„Bani pătați cu sânge”, astfel a descris primarul Kievului, Vitali Kliciko, plățile pe care le fac statele europene către Rusia. Sunt bani ce „alimentează genocidul împotriva ucrainenilor”, a spus acesta într-un mesaj către politicienii europeni, citat de Reuters.
După apariția imaginilor cu atrocitățile de la Bucea, ministrul german al Apărării, Christine Lambrecht, a declarat că Uniunea Europeană trebuie să discute varianta opririi totale a importurilor de gaze din Rusia, dar nu toți liderii europeni, și mai ales nu cei din țările puternic dependente de gazul rusesc, sunt la fel de categorici.
Ministrul de Finanțe al Austriei a respins, luni, varianta unui embargou imediat, relatează presa de la Viena. El a spus că, la fel ca Germania, Austria depinde de gazul rusesc și, deși obiectivul pe termen mediu este reducerea acestei dependențe, nu poate renunța la livrările Gazprom peste noapte, transmite thelocal.at.
Rusia furnizează circa o treime din gazul utilizat în UE, dar nu toate statele sunt la fel de dependente de aceste livrări.
Concret, nu toate își permit gestul Lituaniei, care a anunțat oprirea importurilor din Rusia cu începere din 1 aprilie. La fel cum nici Rusia, în ciuda amenințărilor și a decretului prin care toate livrările ar trebui plătite în ruble, nu a oprit furnizarea de gaze.
Țintă a războiului ordonat de Vladimir Putin și de ani de zile jucător vital în strategiile cu privire la livrările de gaze, Ucraina, prin vocea reprezentanților companiei care gestionează rețeaua de transport, propune o cale de compromis.
Directorul pentru relații publice și internaționale al operatorului ucrainean, LLC Gas TSO, Olga Bielkova, a declarat într-un interviu citat pe pagina de Facebook a companiei, că Ucraina salută intenția Europei de a renunța la gazul rusesc cu precizarea că dacă este vizată o „tranziție graduală”, atunci Europa ar trebui să înceapă cu renunțarea la gazele care nu tranzitează Ucraina.
Prima dată ar trebui redus consumul prin Nord Stream 1, conducta care leagă Rusia de Germania prin Marea Baltică, cu ocolirea Ucrainei (proiectul Nord Stream 2 este în prezent oprit, deși și această conductă fusese finalizată și putea transporta gaze în Europa, prin Marea Baltică).
Mai mult, după cum remarcă profit.ro, directorul general al LLC Gas TSO, Serghei Makogon, sugerează că Rusia ar fi conștientă de importanța conductelor care tranzitează Ucraina, pe care nu ar vrea să le distrugă intenționat.
Bombardamentele au afectat rețelele de distribuție, dar nu au produs pagube majore, care să scoată Ucraina din sistemul tranzitului de gaze către Europa.
Rutele de tranzit
Ucraina avertizează de mulți ani că Rusia folosește gazele drept o „armă geostrategică”. În 2021, președintele Volodimir Zelenski a criticat apăsat proiectul Nord Stream 2, apărat de fostul cancelar al Germaniei, Angela Merkel.
Noua conductă ar fi însemnat încă o modalitate de ocolire de către Rusia a conductelor din Ucraina, cu pagube majore pentru Kiev, care ar fi fost privat de noi taxe de tranzit.
Prin Ucraina trece o rețea de conducte care leagă Rusia de Europa.
Cunoscută drept „Rețeaua Frăția”, acesta include conducta „Soyuz”, care, potrivit Global Energy Monitor, ajunge în Ucraina din Rusia, prin Kazahstan. Din Ucraina, gazul e livrat României, Ungariei și Slovaciei.
Din Slovacia, acesta este transportat mai departe, în Europa Centrală și de Vest.
Potrivit LLC Gas TSO, circa 50% din gazul exportat de Federația Rusă ar tranzita rețeaua ucraineană de conducte.
Iar Reuters precizează că producătorul rus Gazprom a anunțat, marți, 5 aprilie 2022, că livrările prin Ucraina continuă în concordanță cu cerințele consumatorilor europeni.
Rusia folosește și alte rute, care ocolesc Ucraina. Cele mai importante sunt:
- Conducta Yamal-Europe, care leagă Rusia de Germania prin Belarus și Polonia;
- Conducta Nord Stream I, care leagă Rusia de Germania prin Marea Baltică;
O altă conductă controversată, care leagă Rusia de Europa cu ocolirea Ucrainei, prin Marea Neagră și Turcia, este TurkStream. Acum un an, șeful Gazprom, Alexei Miller, spunea că aceasta legase deja Rusia de șase țări europene: Bulgaria, Grecia, Macedonia de Nord, România, Serbia, Bosnia și Herzegovina.
Aceeași conductă era invocată și în septembrie 2021, când, într-o mișcarea controversată, Ungaria a semnat un contract pe termen lung cu Gazprom.
Situația României
România nu este printre țările cu un nivel ridicat de import din Rusia. În luna ianuarie, potrivit Transgaz, circa 7,3% din consumul înregistrat în România a venit din gaz importat din Rusia.
În cazul întreruperii livrărilor de către Rusia, preciza Transgaz pentru Europa Liberă, extracția din depozitele de înmagazinare putea fi activată la capacitate maximă.
O blocare a livrărilor prin Ucraina (care ajung în România la Isaccea prin Orlovka/Ucraina) ar putea fi compensată cu livrări prin Bulgaria (Negru Vodă I/Kardam) ale gazelor ajunse aici prin Turcia.
Potrivit Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de gaz (ENTSOG), un alt punct de interconectare a României cu rețeaua ucraineană este la Medieșu Aurit/Tekovo.
Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, spune pentru Europa Liberă că în cazul României, „probabilitatea ca populația să fie afectată iarna următoare, chiar dacă vor fi limitări în alimentarea cu gaze de import, este mică. Este posibil, dar foarte puțin probabil”.
Sistemul românesc se bazează pe trei vectori, spune el:
- Producție internă;
- Gaze din depozite;
- Gaze de import;
Este nevoie de toate aceste trei elemente pentru o aprovizionare optimă în lunile de iarnă, spune Chisăliță.
„Dacă nu ai deloc import, nu o să poți face față tuturor cererilor din toate zilele de iarnă. Dacă nu ai deloc înmagazinare, probabil că nu o să poți face față tuturor cererilor din toate zilele de iarnă etc. În perspectiva unei crize, primii consumatori care ar fi afectați sunt cei industriali, ultimii, consumatorii casnici”, spune acesta, cu precizarea că nu se așteaptă la o criză majoră iarna următoare pentru România.
Din luna aprilie până în octombrie are loc înmagazinarea gazelor în zăcăminte care pot fi folosite în lunile de iarnă, precizează Dumitru Chisăliță.
Este motivul pentru care, crede el, în această perioadă apar intensificări ale retoricii cu privire la exporturile Rusiei. Iar scopul unor anunțuri precum cererea lui Vladimir Putin ca gazele să fie plătite în ruble, ar avea la bază un joc al prețurilor.
„Fiecare declarație care se face în ceea ce privește un potențial conflict pe gaze naturale crește prețul. De exemplu, după apariția știrii cu vânzarea exclusiv în ruble, în doar câteva ore, prețul pe cele mai importante burse din Europa a crescut cu 10%. Orice știre, orice abordare a unui subiect care semnalează o potențială criză se lasă cu o creștere a prețului gazelor naturale. Dincolo de abordarea mediatică sunt de așteptat și acțiuni concrete, care și ele, la rândul lor, vor trage mai mult în sus prețul gazelor naturale”.
Companiile ucrainene din domeniul gazelor, LLC Gas TSO și Naftogaz (principalul producător de petrol și gaze al Ucrainei) publică periodic actualizări ale situației rețelelor pe care le gestionează.
Acestea menționează acum efectele bombardamentelor, întreruperile în livrări sau mulțumesc clienților casnici care mai reușesc să plătească facturi în perioada de război.
