Pentru această comparație, Europa Liberă a analizat prevederile legale pentru infracțiunea de viol (abuz sexual) cu minori. Opțiunea este dată de recentele cazuri de la Caracal și Dîmbovița.
Germania
Termenul de prescripție, conform Codului Penal german, pentru cele mai grave forme de infracțiuni sexuale cu minori ajunge până la 20 de ani.
Însă, conform unor modificări legislative din 2010, termenul de prescripție nu începe înainte ca victima să fi împlinit vârsta de 30 de ani. Cu alte cuvinte, o potențială victimă a unui abuz în copilărie are timp până la vârsta maximă de 50 de ani să depună plângere.
Mai mult, Germania are și alte prevederi legale adaptate la era tehnologiei. În 2018, un bărbat a fost condamnat la cinci ani și jumătate de închisoare pentru că a vizionat o transmisiune online în direct a unui abuz sexual cu minori.
Franța
30 de ani este termenul de prescripție pentru violarea unui minor în Franța, dar acesta curge din momentul prezumtiv al comiterii faptei. Criticii acestei prevederi argumentează că, spre deosebire de Germania, momentul comiterii faptei scurtează, practic, perioada de posibilă urmărire penală având în vedere vârsta victimei și momentul la care aceasta ar putea iniția demersuri legale.
Franța a fost zguduită de un scandal în care doi bărbați au fost achitați, în 2018, de acuzația de viol după ce au întreținut relații sexuale cu fete de 11 ani. Tribunalul nu a putut proba că actul sexual fusese forțat.
În urma acestui caz, termenul de prescripție a fost extins la durata actuală. Înainte fusese de 20 de ani. Dar introducerea unei limite inferioare de vârstă de 15 ani pentru relații sexuale consimțite nu s-a mai regăsit în legea votată, deși era una dintre cele mai importante prevederi.
A fost introdusă, totuși, o nouă infracțiune: „violarea sexuală a unui minor prin penetrare”, care este pasibilă de o pedeapsă de 10 ani de închisoare.
Fără prescripție
Marea Britanie a ales calea cea mai simplă: nicio infracțiune din Codul Penal nu are termen de prescripție. Asta înseamnă că nicio infracțiune sexuală – indiferent că este comisă asupra unui minor sau adult – nu se poate prescrie.
În consecință, în 2012 de pildă, Marea Britanie a investigat o serie de abuzuri sexuale cu minori ce se petrecuseră în anii ’70, dar descoperite abia atunci.
Și Olanda a decis să meargă pe acest drum, chiar dacă nu atât de radical. Din 2013, legislația olandeză a fost modificată în așa fel încât a renunțat la orice prescripție a pentru infracțiuni sexuale grave, cu pedeapsă minimă de opt ani de închisoare.
Estul Europei
Polonia a decis, în 2019, să înăsprească și pedepsele și să prelungească și termenele de prescripție, după publicarea unui documentar despre abuzurile preoților catolici din Polonia.
Astfel, Pedeapsa maximă de închisoare pentru abuz sexual cu minori ajunge la 30 de ani, însă există și posibilitatea de închisoare pe viață pentru cele mai grave și periculoase cazuri de pedofilie. De asemenea, pentru aceste cazuri extrem de grave, legislația poloneză anulează și orice termen de prescripție.
În România, anul 2014 a marcat intrarea în vigoare a unui nou Cod Penal, care scădea pedepsele și termenul de prescripție pentru abuzul sexual cu minori la doar șapte ani. Era, la acel moment, cel mai redus termen din întreaga Europă.
Spre amintire, din cauza vidului legislativ, România era un fel de „no man’s land” pentru pedofili în anii ’90. Nici după anul 2000 situația nu era mai bună, dacă ne amintim de cazuri celebre, precum cel din 2013, când o rețea internațională de producție de filme porno cu minori a fost destructurată în Canada, SUA și mai multe state din estul Europei.
Producția de filme era concentrată în Ucraina și România. În total, 348 de persoane au fost arestate atunci.
Actualul Cod Penal prevede, la articolul 218, următoarele:
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condiţiile alin. (1).
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
c) victima este un minor;
d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
f) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.
(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(5) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) şi alin. (2) se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(6) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepseşte.
În cazul violului asupra unui minor, prescripția intervine la opt ani. Termenul începe să curgă însă din momentul în care acesta împlinește 18 ani.
În august 2019, Guvernul României discuta, în primă lectură, un proiect care prevedea că:
- Pedeapsa pentru omor calificat creşte la 20 de ani
- Pedeapsa pentru viol, între 5 şi 12 ani
- Pentru forma agravantă a infracţiunii de viol, când victima este minor, pedeapsa este între 7 şi 15 ani
- Se stabileşte fapta de lipsire de libertate. Disctinct va exista şi fapta agravantă, când fapta este comisă prin răpire, închisoarea urmând să fie între 2 şi 8 ani
Proiectul de modificare legislativă nu a intrat în vigoare.
Ministrul Ana Birchall, care a înaintat proiectul, a fost demis din funcție a doua zi. Premierul Viorica Dăncilă a cerut președintelui Iohannis revocarea, dar acesta nu a semnat niciun decret.