Polonia este pregătită să fie pe deplin independentă de petrolul rusesc și este dispusă să sprijine alte țări să-și reducă aprovizionarea cu combustibili fosili din Rusia, a declarat luni ministrul mediului și climatului al țării, Anna Moskwa.
„Polonia este mândră că se află pe lista lui Putin cu țările neprietenoase”, a spus ea reporterilor înainte de întâlnirea cu colegii săi la Bruxelles, pentru a discuta despre energie.
Moskwa a mai spus că depozitele de gaze ale Poloniei vor fi umplute pentru iarnă.
Și Germania a anunțat o reducere a dependenței de gazul rusesc cu 20%.
Având în vedere că războiul devastator al Moscovei împotriva Ucrainei nu se termină, o bătălie pe măsură de violentă are loc și pe piața gazului între Uniunea Europeană, a treia economie din lume, și Rusia, cel mai mare exportator de gaze din lume.
Îți mai recomandăm Economia Rusiei își revine treptat din cauza dependenței UE de gazul rusesc. Ce mai poate face Occidentul?UE a anunțat deja că intenționează să pună capăt dependenței sale istorice de energia rusească, pentru a opri astfel finanțarea războiului pornit de Putin în Ucraina și soldat cu uciderea a mii de oameni, cu atrocități asupra populației civile și nenumărate crime de război, pentru care apar dovezi de la o zi la alta, pe care anchetatorii internaționali, detașați în Ucraina, le strâng pentru un proces împotriva conducerii armatei ruse și a Kremlinului.
Reuniune de urgență
Reuniunea Extraordinară a Consiliului Energiei de luni, de la Bruxelles, a fost convocată de urgență pe fondul recentelor evoluții la nivelul pieței energetice europene cauzate de întreruperea alimentării cu gaze naturale a Poloniei și Bulgariei ca urmare a refuzului acestor țări de a plăti facturile emise de Gazprom în ruble.
De asemenea, Rusia a amenințat că va sparge frontul unic al UE împotriva Rusiei pe fondul dezacordului cu privire la cursul corect de acțiune.
Plățile în ruble pot ajuta Rusia să se pună la adăpost de impactul sancțiunilor Occidentului, în timp ce veniturile din combustibili pot ajuta la finanțarea a ceea ce Kremlinul numește „operațiunea militară specială” din Ucraina, adică invadarea ei.
Țările UE au plătit Rusiei peste 45 de miliarde de euro pentru gaz și petrol de când a invadat Ucraina pe 24 februarie, a constatat organizația de cercetare Centrul pentru Cercetare în Energie și Aer Curat.
Rusia furnizează 40% din gazele UE și 26% din importurile sale de petrol, dependență care explică rezistența Germaniei și a altor țări la solicitările de oprire bruscă a importurilor de combustibil rusești.
În timp ce Bulgaria și Polonia au refuzat să se implice în schema Moscovei, Germania a făcut apel la Comisie să le permită statelor să plătească în ruble, iar Ungaria a spus că nu este dispusă să pună în pericol siguranța energetică a țării.
Cu multe companii europene care se confruntă cu termene limită de plată a gazelor la sfârșitul acestei luni, statele UE au o nevoie stringentă de a clarifica dacă companiile pot continua să cumpere combustibil fără a încălca sancțiunile UE împotriva Rusiei în urma invaziei Ucrainei.
Îți mai recomandăm „Țarul energiei” | Portretul polonezului care și-a ajutat țara să devină independentă de gazul rusescDecizia, luată unilateral de Rusia, „reprezintă o încălcare a contractelor existente și o nouă agresiune a Rusiei. Plata facturilor pentru gazul natural în ruble reprezintă o încălcare a sancțiunilor impuse de către UE Rusiei”, a spus ministrul român al Energiei, Virgil Popescu, luni, în plenul reuniunii.
Ce soluții are România
România a reafirmat mesajul de solidaritate și răspuns unitar al statelor membre în actuala criza energetică, promovând totodată proiectele de interes la nivel național, cu impact benefic asupra stabilității energetice în regiune, a declarat Virgil Popescu.
Eforturile Comisiei Europene și Statelor Membre sunt îndreptate către identificarea de noi rute și surse alternative de aprovizionare cu gaze naturale și LNG pentru iarna următoare pentru a sprijini statele membre să îndeplinească obiectivul de umplere a depozitelor la un nivel corespunzător.
În acest sens, Comisia Europeană a lansat recent Platforma Energetică UE pentru achiziția în comun a gazelor naturale, care va avea rolul de a agrega cerea din statele membre si încheia contracte de furnizare cu state terțe, altele decât Rusia.
Situația în România este una stabilă, pentru că nu are contracte directe încheiate cu Gazprom.
Pentru iarna viitoare, însă, este necesară luarea din timp a măsurilor aferente asigurării umplerii depozitelor de gaze.
În acest sens, România va participa la primul grup de lucru regional, ca parte a Platformei Energetice UE, care va avea loc la Sofia, peste trei zile.
Această componentă regională a Platformei Energetice UE va avea rolul de a identifica soluții concrete pentru securizarea alimentării în regiune, reducând totodată dependența de importurile energetice din Rusia.
Îți mai recomandăm Rusia taie gazul. De unde importă România și când pot apărea problemele
Pe termen scurt, pentru România este importantă operaționalizarea și funcționarea la capacitate maximă a Coridorului Transbalcanic și Coridorului Vertical de Gaze Naturale pentru a permite aprovizionarea cu gaze naturale suplimentare.
Aceste coridoare sunt importante pentru a asigura fluxul de gaze din terminale de tip LNG, precum și din Azerbaidjan, stat cu care România și Comisia Europeană au purtat discuții pentru identificarea unor volume de gaze naturale disponibile.
Comisarul pentru Energie: schema propusă de Rusia ar încălca sancţiunile
Folosirea schemei propuse de Moscova pentru companii străine pentru plata gazului rusesc în ruble ar încălca sancţiunile impuse de Uniunea Europeană contra Rusiei, a declarat comisarul european pentru energie, Kadri Simson, într-o conferință de presă după reuniunea miniștrilor energiei din UE, de la Bruxelles.
„A plăti în ruble prin mecanismul de conversie gestionat de autorităţile publice ruse şi un al doilea cont dedicat în acest scop la Gazprombank reprezintă o încălcare a sancţiunilor şi nu poate fi acceptat'', a declarat Kadri Simson, citată de Agerpres, într-o conferinţă de presă după o întâlnire cu miniştrii energiei din ţările Uniunii Europene, la Bruxelles.
De altfel, Comisia Europeană nu are informații că vreo companie europeană ar fi plătit în ruble pentru gazul rusesc, după ce Moscova a cerut cumpărătorilor străini să respecte un mecanism de transformare a plăților din euro sau dolari în ruble, politica energetică a Uniunii Europene, a spus Simson luni.
„Comisia nu are informații despre nicio țară sau companie privată care este dispusă să facă acest lucru”, a spus Simson, citată de Reuters.
Ultimatumul Rusiei către Europa
Săptămâna trecută, Rusia a anunțat că oprește livrările de gaz către statele membre ale UE, Polonia și Bulgaria, în ceea ce oficialii și analiștii europeni spun că este o încercare a lui Putin de a diviza UE și de a trimite un avertisment restului blocului.
„Putin vrea să încerce să convingă Europa de consecințe – să arate că Europa va plăti pentru sprijinul acordat Ucrainei”, a declarat pentru Europa Liberă Will Pomeranz, directorul interimar al Institutului Kennan al Centrului Wilson din Washington.
„Dacă economia suferă și oamenii suferă, [este posibil] ca națiunile europene, Germania sau Franța sau alte națiuni, să spună că nu merită acest lucru”, a spus el.
Unii din Europa o spun deja.
Cu câteva zile înainte ca Rusia să invadeze Ucraina pe 24 februarie, Germania a abandonat Nord Stream 2, o conductă de 10,5 miliarde de dolari construită pentru a aduce gazul rusesc în Germania sub Marea Baltică.
Însă, în aprilie, ministrul german de Finanțe Christian Lindner s-a opus solicitărilor de instituire a embargoului UE asupra importurilor de gaze rusești „pe termen scurt”, spunând că „ne-ar provoca mai multe daune nouă decât lor”.
Îți mai recomandăm Analiză | De ce se teme Viktor Orban. Germania, între sancțiuni și nevoia de petrol și gaz rusescGermania este cel mai mare client de gaze naturale al Rusiei în UE, reprezentând aproape o treime din importuri, care au totalizat 155 de miliarde de metri cubi anul trecut, inclusiv 140 de miliarde de metri cubi prin conductă, adică 40% din consumul de gaz al UE în 2021, făcând din Rusia cel mai mare furnizor al blocului comunitar.
De zeci de ani, Rusia a fost o sursă majoră de gaz folosită pentru a încălzi casele, școlile și spitalele, pentru a genera energie și pentru a alimenta instalațiile industriale din Europa.
În contextul legăturilor tensionate dintre Rusia și UE, criticii lui Putin îl acuză că folosește energia ca armă.
După ce a pornit agresiunea sa sângeroasă împotriva Ucrainei și au fost făcute publice tot mai multe dovezi ale atrocităților comise de armata rusă în Ucraina, pe care unii credeau le credeau de neconceput în Europa în secolul 21, războiul neprovocat al Rusiei împotriva Ucrainei a oferit UE un stimulent puternic pentru a rupe o legătură vicioasă.
Strategia UE
Comisia Europeană a declarat în martie că blocul comunitar intenționează să reducă importurile de gaze rusești cu până la două treimi în acest an - sau aproximativ 100 de miliarde de metri cubi - și că ar putea încheia complet livrările „cu mult înainte de 2030”.
Calculul comisiei include achiziționarea a încă 50 de miliarde de metri cubi de gaz natural lichefiat super-răcit, sau GNL, și a 10 miliarde de metri cubi de gaz prin conducte din surse non-rusești, precum și reducerea nevoilor cu 20 de miliarde de metri cubi prin noi proiecte solare și eoliene care vor fi lansate în acest an.
Carlos Diaz, analist la firma de cercetare Rystad Energy, cu sediul la Oslo, a numit obiectivul pentru 2022 „un pic provocator” din cauza unei potențiale scăderi a producției de energie din centralele nucleare și hidroelectrice existente.
El spune că UE are capacitatea de a importa chiar mai mult și decât 50 de miliarde de metri cubi de GNL, pe care Comisia Europeană îi vizează pentru la anul, dar problema este să-l găsească la un preț accesibil.
Furnizarea de GNL va crește doar cu aproximativ 25 de miliarde de metri cubi în acest an, ceea ce înseamnă că Europa va trebui să preia volume din Asia, cea mai mare piață de GNL, pentru a-și satisface nevoile, a spus el.
Prețurile europene ale GNL au crescut în ultimul an până la maxime record, iar acum depășesc prețurile asiatice, făcând din UE o destinație mai atractivă pentru exportatori, în special pentru cei din Statele Unite.
Piața GNL va rămâne strânsă până la jumătatea deceniului, când se așteaptă ca Statele Unite și Qatar să crească semnificativ oferta, a spus Diaz, ceea ce înseamnă că Europa s-ar putea lupta să crească în continuare importurile de GNL în 2023.
Deși Europa a investit masiv în energie alternativă în ultimul deceniu pentru a reduce cererea de combustibili fosili, producția sa internă de gaz a scăzut brusc.
Membrii UE, inclusiv Germania, au apelat la Rusia pentru a umple golul.
Acum, națiunile europene își reconsideră planurile de producție pe fondul crizei.
Norvegia, care nu este membră a UE, plănuiește să crească producția de gaze în acest an pentru a satisface nevoia tot mai mare a blocului de energie non-rusă.
Al doilea cel mai mare furnizor al UE după Rusia, țara scandinavă intenționează să finalizeze o nouă conductă de 10 miliarde de metri cubi către Polonia, prin Danemarca, în cursul acestui an.
Țările de Jos au anunțat în ianuarie că vor dubla producția la Groningen, cândva cel mai mare zăcământ de gaze naturale din Europa, la aproximativ 7,6 miliarde de metri cubi în acest an, de la o estimare anterioară de 3,9 miliarde de metri cubi.
Producția a scăzut drastic în ultimii ani din cauza cutremurelor care au afectat proprietățile, iar guvernul plănuise să-l închidă în 2023. Dar, în urma invaziei Rusiei în Ucraina, locuitorii locali sunt în favoarea creșterii producției la 12 miliarde de metri cubi, un nivel considerat sigur.
Thierry Bros, expert în energie și profesor la universitatea de cercetare Sciences Po Paris, a declarat pentru Europa Liberă că, dacă prețurile la gaze naturale în Europa vor începe să crească vertiginos, guvernul olandez „ar putea să-și regândească propria politică” și să stimuleze producția chiar mai mult decât era planificat.
România, al doilea mare producător de gaze naturale din UE după Olanda
România, al doilea mare producător de gaze naturale din UE după Olanda, are potențialul de a crește producția cu 10 miliarde de metri cubi anual din zăcămintele din Marea Neagră, dar disputele privind impozitarea offshore au întârziat în mod repetat proiectele.
România ar putea acum „să încerce să accelereze aceste evoluții” din cauza crizei, spune Diaz.
Pe termen mediu și lung, România ar putea valorifica potențialul surselor indigene de gaz onshore de adâncime și offshore din Marea Neagră care pot asigura resurse suplimentare pentru consumul autohton și în beneficiul regional.
De asemenea, România ar putea accelera proiectele în domeniul nuclear prin construirea Unităților 3 și 4 de la CNE Cernavodă și retehnologizarea Unității 1, dezvoltarea în România a reactoarelor modulare de mici dimensiuni, construirea de noi capacități de producție energie electrică pe bază de gaz natural și dezvoltarea infrastructurii aferente, precum și prelungirea utilizării cărbunelui pentru o perioadă de tranziție scurtă, aferentă depășirii actualei crize energetice
Privind dincolo de Europa, UE ar putea primi mai mult gaz în acest an de la țări din Africa de Nord, inclusiv Algeria, al treilea furnizor ca mărime după Rusia și Norvegia.
Italia a semnat la începutul acestei luni un acord cu Algeria pentru a crește importurile începând din toamnă. Acordul prevede până la 9 miliarde de metri cubi suplimentari în 2023-2024.
Azerbaidjanul ar putea fi capabil să crească exporturile de gaze către UE în acest an cu 2 miliarde de metri cubi, iar statul de la Marea Caspică ar putea intensifica în continuare exporturile dacă și capacitatea conductelor este extinsă.
Îți mai recomandăm Războiul gazelor naturale. Ce pârghii are Ucraina, cu ce variante rămâne MoscovaConducerea Trans Adriatică, care transportă gaz din Azerbaidjan în Europa, a declarat că ar putea dubla capacitatea la 20 de miliarde de metri cubi, în etape, pe parcursul mai multor ani.
Între timp, la Moscova...
Rusia își ia propriile măsuri în confruntarea pe care o are cu Europa privind aprovizionarea cu energie.
După ce UE a impus noi sancțiuni economiei ruse în urma invaziei Ucrainei, Putin a cerut țărilor europene „neprietenoase” să plătească pentru gazul natural rusesc în ruble sau, mai precis, să plătească valută într-un cont al Gazprombank și apoi să convertească suma în ruble.
Or, convertirea valutei în ruble ar înseamna o încălcare a sancțiunilor, iar unele țări UE, inclusiv Polonia și Bulgaria, au refuzat să o facă. Cele două țări consumă împreună aproximativ 12 miliarde de metri cubi de gaz natural rusesc și plănuiseră să-și lase contractele să expire la sfârșitul anului.
N-au apucat să o mai facă, pentru că Rusia le-a anunțat că le va tăia furnizarea de gaz dacă nu plătesc în ruble.
Polonia va începe să primească gaz direct din Norvegia odată ce noua conductă prin Danemarca va fi finalizată, în timp ce Bulgaria va începe să primească gaz din Azerbaidjan în acest an, când va fi finalizată o conductă de interconectare din Grecia.
Rusia va fi într-o situație foarte dificilă din punct de vedere economic dacă UE își atinge obiectivele pentru 2022 și după aceea.
Rusia a furnizat UE 140 de miliarde de metri cubi de gaz natural prin conducte din exploatările aflate în vestul Siberiei și nu are nicio rută alternativă de export.
Moscova și-a anunțat intenția de a construi o conductă care să conecteze vestul Siberiei cu o conductă de export către China, dar analiștii din industrie spun că proiectul ar dura cel puțin câțiva ani.
O întrerupere completă a livrărilor de gaze rusești către Europa, inițiată de ambele părți, ar provoca Rusiei pierderi de zeci de miliarde de dolari pe an.
Rusia are contacte pe termen lung cu peste 20 de națiuni europene, care se extind pe perioade diferite, până în 2040, în cazul Austriei.
Pentru că Rusia trebuia să investească în avans miliarde de dolari pentru a dezvolta zăcămintele și conductele ca să transporte gazul în Europa, a cerut garanții pentru vânzări. Aceste așa-numite contracte „take-or-pay” impun companiilor europene să plătească pentru o cantitate minimă de gaz în fiecare an, chiar și dacă nu o cumpără.
UE va trebui să analizeze dacă încalcă vreun contract punând capăt unilateral importurilor de gaze rusești, pentru că există riscul unor „implicații juridice foarte mari”, spune Diaz.
Tot așa cum, și țările europene ar putea da în judecată Rusia dacă sunt blocate de Kremlin cu noi condiționări de plată care nu sunt prevăzute în contract, a subliniat Bros.
„Va fi un preț mare de plătit de orice parte”, a spus el, adăugând că pretențiile ar putea ajunge la sute de miliarde de dolari.
În ceea ce privește eforturile de reducere a dependenței, Bros a spus că UE ar trebui să anunțe o interdicție a gazului rusesc care va intra în vigoare până la sfârșitul anului, pentru a stimula îmbunătățirea eficienței, pentru a crește investițiile în alternative și pentru a construi infrastructură pentru acestea.
Chiar dacă pe moment ar putea dăuna industriei europene, Bros spune că prețul merită plătit dacă astfel ar fi oprită invazia Rusiei în Ucraina.
„Chiar dacă va fi dificil, despre asta este războiul. Nu lupți într-un război mergând și la cumpărături”, a spus el. „Trebuie să luăm noi înșine măsuri, cum ar fi eficiența energetică și reducerea cererii.”