Ucraina, miza aderării la NATO și alternativele la fel de anevoioase

Joi, secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, a reafirmat că Ucraina va putea pe viitor să se alăture Alianței; ușile NATO rămân deschise, iar decizia în acest sens luată în urma summit-ului de la București din 2008, când NATO a promis Ucrainei și Georgiei că vor putea adera la NATO, rămâne valabilă.

În urmă cu o zi, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, spusese însă că mai multe state europene din NATO nu doresc ca Ucraina să devină membră la momentul de față.

„Nu este o întrebare filozofică (aderarea Ucrainei la NATO, n.r.), are motivele ei specifice - urmare a opoziției venite atât din partea Rusiei, care nu dorește aderarea Ucrainei la NATO, cât și a opoziției venite din partea unor state membre NATO. Nu există secrete pe tema asta”, a transmis Zelenski, citat de Interfax.

Marți, cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, declarase după întâlnirea cu președintele rus, Vladimir Putin, că aderarea Ucrainei la NATO încă nu se află pe agenda europeană, semnalând o posibilă cale de ieșire din criza în care Kievul s-a scufundat în ultimele luni.

„Toată lumea trebuie să facă un pas înapoi și să înțeleagă că, pur și simplu, nu putem avea un posibil conflict militar în legătură cu o întrebare care nici măcar nu se află pe agenda de discuții”, a transmis Scholz în timpul unei discuții cu reporterii germani din Moscova, imediat după părăsirea Kremlinului.

„Este sarcina noastră acum să găsim o cale care să fie în regulă pentru toată lumea în funcție de pozițiile și perspectivele disponibile”, a continuat el.

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, alături de cancelarul Olaf Scholz, în timpul vizitei diplomatului german la Kiev, pe 14 februarie 2022.

Directorul adjunct al Centrului Eurasia de la Atlantic Council, Doug Klain, a explicat pentru Europa Liberă că aderarea la NATO era oricum un proiect îndepărtat pentru Ucraina.

Potrivit acestuia, aderarea depinde oricum de reformele în lupta anticorupție pe care statul ucrainean ar trebui să le facă, dar care au întârziat mereu.

„Pentru a fi corecți, Ucraina a făcut cât de cât un progres, dar președintele Zelenski nu a continuat tot timpul cu aceste reforme sau nu le-a implementat așa de viguros cum ar fi trebuit. De aceea, Guvernul Ucrainei nu a făcut suficient pentru a înlătura corupția și a adopta un model de succes, democratic, cum își doresc cetățenii ucraineni”, a punctat Klein pentru Europa Liberă.

„Am văzut o mulțime de lucruri serioase, poate acum o lună, când părea că are loc o adevărată luptă politică între Zelenski și alți politicieni și oligarhi din Ucraina, lupte interne de pe urma cărora nu reieșea că Zelenski ar încerca să facă curat printre aceștia, cât mai degrabă să își rezolve niște probleme personale cu ei.

Ar fi foarte bine pentru Ucraina să continue calea reformelor esențiale, să curețe guvernul de corupție și să consolideze democrația. I-ar ajuta nu doar pe ucraineni și Ucraina, ci și pe restul lumii în continuarea sprijinului acordat Ucrainei atunci când face ce ar trebui să facă pentru a fi un membru bun al comunității internaționale”, a adăugat Klain.

O imagine din satelit, publicată de Maxar Technologies, arată mobilizarea trupelor și desfășurarea de elicoptere de atac la sol în apropiere de lacul Donuzlav, Crimeea, pe 13 februarie 2022.

În septembrie 2021, ministrul ucrainean de Externe, Dmitri Kuleba, s-a plâns de procesul îndelungat de aderare al țării la NATO, care „trenează de o perioadă indecent de îndelungată”.

Tot anul trecut, în luna februarie, Kuleba declara într-un blog pentru Atlantic Council că „atât Ucraina, cât și Georgia nu au cedat în fața agresiunii ruse. Nici nu și-au abandonat aspirațiile de membru NATO. Dimpotrivă, ambele țări au implementat numeroase reforme pentru a-i apropia de alianță, precum statutul de partener cu oportunități sporite”. Ucraina a devenit partener NATO în 2020.

„Privind situația actuală din această perspectivă, e firesc ca mulți jurnaliști ucraineni să ne întrebe de ce NATO nu i-a oferit Ucrainei un plan de acțiune pentru aderare”, preciza acesta.

Uniunea Europeană, suficientă pentru a înlocui NATO?

Din cauza istoriei, geografiei, a anului 2014 care a marcat anexarea Crimeei și începerea luptelor din estul țării cu separatiștii sprijiniți de Rusia, dar și ca urmare a corupției și a împotrivirii generale a Moscovei, Ucraina ar fi nevoită oricum să parcurgă oricum un drum mult mai lung decât cel parcurs de alte state pentru a obține statutul de țară membră a alianței militare.

României i-au trebuit aproximativ 14 ani (1990-2004) de la inițierea primelor relații diplomatice cu NATO pentru a deveni parte din alianță. Aceasta, în condițiile în care statul român nu s-a confruntat cu un război civil acasă și a jucat un rol cheie pentru NATO la vremea respectivă: aprobarea cererii alianței de a se folosi de spațiul aerian român pentru a organiza operațiuni militare împotriva Iugoslaviei.

Pe lângă asta, marea majoritate a statelor din Europa Centrală și de Est care au aderat la NATO în anii ’90 s-au bucurat de o perioadă propice unei astfel de alegeri. Rusia încă se zbătea cu o guvernare haotică, mișcări separatiste în Cecenia, Dagestan și alte regiuni, dar și crize financiare periodice ca urmare a prăbușirii Uniunii Sovietice, prea puțin preocupată de extinderea NATO la momentul respectiv.

Iar președintele rus de atunci, Boris Ielțîn, prefera o apropiere de Occident și o adoptare a valorilor democratice occidentale - lucru respins în prezent de Putin.

Alături de problemele interne ale țării, Ucraina are de-a face, totodată, și cu o situație geopolitică diferită astăzi: o Rusie adânc militarizată, ultranaționalistă și cu o presă capturată de instituțiile statului. În aceste condiții, orice pas înspre aderare, luat de Ucraina, riscă să ducă la presiuni enorme venite dinspre Kremlin.

Noi imagini din satelit arată creșterea activității militare rusești la granițele Ucrainei

Tocmai de aceea, una din întrebările mai rar adresate este dacă aderarea doar la Uniunea Europeană ar fi suficientă pentru a preveni o viitoare agresiune a Rusiei în Ucraina.

Alternativa pare să se confrunte cu mai puțină opoziție rezonabilă din partea liderilor europeni. Într-un material separat publicat de Europa Liberă, expertul Gustav Geissel, Senior Fellow la Consiliul European de Relații Externe (ECFR), declara că principala dificultate a aderării la UE ar rămâne doar problemele interne legate de corupție și birocrație excesivă a statului ucrainean. Cele legate de un conflict civil în estul Ucrainei, ar trebui să fie mai puțin relevante în ochii Bruxelles-ului.

„Uniunea Europeană a acceptat Ciprul ca stat membru în 2004. Iar Ciprul încă nu și-a rezolvat problema teritorială cu Turcia. Nu cred că vreunul din astfel de argumente sunt serioase. Sunt mai degrabă pretexte pentru a nu permite Ucrainei să se alăture din considerente interne și diferite față de percepțiile de securitate a anumitor state membre din Europa de Vest”, spunea acesta.

În 2014, revoluția ucraineană, denumită „Euromaidan”, a izbucnit după ce președintele ucrainean de atunci, Viktor Ianukovici, a refuzat semnarea Acordului de asociere al Ucrainei cu Uniunea Europeană. La scurt timp după ce acesta a părăsit de urgență țara din cauza revoluției, Rusia a anexat Crimeea și a declanșat un război în estul Ucrainei.

Doug Klain, directorul adjunct al Centrului Eurasia, crede că aderarea la Uniunea Europeană ar fi un lucru minunat pentru Ucraina, dar nu suficient pentru a preveni agresiunea rusă.

„Ucraina era oficial o țară neutră în 2014, când Putin a decis să o invadeze. Deci niciun fel de neutralitate, declarată acum, nu ar schimba situația de față. Așadar, apartenența la UE ar fi un lucru bun pentru Ucraina, dar renunțarea la NATO și declararea neutralității nu ar face o diferență aici”, a afirmat Klain.

Acesta precizează, de asemenea, că neutralitatea bazată pe modelul Finlandei nu este o soluție pentru ucraineni.

„Cred că unul dintre cele mai informative lucruri auzite despre finlandizarea Ucrainei este acela că însuși finlandezii și Guvernul finlandez au spus că nu preferă termenul de finlandizare și nu susțin ceea ce li s-a întâmplat în anii ’50. Deci, nu cred că modelul care este descris astfel însuși oamenii care l-au implementat este ceva de urmat în cazul Ucrainei”, a explicat Klain.

Discuția duce la singura cale prin care Ucraina poate obține pace în teritoriile sale afectate de război - negocierile în formatul Normandia.

Germania și Franța, principalii actori europeni în criza din Ucraina, preferă continuarea negocierilor în formatul Normandia, alături de guvernul ucrainean și cel rus. Discuțiile în acest format urmăresc îndeaproape respectarea acordurilor de la Minsk, menite să pună capăt tensiunilor din estul Ucrainei.

Acordul de la Minsk nu prevede, în schimb, ca Ucraina să se declare neutră față de Rusia și NATO. Moscova dorește prin acord, mai degrabă, obținerea autonomiei Republicilor Populare Donețk și Luhansk, lucru nedorit, însă, de oficialii ucraineni. Aceștia susțin că acordarea statului de regiuni autonome nu ar duce decât la o federalizare forțată a Ucrainei și le-ar garanta regiunilor din Donbas dreptul de bloca aderarea la NATO și Ucraina.

Ce ar înseamna dacă Ucraina ar renunța la NATO și ar semna Acordul de la Minsk?

Teoretic, ar însemna începutul unei detensionări treptate cu Rusia, care și-a comasat aproximativ 150.000 de trupe la granița cu Ucraina în ultimele luni, potrivit președintelui american, Joe Biden.

Detensionarea completă ar depinde, însă, și de reducerea personalului și activităților militare în flancul estic al NATO, lucru pe care Statele Unite l-au respins încă de la începutul discuțiilor cu diplomații ruși.

Doug Klain, director adjunct al Centrului Eurasia al Atlantic Council.

Practic, însă, nu există nicio convingere că Moscova ar fi dispusă să renunțe la tensiuni. Doug Klain spune că retorica adoptată de Putin, Lavrov sau oricare alt diplomat rus nu reflectă o dorință de detensionare a situației cu Ucraina.

„În timpul conferinței de presă cu Olaf Scholz (cancelarul Germaniei, n.r.), Putin a făcut o tiradă, zicând că Ucraina comite un genocid în Donbas și compară situația cu genocidul din Iugoslavia.

Este o retorică îngrijorătoare ce nu oferă nimănui sentimentul că Rusia dorește să detensioneze conflictul”, a notat Klain pentru Europa Liberă.