Momentele mai puțin cunoscute din viața Reginei Elisabeta a II-a: între datorie și Monarhie

Chipul său apărut pe tablourile făcute pe bandă rulantă de Andy Warhol, pe prosoape sau cești, a fost omagiat de poeți precum Simon Armitage sau a fost ironizat de cântăreți precum cei din trupa punk Sex Pistols. Împreună cu alte personaje publice precum Papa sau Dalai Lama, Regina părea să fie mai presus de critică. Până și cei mai vocali critici ai monarhiei au spus că „totuși, regina a făcut o treabă bună”.

Cum a reușit această performanță în imaginea sa publică? Conform Politico, Elisabeta a reușit să se folosească de virtutea tăcerii. Refuzând să-și exprime propria opinie, regina a rămas tăcută și enigmatică. Arătând publicului doar o fațadă neutră și vagă, în timp ce nimeni din publicul larg nu a avut acces la adevărata Elisabeta, aceasta a devenit cel mai de succes suveran din perioada recentă.

Cine a fost, de fapt, Elisabeta?

În spatele simbolului, s-a aflat o persoană. Născută prin cezariană pe 21 aprilie 1926, Elisabeta a fost prima fiică a unui prinț care, deși al doilea în succesiune, nu părea că va deveni rege. La nașterea ei a fost prezent ministrul de interne William Joynson-Hicks, pentru că obiceiul spune că un astfel de oficial trebuie să se asigure că bebelușul nu este schimbat, printr-un complot, cu un altul.

Tânăra Elisabeta a crescut în inima Londrei, într-un palat cu 25 de camere, cu o sală de bal și o grădină enormă. Deși în fotografiile din copilărie apare împreună cu părinții iubitori, de fapt, Elisabeta și sora sa, Margaret, au fost crescute de o armată de servitori și profesori și își vedeau rar părinții. Primul ei cuvânt nu a fot mama, ci „Bobo”, una dintre bonele care a crescut-o.

Aceasta i-a fost alături toată viață și nu a acordat niciodată interviuri. Pentru fidelitatea ei, a fost recompensată cu un statut special în Palatul Buckingham. Alte persoane care au crescut-o au fost, practic, șterse din memoria familiei în momentul în care au vorbit cu presa. Monarhia a fost pe primul loc, înaintea persoanei.

La 13 ani, în 1939, tânăra Elisabeta l-a cunoscut pe cel care îi va deveni soț în timpul unei vizite la colegiul naval Dartmouth. În vârstă de 19 de, grecul Philip era monden, exotic, crescut la Paris în exil. Nu se înțelegea cu familia: trei surori erau căsătorite cu naziști, tatăl arunca banii familiei în cazinourile din Monte Carlo, iar mama era schizofrenică. Tânăra prințesă s-a îndrăgostit de acest rebel, despre care spunea că se aseamănă cu un „zeu viking”.

Nu știm prea multe despre relația celor doi. Mama Elisabetei s-a opus inițial relației, dar cei doi tineri au perseverat și au reușit să se logodească în 1947. Într-o scrisoare rară către o prietenă, putem afla câte ceva despre sentimentele tinerei Elisabeta. Pagină după pagină, aceasta scrie despre cum s-au dus împreună să danseze în cluburi de noapte, despre cum au fost urmăriți de un fotograf - cuvintele unei tinere căreia i s-au aprins călcâiele.

Nunta Elisabetei cu Philip, în noiembrie 1947, trebuia să fie o petrecere cuminte, austeră. În Marea Britanie, zahărul încă era raționalizat și multe dintre orașele britanice erau pline de pietrișul caselor distruse în bombardamente.

Țara încă se confrunta cu probleme financiare majore în urma războiului. Cu toate acestea, nunta a fost o scuză pentru festivități care au cuprins întreaga țară. Mii de invitați din întreaga lume au venit la Londra pentru a participa la cununie, inclusiv Regele Mihai.

În sfârșit, o petrecere bună - o scuză pentru popor să uite, pentru câteva clipe, de chinul războiului și al recesiunii și să își pună speranțele într-un cuplu tânăr și frumos. Totul părea să semnaleze un nou început, iar atmosfera optimistă a crescut în 1949 și 1951.

Apoi, la doar 27 de ani, Elisabeta a devenit regină după ce tatăl său a decedat. Anii 1952-1953 par să fi adus, cu aceste provocări, destul de multe neînțelegeri în viața tânărului cuplu. Philip s-a simțit inutil și s-a distanțat de soția sa, în timp ce Elisabeta a preluat controlul asupra țării.

Elisabeta s-a apropiat de unul dintre prietenii săi din copilărie, Henry Herbert. Cei patru copii ai cuplului regal au fost crescuți de servitori și trimiși la internate. Într-o zi norocoasă, își puteau vedea părinții timp de o jumătate de oră.

Fotogalerie | Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii - o viață în imagini

În 1969, a apărut primul documentar despre familia regală, care s-a dovedit a fi un dezastru. Misterul familiei regale a fost destrămat în cadrele care îi arată pe membrii familiei încercând, stângaci, să petreacă timp împreună. Copiii se certau, prințul Philip își critica soția, iar Elisabeta părea detașată. De aici, a început relația toxică a tabloidelor britanice cu familia regală.

Deși Elisabeta nu a fost niciodată ținta presei, familia regală a folosit aparatul media pentru a-și proteja imaginea sau pentru a-i marginaliza pe membrii familiei mai puțin dezirabili, precum Diana sau prințul Andrew, susține Politico.

O nouă eră a început odată cu nunta prințului Charles cu prințesa Diana. Familia regală a fost acuzată că a contribuit la imaginea negativă a Dianei. Prințesa a murit într-un accident de mașină, în 1997, la Paris, încercând să scape de paparazzi. În urma acestui eveniment tragic, opinia publică s-a întors împotriva familiei regale.

Astfel, a trebuit împinsă în față din nou regina, pentru a uni poporul sub o figură suverană respectată, după ce toți ceilalți membri ai familiei aveau probleme.

Fotogalerie | Marea Britanie o plânge pe Regina Elisabeta a II-a

Regina a participat la deschiderea Jocurilor Olimpice din 2012, în care o dublură a reginei a sărit dintr-un elicopter. În 2017, a purtat o pălărie care părea să semene cu un steag european, posibil un indiciu despre opinia sa despre Brexit. Publicul a urmărit cu interes aceste mișcări discrete de publicitate.

Totul părea să meargă din nou pe calea potrivită, până când căsătoria prințului Harry cu actrița americană Meghan Markle a generat noi tensiuni în sânul familiei. Tânărul cuplu și-a acuzat rudele de rasism și intimidare, alegând să locuiască în Canada și în Statele Unite. Harry a renunțat la o parte din titlurile și atribuțiile sale.

Cea mai mare slăbiciune a reginei pare să fi fost prințul Andrew - copilul său favorit, care s-a asociat cu pedofilul Jeffrey Epstein și a fost acuzat de abuz sexual. Doar când presa nu a mai putut fi controlată și consecințele legale nu au mai putut fi ignorate, Monarhia l-a sacrificat pe Andrew.

În final, niciunul dintre noi nu a știut prea multe despre Elisabeta, persoana. Știm că era o femeie aristocrată, dar că îi plăcea la țară, între cai și câini. A știut multe despre țara pe care a moștenit-o, dar puține despre orice altceva. Îi plăcea să conducă cu viteză și să-și asorteze pălăria cu poșeta. S-a înțeles bine cu câțiva din membrii familiei sale, dar cu moștenitorul său, Charles, relația a fost mereu tensionată.

Precum oricare alt lider de stat de calibrul său, mitul Elisabetei a fost construit cu grijă de către instituția pe care a reprezentat-o întreaga viață. Fiind în funcție pe durata vieții majorității supușilor britanici de astăzi, va fi cu siguranță greu de înlocuit.