Cum să-ți protejezi copilul pe net. Cristina Jamschek (CJI): Copiii nu aud „nu sta pe telefon”. Adulții trebuie să fie un exemplu

Social media - imagine generică

Pe scurt

  • Cum pot fi protejați copiii pe rețele sociale și pe internet, în general?
  • Ce pot face părinții pentru a limita expunerea copiilor la conținut nepotrivit pentru ei?
  • La #10întrebări răspunde Cristina Jamschek, director de program și trainer de literație media la Centrul pentru Jurnalism Independent.

Dezbaterea publică privind accesul copiilor la rețele sociale și folosirea lor timp de ore întregi zilnic a evoluat în ultimele săptămâni și în România.

La finalul lunii ianuarie 2025, sectetarul de stat în Ministerul Afacerilor Interne, Raed Arafat, a declarat că „este momentul ca parlamentarii României să își asume această responsabilitate și să inițieze un cadru legislativ clar care să limiteze accesul copiilor și adolescenților sub 15–16 ani la rețelele de socializare”.

Principalele argumentele ale șefului Departamentului pentru Situații de Urgență sunt că „rețelele sociale au devenit un spațiu favorabil pentru cyberbullying, umilire publică și stigmatizare”, iar pentru copii și adolescenți „aceste experiențe pot avea efecte profunde și de durată: anxietate, depresie, izolare, tulburări de somn”.

Raed Arafat mai preciza că „a spune că limitarea accesului copiilor la rețele sociale «este doar responsabilitatea părinților» nu mai este suficient într-o lume dominată de platforme globale și interese comerciale uriașe”, avertiza Raed Arafat.

Șeful lui Arafat, ministrul Afacerilor Interne și fost ministru al Justiției, Cătălin Predoiu, a replicat pe 1 februarie, tot pe Facebook, că nu susține interdicția accesului minorilor la conținut online.

Îți mai recomandăm Raed Arafat cere Parlamentului să interzică accesul copiilor și adolescenților la rețelele sociale. Ministrul Cătălin Predoiu nu e de acord

„Nu rezolvă (interdicția – n.r) problema de fond: codul moral educat. Mai ales că o asemenea măsură e foarte greu de aplicat cu mijloacele din prezent”, a explicat ministrul de Interne.

Predoiu a subliniat că, din punctul său de vedere, educarea copiilor este soluția.

Centrul pentru Jurnalism Independent este una dintre organizațiile neguvernamentale care pregătesc profesori pentru a fi educatori media pentru elevi.

Cursurile constau, potrivit organizației, în „analiza mesajelor generate de AI, personalizarea informației, tehnicile persuasiunii în relație cu dezinformarea, verificarea informației”.

Ultimii aproape 250 de profesori intruiți în program au finalizat cursurile în noiembrie 2025, iar în total cursul a fost absolvit de 1.200 de profesori.

Unul dintre traineri este Cristina Jamschek, director de program la Centrul pentru Jurnalism Independent.

Îți mai recomandăm Block pe social media pentru adolescenții sub 16 ani – pro și contra. România discută limitarea accesului la rețelele sociale

1. Europa Liberă: De ce credeți că stau atât de mulți copii ore întregi conectați la rețele sociale, unii chiar de mici?

Cristina Jamschek: Sunt mai multe explicații care se suprapun și, împreună, produc un cocktail de risc pentru sănătatea și dezvoltarea copiilor.

Cristina Jamschek, director de program la Centrul pentru Jurnalism Independent.

În primul rând, rețelele sociale sunt construite exact cu scopul de a ne capta și reține atenția: folosesc mecanisme de condiționare, precum FOMO (teama că ratezi ceva important) și recompense rapide – like-uri, notificări, micro-interacțiuni – care îți dau senzația că „se întâmplă mereu ceva”.

În al doilea rând, contextul social face diferența: părinți foarte ocupați, uneori absenți din educația digitală a copilului, lipsa educației digitale funcționale atât la copii, cât și la adulți, plus măsuri fragmentate în sistemul educațional. Rezultatul e previzibil: platformele își fac treaba, iar noi rămânem adesea fără instrumente și fără timp să contrabalansăm.

2. Europa Liberă: Ce v-a surprins în timpul interacțiunilor pe care le aveți cu elevii/profesorii în timpul cursurilor pe care le susțineți legat de conectarea copiilor la rețele sociale?

Cristina Jamschek: La profesori, surpriza cât de „nouă” este pentru mulți infrastructura invizibilă din spatele platformelor: personalizarea informației, felul în care algoritmii decid ce vezi, cât de repede se propagă dezinformarea și cât de sofisticate au devenit tacticile celor care împing conținut înșelător.

Iar când intră în discuție Inteligența Artificială (AI), apare un nou strat de vulnerabilitate: nu mai vorbim doar despre ce consumăm, ci și despre ce delegăm tehnologiei să decidă în locul nostru.

La copii e puțin diferit: ei sunt, tehnic vorbind, abili. Mulți pot numi riscuri, știu de fake news, știu de scam-uri. Ce lipsește, însă, e puntea dintre „știu” și „fac”: comportamente responsabile, etice, ancorate în valori. Metacogniția – întrebarea „și ce fac eu cu informația asta?” și „de ce e importantă această informație?” – e partea care trebuie cultivată.

Îți mai recomandăm SmartJob contra minciunii | CEO Google România: În țări cu competențe digitale minime, cum e România, vulnerabilitatea la fake news e maximă

3. Europa Liberă: Ce este esențial să știe un copil despre rețele sociale și navigarea pe internet? Care sunt semnele că ceea ce apare pe ecran poate avea efecte nocive și ce trebuie să facă copilul? Dar părintele?

Cristina Jamschek: Sunt două lucruri esențiale.

Primul: informația pe care o vedem online este, de cele mai multe ori, personalizată. Asta înseamnă că doi copii pe aceeași platformă pot trăi două „realități” complet diferite, în funcție de ce au urmărit, pe ce au dat click, unde au fost, ce au apreciat.

Platformele folosesc datele astea nu doar ca să vândă produse, ci și ca să vândă idei – iar asta ne poate face mai vulnerabili la înșelăciune, dezinformare și riscuri de siguranță personală (de la grooming până la forme de hărțuire sau expunere).

Al doilea: contează cum folosim platformele. Mult din consum e pasiv – scroll fără atenție, cu procesare superficială. Când nu înțelegi bine ce vezi, deciziile tale au șanse mai mari să fie proaste: reacții impulsive, distribuiri automate, polarizare.

Ce e de făcut? La vârste mici, reducerea drastică a ecranelor poate fi o opțiune. Apoi, pe măsură ce copilul crește și apare gândirea abstractă, părinții pot alege: control parental rezonabil, reguli clare, conversație constantă despre ce întâlnește online, ghidaj, consecvență și un spațiu în care copilul chiar îndrăznește să spună când ceva îl sperie sau îl pune pe gânduri.

4. Europa Liberă: Din experiența dumneavoastră, elevii sunt conștienți pe de o parte, de riscurile la care se expun folosind rețele sociale și, pe de altă parte, de riscul dependenței de rețele sociale?

Cristina Jamschek: Da, elevii știu riscurile – dar, foarte des, le tratează ca pe un fenomen care „nu li se poate întâmplă lor”.

Totuși, datele arată altceva: o parte importantă dintre copii declară că sunt afectați de experiențe negative online și foarte mulți simt că „pierd timpul” pe internet în detrimentul unor activități mai utile. Când sentimentul ăsta devine recurent – „vreau să mă opresc, dar nu mă opresc” – intrăm deja în zona comportamentelor de tip dependență.

Îți mai recomandăm SmartJob contra minciunii | Regizoarea Ozana Nicolau: E șocant să auzi un adolescent spunând că era bine cu Ceaușescu. Ce modele au copiii?

5. Europa Liberă: Ce pot face părinții pentru a reduce numărul de ore petrecute de copii pe telefoane?

Cristina Jamschek: În primul rând, părinții au nevoie de o înțelegere realistă a riscurilor și a soluțiilor – nu din panică, ci din informație.

Apoi, măsurile funcționează când sunt consecvente și adaptate familiei: limitarea timpului prin setări și aplicații, ferestre clare de timp fără ecrane (masă, seară, teme), activități atractive fără telefon și – foarte important – disciplină de familie. Copiii nu aud „nu sta pe telefon”, ei văd dacă și adulții își pot pune telefonul jos.

6. Europa Liberă: Ce aplicații de control parental recomandați și la ce vârste sunt utile? Este greu să fie instalate? Costă mult o asemenea aplicație?

Cristina Jamschek: În majoritatea cazurilor, nu e nevoie să folosești ceva complicat: soluțiile de control parental sunt deja integrate în telefoane și tablete (în setările sistemului), iar pentru nevoi mai specifice există aplicații dedicate. De regulă, instalarea nu e grea, dar are nevoie de un pic de răbdare la început – și de reguli clare după.

Multe opțiuni sunt gratuite, iar variantele plătite au, de obicei, costuri moderate; important e să alegi ce se potrivește vârstei copilului și stilului familiei.

7. Europa Liberă: Ce efecte ale folosirii excesive a telefonului în procesul de educație școlară ați remarcat, poate și din discuțiile cu profesorii?

Cristina Jamschek: Din lucrul direct cu elevii, am observat schimbări care ne-au făcut să ne adaptăm designul activităților: întâlniri mai scurte, ritm mai alert, mai multă interacțiune și alternarea frecventă a tipurilor de sarcini ca să menținem atenția.

În același timp, sunt atentă să nu trag concluzii pe care nu le-am analizat științific: nu pot spune că există o relație de cauzalitate directă între timpul petrecut online și aceste schimbări la elevii cu care am interacționat. Dar pot spune că, în practică, învățarea cere astăzi o arhitectură mai dinamică decât acum câțiva ani.

Îți mai recomandăm De ce legea majoratului digital, adoptată de Senat, crește birocrația. Expert: Sunt de acord părinții ca statul să li se substituie?

8. Europa Liberă: Ce credeți că ar fi util să facă Ministerul Educației în plus pentru o mai bună educație media a copiilor?

Cristina Jamschek: Centrul pentru Jurnalism Independent derulează, din 2017, Programul de Educație Media – cel mai amplu program din România – prin care am format peste 1.200 de profesori.

Ei duc mai departe competențele de educație media și digitală în clasele lor și integrează educația media în predare, ca instrument de gândire critică. Prin activitatea lor, dar și prin activitățile noastre directe, am ajuns la 300.000 de elevi.

Programul a fost dezvoltat în parteneriat strategic cu Romanian-American Foundation și cu sprijinul Fundației BOTNAR, al Comisiei Europene, al UNICEF în România și a altor susținători instituționali.

Ministerul Educației sprijină acest demers din 2020 și, în anii aceștia, s-au făcut pași importanți: există opțional de educație media la gimnaziu și liceu, profilul absolventului include competențe relevante, iar în planurile-cadru de liceu educația media apare explicit ca parte din disciplina limba și literatura română.

Ce ar ajuta în plus? O extindere reală, transversală, astfel încât competențele de educație media să fie prezente sistematic la toate nivelurile.

Există inițiative la nivel național, mai ales din zona neguvernamentală, care produc conținut și campanii de educație media și digitală pentru copii și tineri. Un lucru de apreciat este că unele dintre aceste eforturi ajung și în comunități unde informația și resursele educaționale ajung mai greu. Dar, în feed-ul „obișnuit” al elevilor, astfel de materiale încă sunt mai degrabă excepția decât regula – și tocmai de aceea contează să existe surse credibile, constante și ușor de recunoscut.

Your browser doesn’t support HTML5

Ce spun adolescenții despre interzicerea accesului la social media sub 15 ani

9. Europa Liberă: Noua Strategie Națională de Apărare a Țării până în 2030, adoptată la finalul anului 2025, vorbește despre nevoia creșterii rezilienței societale a românilor. Ce ar trebui făcut concret în acest sens?

Cristina Jamschek: În perioada de consultare publică, CJI a formulat recomandări pe care le vedem ca pași concreți pentru ca strategia să nu rămână doar un document bine intenționat. Pe scurt:

  • integrarea educației media în strategiile naționale și, foarte important, în curriculumul școlar;
  • crearea unei infrastructuri instituționale – un „hub” național pentru educație media;
  • campanii publice și acces la conținut de calitate, gândite pentru publicuri diferite;
  • politici coerente care să susțină jurnalismul de calitate și investiția prioritară în jurnalismul local;
  • măsuri care să crească transparența în spațiul online: cine deține pagini influente, cine plătește conținutul sponsorizat, astfel încât utilizatorii să poată evalua credibilitatea și responsabilitatea surselor.
    Este nevoie de un ecosistem care să construiască reziliență: educație, instituții funcționale, presă sănătoasă și transparență.

10. Europa Liberă: Care este evaluarea dumneavoastră privind nivelul de educație digitală a elevilor, profesorilor pe care îi pregătiți?

Cristina Jamschek: La CJI evaluarea de impact este parte din procesul de formare și asistență și ne uităm și la modul în care Programul de Educație Media contribuie la creșterea nivelului de competență a profesorilor formați și a elevilor cu care ei lucrează.

În același timp, tabloul de ansamblu ne arată că dobândirea competențelor media și digitale rămâne o provocare: există multă știință în măsurarea competențelor digitale ale elevilor, iar studii recente realizate la nivel național semnalează niveluri îngrijorător de scăzute la competențele digitale funcționale.

Cu alte cuvinte: avem copii care „se descurcă” online, dar care nu sunt neapărat autonomi, lucizi și critici în relație cu informația.

Your browser doesn’t support HTML5

#Dependențe | Ecranul dintre noi și realitate. Viața trăită virtual, pe telefon, tabletă sau computer

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.