i-a spus nimeni la modul oficial, adică la liceu, la școala de șoferi.

În Suedia, ca să poți să intri la școala de șoferi trebuie să treci obligatoriu printr-un curs de conducere defensivă. Ei îi spun risc unu și risc doi.

Risc unu înseamnă teorie, riscul doi înseamnă practică.

La risc unu se trece prin aceste lucruri, cu exemple, cu demonstrații, cu filme care arată ce înseamnă când ești obosit, când ești drogat, când ești sub influența alcoolului. Adică i se demonstrează ce poate greși, care sunt efectele.

Pe urmă se merge la risc doi, care înseamnă cam ce facem noi la conducerea defensivă: să frânezi la limită, să aluneci, să eviți să derapezi, ca să înțelegi ce ți se poate întâmpla în trafic. Și abia pe urmă te duci și dai examen.

Iar dacă după ce ai condus ai făcut cea mai mică abatere în primii doi ani, ți se anulează permisul de conducere, iar judecătorul spune când mai ai dreptul să dai examen: peste un an, peste doi ani, peste cinci ani.

Pentru că, dacă ai făcut accident în primii doi ani, înseamnă că ai plecat inconștient din prima, adică nu ești apt să controlezi situația. Se presupune că după doi ani de condus super civilizat te-ai cam obișnuit și poți să intri ca șofer normal.

Adică sunt niște reguli care te pun pe un culoar care te aliniază, care te și învață, dar te și constrâng dacă te prind drogat la volan.

5. Europa Liberă: Care ar fi soluția pentru România?

Titi Aur: Eu aș propune pentru România, pentru că fenomenul este în creștere și este scăpat de sub control, anularea permisului de conducere pe motivul că, dacă la alcool poți să spui „domnule, am fost la o petrecere, am băut acum trei zile un pahar de șampanie, a mai rămas 0,01%” și-i iei carnetul pe o lună, pe două, pe trei, la droguri n-ai voie să te droghezi. Este interzis. Deci nu poți să spui „am greșit că m-am drogat și am mai greșit și că m-am urcat la volan.”

Păi, dacă ai greșit și că te-ai drogat – iar asta este treaba DIICOT și a Poliției – dar te-ai urcat și la volan, atunci când te-ai urcat la volan drogat nu poți să spui că s-a întâmplat că „am băut cu trei zile în urmă și de asta am alcool în sânge”.

Nu cred că societatea s-ar opune unor măsuri coercitive, apropo de ce spunea politicianul acela. Eu nu cred că un politician sau un grup politic nu va mai fi votat dacă vine cu o propunere că atunci când ești drogat la volan ți se anulează permisul. Nu va fi votat de cei care se droghează. Dar restul poporului va spune „uite, domnule, un om care face ceva”.

Nimeni n-a încercat să rezolve problema aceasta. Soluții există. Avem, și există, și știm - cei implicați în conducerea în siguranță, în conducerea defensivă - soluții pe trei categorii, din care unele este suficient să fie făcute doar din pix. Nu trebuie nimic altceva decât voință politică pentru soluțiile „din pix”.

Vă dau un simplu exemplu: hai să reglementăm distanța la care trebuie să circuli față de mașina din fața ta, pentru că la noi nu-i reglementată.

Imaginați-vă o mașină care merge cu 130/h pe autostradă și eu, Titi Aur, la volan vin în spatele acelei mașini la un metru. Vi se pare că sunt agresiv dacă stau la un metru în spate? Vine polițistul și spune: „ai stat agresiv” și eu spun că nu. Eu, Titi, la talentul și la titlurile mele și cât sunt eu de bun la volan și la experiența mea, consider că un metru este o distanță în siguranță. „Cum să-mi spui tu mie, polițistule, că nu e așa?” Și pot să o fac? Știți de ce? Pentru că nu este reglementată distanța între mașini în trafici.

Nu trebuie decât să ne uităm în Germania, în Belgia și în Suedia, unde au stabilit că nu ai voie să stai la mai puțin de jumătatea în metri a vitezei pe care o ai. La 100 de kilometri pe oră – 50 de metri.

Or, aceasta este exact regula celor două secunde, pentru că în două secunde parcurgi jumătatea distanței în metri a vitezei pe care o ai. Deci, sunt lucruri care pot fi făcute doar din pix, fără niciun cost dar cu beneficii în vieți omenești.

6. Europa Liberă: Face statul ceva în sprijinul conducerii defensive? O sprijină în vreun fel?

Titi Aur: Sunt lucruri care pot fi făcute cu investiție minimă, dar cu rezultate maxime.

De exemplu, o lege care e din 2020 (Legea 20/2022 privind completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice – n.r.), dar căreia Ministerul Transporturilor nu vrea să-i facă norme de aplicare.

Această lege prevede că orice șofer din România care vrea să facă un curs de conducere defensivă poate să-și deconteze integral suma din impozitele pe care urmează să le plătească. Ministerul Transporturilor se opune și la această lege.

Legea există și este promulgată din ianuarie 2022, practic are un an și opt luni de când e promulgată, dar nu are norme de aplicare, pentru că nu vrea Ministerul Transporturilor. Pentru asta nu trebuie investiții dar efectele sunt foarte mari, mari de tot. Dar nu se dorește.

Există și a treia categorie de soluții, care presupun costuri, cum ar fi: să facem autostrăzi, să punem camere, ca să urmărim șoferii în trafic. Asta înseamnă investiție într-adevăr, dar cu beneficii foarte mari. Ar aduce și rezultate. Numai că nici măcar de acele lucruri banale, care ar putea fi făcute numai din pix, nu se ocupă nimeni. Nu vrea nimeni.

7. Europa Liberă: De ce? Care e motivul?

Titi Aur: Pentru că societatea românească s-a obișnuit cu accidentele, presa nu strigă cu adevărat la unison, iar politicienii, se știe, reacționează la presă. Dacă acum zece oameni se adună undeva, nu interesează pe nimeni.

Dacă se adună 2.000 de oameni sau 10.000 de oameni chiar dacă n-au dreptate, dar se adună să se distreze sau să demonstreze presa vine imediat că este ceva interesant. Când vine presa, apar și politicienii și spun că acolo este o problemă.

„Păi, hai să tundem iarba, că presa strigă că nu-i tunsă iarba!” În timp ce cu accidentele s-a obișnuit lumea.

Dacă presă nu strigă, politicienii își văd de treaba lor. Fiecare consideră că nu e o problemă. De asta spun: există soluții, se poate face ceva. Dar nu interesează pe nimeni.

Iar referitor la puștiul acesta (Vlad Pascu – accidentul din localitatea 2 Mai), care a făcut accident sub influența drogurilor și a omorât doi tineri de vârsta lui, dacă lui i s-ar fi spus la școală, dacă atunci când l-a prins cu droguri ar fi fost sancționat cu adevărat, că am înțeles că a fost prins dar a fost iertat pentru că era pentru consum propriu, dacă era certat, poate era altceva.

Deja avem acest fenomen, care nu exista în urmă cu zece ani. În urmă cu zece ani nu era fenomenul droguri, aveam alte probleme în circulație și în societate în general. Fenomenul droguri, generic vorbind, începe să creeze din ce în ce mai multe probleme. Și, atunci, ar trebui ca societatea, dar prin conducere - că noi, eu, dvs, nu putem să schimbăm nimic, noi putem să vorbim, eu pot să declar, dvs puteți să scrieți, dar niciunul dintre noi nu putea muta cu adevărat ceva din loc - să reacționeze iar politicienii să ajungă și ei să constate că, „hopa, avem o problemă, chiar avem o problemă. Hai să găsim soluții!”

Iar soluțiile sunt educație și coerciție sincronizate. Eu am învățat un lucru când am făcut armata. Se spunea așa: „dacă nu știi, te învățăm, dacă nu poți, te ajutăm, dacă nu vrei, te obligăm.”

Prima dată, trebuie învățați, pentru că îl găsești drogat, iar el spune „domnule, dar nu am știut, nu am crezut că este așa important”, pentru că lui la școală nu i s-a spus în mod organizat; nu pe la colțuri, nu părinții, ci la școala, unde ai trecut clasa, deci știi. Pe urmă ai făcut școala de șoferi, unde ai aprofundat și ai aflat ce înseamnă să conduci drogat, care este efectul, ce se întâmplă. Unde urmărești filme cu accidente, imagini, ai bifat și acest curs.

În Suedia, ca să te duci la examen trebuie să ai ștampila că ai trecut prin acest curs de risc unu.

La cursul de risc unu din Germania trebuie să ai ștampilat că ai trecut prin cursul de răsturnare, tamponare, prin simulatoare, altfel nu te primește la examen. Pentru ca, în cazul în care ajungi în situația respectivă, să știi să ieși din mașină. Să știi ce face, de exemplu, centura de siguranță. S-au făcut modificări tehnice la mașină: dacă rămâi răsturnat, centura nu se deschide ca să nu cazi în cap, să nu-ți rupi gâtul, dar trebuie să înveți cum să ieși din mașina răsturnată. Adică, nu ți-am făcut o modificare la mașină dar te las să te descurci singur.

La noi nu te învață nimeni. Cu ani în urmă am avut mașini răsturnate în Dâmbovița, cu roțile în sus, mașina era întreagă, dar tinerii au murit înecați în mașină pentru că nu s-a deschis centura. Nu au știut cum să iasă, cum să deschidă centura. Centura se deschide dacă știi cum, dar pentru asta trebuie să te învețe cineva, să-ți spună cum funcționează.

Iar pentru ca lucrurile să nu se mai repete trebuie ca societatea să accepte că avem nevoie de acest sistem de educație, indiferent că se numesc cursuri de conducere defensivă, că se numesc reguli de protecție a muncii sau campanii bine făcute, dar trebuie să ajungă la toată lumea.

Poliția Rutieră, singura instituție activă în zona asta, este limitată prin lege. Nu poate să facă decât să amendeze sau să transmită anumite mesaje și să facă anumite acțiuni de popularizare.

Dar poliția nu poate să se ducă în fiecare școală și în fiecare loc și peste tot. Nu doar copiii de la Jean Monet sau de la Caragiale (licee din București, n.r.), pentru că sunt în buricul târgului, trebuie să afle. Ar trebui ca în fiecare cătun și în fiecare loc să fie, prin Ministerul Educației, prin programa școlară să fie acele ore de educație civică și o dată la nu știu câte luni, măcar o dată sau de două ori pe an, să treacă și prin circulație, o dată prin cursuri pentru incendii. Nu spune nimeni să faci ore de circulație precum cele de matematica și fizica, câte șapte pe săptămână.

Doar că pentru asta trebuie voință politică. Vine Ministerul Educației care spune că nu avem oameni pregătiți. Ar trebui pornit sistemul, dar nimeni nu vrea să-l pornească, toată lumea vrea să stea pe fotoliu comod, nu cumva să deranjeze. Că, dacă șeful lui nu-i spune, el de ce să o facă? Iar șeful nu-i spune pentru că are foarte multe probleme. Șeful fiind directorul general, ministrul, premierul, care au mereu probleme foarte importante, pe care eu nu le contest.

Dar problema siguranței rutiere este abandonată în România și nu de acum de mult timp.

Din păcare, suntem mai rău decât înainte de 1989 și ar fi trebuit să progresăm, să aducem capitole în plus, nu în minus la sistemul de pregătire.

8. Europa Liberă: Într-o situație ipotetică, de stat care funcționează, de societate responsabilă, ce-ar trebui pentru ca tragedia de la 2 Mai să nu se întâmple?

Titi Aur: În primul rând, ar trebui ca și el (Vlad Pascu - n.r.) și părinții lui să înțeleagă pericolul la care se expune un tânăr care este supus și acestei tentații, de a se droga, de a umbla cu droguri. Mai ales când îi mai dai și o mașină puternică pe mână, sau o mașină la modul general, nici nu mai contează cât este de puternică.

Ar fi trebuit ca părinții să înțeleagă, adică și ei să beneficieze de un sistem de educație.

La rândul ei, societatea ar trebui să fie atât de atentă la astfel de cazuri, începând de la sectoristul care nu mai există. Ce însemna înainte sectorist? Sectoristul știa ce-i în cartierul lui și în zona lui, dar nu mai există.

Pe urmă, polițiștii de la circulație când prind cea mai mică tentativă, adică te-a prins drogat la volan - dar bineînțeles, ar trebui să aibă legea în mână care să-i permită asta - să dispună direct anularea permisului de conducere.

Iar apoi să-ți spună judecătorul când vei mai avea dreptul să dai examen pentru permis. Iar dacă l-a prins cu pliculeț (droguri – n.r.), să fie arestat pentru că e traficant de droguri. Chiar dacă el spune că e pentru consum propriu. „A, pentru consum propriu și ești cu mașina, ești la volan? Păi atunci se anulează permisul, nu te mai bag la trafic de droguri, este pentru consum propriu, am înțeles, dar ești la volan.” Păi, dacă este pentru consum propriu, cum să fii cu pliculețul în mașină și să spui „nu, că mă duc acasă și mă droghez”? Nu, nu merge așa.

9. Europa Liberă: Care ar fi pârghiile legale prin care statul ar trebui să acționeze?

Titi Aur: Eu vă spun așa: atunci când se suspendă permisul unuia „de profesie fiu” - pentru că, de obicei, cei „de profesie fiu” sau fiică vin din părinți parveniți – ar trebui ca societatea să ia măsuri.

Cel „de profesie fiu” vine din părinți parveniți, adică cel sau cei care au făcut bani relativ mulți, fără să aibă capacitatea intelectuală și volumul de muncă pe care le presupun asemenea acumulări materiale. Le-au ieșit niște chestii, niște terenuri, niște combinații în niște vânzări, ceva de acest tip.

Iar atunci, când unul nepregătit, needucat ajunge să aibă bani fără prea mare efort consideră că este stăpânul lumii și consideră că fiul sau fiica lui trebuie să facă orice extravaganță și ei trebuie să facă tot felul de nebunii. De aceea spun că societatea este cea care ar trebui să ia măsuri.

Repet: educație și coerciție.

Educație pentru cei care nu înțeleg la ce pericol se expun. Îi ajuți să conștientizeze, iar coerciția pentru cei care înțeleg sau nu înțeleg, e treaba lor, dar care fac în continuare.

Iar atunci când anulezi permisul este altceva decât atunci când îl suspenzi pentru două sau trei luni.

Pentru că genul acesta de oameni spune că, „la banii mei îmi permit să-mi iau șofer, două, trei luni” și că „nu-i problemă, așa că eu voi conduce în continuare cu 200 de kilometri pe oră ca să-i arăt eu polițistului cât sunt de șmecher.”

Or, atunci când ți se anulează permisul și ți se confiscă mașina, altfel stau lucrurile.

Pentru că mașina are două valențe: partea civilă - adică este un obiect de uz personal, cu care mă deplasez și-mi fac treaba, dar când am scăpat-o de sub control, mașina devine armă. Iar o armă se confiscă.

Iar când tu te urci băut la volan, drogat la volan, când faci accident și omori oameni, mașina devine o armă.

10. Europa Liberă: Ar trebui modificată legea pentru ca mașina să fie confiscată și permisul anulat definitiv?

Titi Aur: Da, păi de asta spun că totul pleacă de sus, de la prim-ministru. Aici este vorba de făcut o multi-ministerială, ceea ce înseamnă guvern, adică Ministerul Transporturilor - pentru că ei răspund siguranța rutieră, Ministerul Educației - pentru că ei ar trebui să se ocupe de educație până ajungi să fii șofer, Ministerul de Interne - care trebuie să aplice legea.

Până când un prim-ministru din România nu va interveni, nu se va schimba nimic. Am discutat cu cel puțin cinci-șase prim-miniștri când erau în funcție: și cu Tăriceanu, și cu Ponta, și cu Tudose, și cu Ciucă. A fost multă bunăvoință afirmată, dar nu s-a întâmplat nimic, pe motiv pe motiv că se luptă cu Băsescu, că Ciucă cu războaiele, fiecare cu motivele sale. Tudose nu a mai apucat pentru că a stat prea puțin în funcție, fiecare a avut o justificare.

[...]

Nu se va schimba nimic în bine până când nu se va face un plan adevărat, plecat de la prim-ministru și coordonat de el și care să fie imediat aplicat. Adică de mâine facem asta, de poimâine facem asta pentru că există o strategie la Ministerul Transporturilor care se numește strategie națională pentru siguranță rutieră, care a fost făcută între 2010-2020, dar care a fost semnată de Guvern în 2016, că atât s-au gândit patru ani numai ca să o semneze.

Oricum, nu s-a aplicat nimic din acea strategie.

Pe urmă s-a făcut strategia 2022-2030, care a fost de fapt semnată în 2021 și nu s-a aplicat nimic nici în 2022.

Pentru că aceste strategii se fac doar așa ca să zică, „uite ce facem noi când ne ocupăm”, dar nu se aplică, nu se face nimic. Iar când ne ducem la ministere ți se arată „uite, noi avem strategie, avem strategie națională, uite, semnată de ministere, de Interne, de Transporturi, de prim-ministru.